Bruxelles-ul are nevoie de o politică de migrație „curajoasă”, care să deschidă frontierele Europei pentru toți cei care fug de „războaie, schimbări climatice și sărăcie”.
Aceasta este concluzia unor experți internaționali, finanțați de contribuabili europeni și de miliardarul globalist George Soros.
În cadrul dezbaterii intitulate „Europa și migrația: Unde tragem frontiera”, un grup de reprezentanți „independenți din punct de vedere politic” ai unor „organizații internaționale pentru drepturile omului”, a concluzionat că blocul comunitar trebuie să desființeze toate controalele privind imigrația pentru a respectarea „drepturilor imigranților ilegali”, informează Breitbart.
Organizată de Centrul de Studii pentru Pace (CMS) din Zagreb, conferința – la care au luat parte reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale din Croația, precum și cei de la organizații precum Amnesty International și Human Rights Watch (HRW) – toate finanțate de Fundația de Granturi a lui George Soros – precum și Consiliul European pentru Refugiați și Exilați – a dezbătut „starea actuală a politicii în domeniul migrației” în Europa și schimbările pe care le așteaptă ONG-urile „de la factorii de decizie din UE”, a informat presa locală.
Reprezentanții CMS, finanțați de contribuabili europeni prin Comisia Europeană și Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE, au declarat că speră să vadă ca Bruxellesul va pune capăt protecției „violente” la frontiera croată.
Bruxelles-ul trebuie să ofere „rute sigure și legale [de migrație]” pentru oricine „care caută securitate în UE”, pentru a restrânge puterile agențiilor de control al imigrației în Europa și pentru a institui un mecanism independent de control la frontiere”, a declarat Julija Kranjec, reprezentanta CMS.
Anul trecut, Breitbart London dezvăluia modul în care activiștii CMS, miltanți ai „frontierelor deschise”, au amenințat ofițerii de poliție croați însărcinați cu apărarea frontierei în fața atacurilor unor migranți veniți din Africa, înarmați cu cuțite.
Autoritățile din apropierea frontierei dintre Bosnia și Croația se cofruntă tot mai mult cu agresiunile și violențele migranților, după sosirea a mii de solicitanți de azil în acastă țară. 80-85% dintre ei sunt „migranți economici și nu oameni care au nevoie de protecție internațională”, declara anul trecut purtătorul de cuvânt al Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM). Croația și-a deschis in 2015 frontiera pentru a primi noul drum al refugiaților veniți din sud. Țară și NATO și membră a Uniunii Europene, aflată în linie dreaptă în drumul spre Germania, Croația este tranzitată de mii de migranți care vor să ajungă în Austria și de acolo mai departe, în Germania.
Pe fondul crizei Brexit, Theresa May a anunțat că demisionează din funcția de premier al Marii Britanii pe data de 7 iunie, informează BBC.
Pe lângă asta, Theresa May va demisiona din funcţiile de lider al Partidului Conservator. „Am făcut tot ce am putut pentru a onora rezultatul referendumului din 2016. Voi ramane cu un regret profund ca nu am reusit sa finalizez Brexit-ul”, a spus May.
”Peste o săptămână, europenii vor putea să măsoare cât de mult s-a ridicat mareea populismului și naționalismului în țările și pe continentul lor. Bilanțul va fi dat de cele trei zile de alegeri pentru Parlamentul European.
Estimarile: Naționaliștii și populiștii vor avea cea mai bună prestație electorală de la apariția UE, iar grupul lor parlamentar – Europa Națiunilor și Libertății – ar putea obține un sfert din mandatele de la Strasbourg”, scrie comentatorul conservator Patrick Buchanan.
”Noul Partid Brexit al lui Nigel Farage este creditat în sondaje cu prima șansă de a câștiga alegerile din Marea Britanie, cu de două sau de trei ori mai multe voturi decât Partidul Conservator al premierului Theresa May.
În Franța, Adunarea Națională a Marinei Le Pen concurează chiar cu partidul președintelui Emmanuel Macron, care pledează pentru ”mai multă Europa”.
Matteo Salvini, ministrul de Interne și liderul Ligii, estimează că partidul său va ieși învingător în Italia și în Europa. Mai mulți lideri naționaliști s-au reunit la Milano, la invitația lui Salvini, la finalul săptămânii trecute. Peste o săptămână, ei ar putea fi al treilea cel mai mare grup parlamentar din PE. Dacă se va întâmpla asta, victoria lor va fi în detrimentul partidelor de centru-dreapta și centru-stânga care au dominat politica europeană după Al Doilea Război Mondial. Vorbind în fața a zeci de mii de oameni adunați la Domul din Milano, Salvini a respins acuzația rivalilor săi politici că aceste partide își au rădăcinile în politica tenebroasă a anilor 1930. ”În această piață nu sunt extremiști. Nu sunt rasiști. Nu sunt fasciști. În Italia și în Europa există o diferență între cei care vorbesc despre viitor și cei care fac procesul trecutului”.
Ziua de mâine împotriva zilei de ieri, spune Salvini.
Sistemul european face paralele între partidele populiste din prezent și ceea ce s-a întâmplat în anii 1930, dar nu-și recunoaște rolul pe care l-a avut în provocarea dezertării în masă a electoratului către dreapta populistă, care acum pune în pericol hegemonia sistemului însuși. Partidele populist-naționaliste sunt alimentate și unite atât de ceea ce urăsc, cât și de ceea ce a produs Uniunea Europeană.
Care sunt aceste lucruri?
Populiștii naționaliști sunt iritați de inechitatea noii economii, unde salariile clasei muncitoare și a clasei de mijloc, nucleul unei națiuni, au scăzut mult în raport cu veniturile categoriei managerilor și elitelor financiare și corporatiste. Oamenii care muncesc cu mâinile, cu uneltele și mașinile și-au văzut salariile înghețate și slujbele dispărând, asta în timp ce salariile celor care manipulează cifre pe un computer au crescut mult. Disparitățile au crescut prea mult, la fel și cele dintre capitale și provincie.
Apoi vine imigrația. Europenii nativi nu îi văd cu ochi buni pe cei din grupurile etnice care au venit neinvitați și în număr mare în ultimele decenii, care nu au reușit să se integreze și au creat enclave care par replici ale Lumii a Treia din care provin.
Dacă ar fi să găsim sloganul care îi unește pe populiști, acesta este ”Ne vrem țara înapoi!”. Orice s-ar spune despre populiști și naționaliști, ei sunt niste oameni cu inima. Își iubesc țările. Prețuiesc culturile în care au crescut. Vor să-și păstreze identitățile naționale unice.
Ce-i rău în asta? Patriotismul este un element fundamental al mișcărilor populiste și naționaliste. Globalismul este un element care le e străin. Ei cred în Europa lui De Gaulle, ”de la Atlantic la Urali”, nu în Europa abstracta a lui Jean Monnet și cu siguranță nu cred în birocrația de la Bruxelles de azi. Patria este entitatea supremă pe care o poți iubi și căreia îi poți fi loial. Cine ar merge spre necunoscut de dragul UE?
Naționaliștii europeni nu sunt toți la fel. Partidul la guvernare în Polonia, Lege și Justiție, nu este de acord cu Fidesz, al premierului ungar Viktor Orban, în ce privește Rusia lui Putin.
Deși Parlamentul European nu are prea multă putere, aceste alegeri nu sunt lipsite de miză. Să ne gândim la Farage. Dacă Partuidul Brexit pe care îl conduce câștigă alegerile în Marea Britanie, cum ar mai putea Partidul Conservator să nu ducă la bun sfârșit ieșirea din UE decisă prin votul din 2016 fără a-și trăda cel mai fidel electorat și pe cea mai importantă temă?
Naționalismul se răspândește în Europa și adâncește faliile dintre cele mai mari puteri din NATO. Germania nu va atinge pragul de 2% din PIB pentru Apărare solicitat de președintele Donald Trump. Iar Berlinul continuă proiectul pentru un al doilea gazoduct pe sub Marea Baltica care să lege Germania de Rusia, Nord Stream2. Turcia va intra în posesia sistemului rusesc S-400 în această vară, în ciuda avertismentului SUA că va înceta vânzarea celor o sută de avioane F-35, dacă Turcia va achiziționa acest sistem antiaerian rusesc.
Au reușit naționaliștii din Europa să se urce pe valul viiorului? Sau viitorul va însemna renașterea ideii unei singure Europe, o uniune politică și economică inspirată de idealiștii de odinioară? De aici, viitorul seamănă cu Matteo, nu cu Macron”.
Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a vorbit miercuri, în cadrul unui interviu acordat CNN, despre politicienii naţionalişti care, conform sondajelor, ar urma să obţină un număr mare de fotolii în Parlamentul European în urma alegerilor europarlamentare din luna mai.
Juncker a declarat în cadrul interviului că politicienii naţionalişti, eurosceptici, reprezintă o ameninţare majoră pentru solidaritatea europeană, pe care şeful Comisiei Europene o descrie ca fiind „principalul obiectiv al Uniunii Europene”.
Mai multe sondaje de opinie estimează că populiştii ar putea deveni cel mai puternic grup din Parlamentul European în urma alegerilor europarlamentare care vor avea loc săptămâna aceasta în cele 28 de state ale Blocului comunitar. „Aceşti populişti, naţionalişti, naţionalişti proşti, sunt îndrăgostiţi de ţările lor”, a spus Juncker pentru CNN. „Lor nu le plac cei care vin de departe, mie îmi plac (…) trebuie să fim solidari cu cei care se află în situaţii mai dificile decât noi”, a mai declarat acesta, făcând referire la opoziţia exprimată de către politicienii naţionalişti faţă de valurile de refugiaţi din Africa şi Orientul Mijlociu.
Întrebat de ce crede că politicienii eurosceptici au mai mult succes în a-şi mobiliza electoratul decât cei pro-europeni, Juncker a declarat că „este întotdeauna mai uşor să mobilizezi forţele negative decât pe cele pozitive”.
Jean-Claude Juncker a mai declarat, în cadrul aceluiaşi interviu, că după Brexit, „numărul celor care sunt în favoarea Uniunii Europene este în creştere, deoarece oamenii văd ceea ce se întâmplă şi îşi dau seama că ieşirea din Uniunea Europeană nu este atât de uşoară pe cât au crezut”.
În legătură cu ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, Juncker a declarat că este în continuare întristat de decizia britanicilor, însă procesul privind Brexit ar trebui să se încheie. „Trebuie să se termine, pentru că afectează atmosfera la nivel european”, a spus el. Preşedintele Comisiei a mai declarat că, din punctul său de vedere, cea mai bună modalitate de a pune capăt Brexit nu este un al doilea referendum, ci ca Parlamentul să accepte Acordul negociat de premierul Theresa May cu Uniunea Europeană. „Aş vrea să fiu de acord cu un al doilea referendum, dar rezultatul s-ar putea să nu fie diferit. Trebuie ca ei să decidă”, a spus Juncker.
Preşedintele Comisiei Europene consideră că incertitudinea cu privire la Brexit nu afectează doar Uniunea Europeană, ci şi Marea Britanie. „Sper că vor ajunge la o înţelegere şi că vor ieşi (din Uniunea Europeană, n.r.) până la sfârşitul lunii octombrie. Este de datoria lor să ajungă la un acord”, a spus el. „Încep să mă satur, pentru că nu facem altceva decât să aşteptăm următoarea amânare. Ceea ce nu îmi place este faptul că dezbaterea la nivelul Marii Britanii pare să pună accent mai mult pe înlocuirea premierului decât pe atingerea unui consens privitor la Brexit”, a mai declarat Juncker, care a adăugat că, pentru Uniunea Europeană, discuţia nu se axează pe „identitatea următorului premier, ci pe Acordul de retragere”.
Guangzhou este primul oraș important din China care oferă bani oricărei persoane care oferă informații despre orice activitate bisericească din cartier care nu a primit aprobarea autorităților. Vecinii ar putea primi până la 10.000 de yuani (1.130 de lire sterline, 1.500 de dolari, 1.320 de euro) pentru informații despre „activități religioase ilegale”.
„Acest lucru va îngreuna supraviețuirea bisericilor de casă [biserici neoficiale și, prin urmare, ilegale]. Acestea nu numai că vor trebui să facă față represiunii oficiale, ci acum și amenințărilor din partea vecinilor”, a declarat Ying Fuk Tsang, director al Școlii de Teologie de la Universitatea Chineză din Hong Kong.
Cea mai mare recompensă, de la 5.000 la 10.000 de yuani, este oferită dacă este prins un pastor străin. Între 3.000 și 5.000 de yuani vor fi plătiți dacă informația duce la oprirea activității unui grup religios străin neînregistrat; și între 100 la 3000 de yuani vor fi plătiți celor care dau informații despre pastori și despre întâlniri ale bisericii locale.
Preşedintele american Donald Trump susţine că Joe Biden şi familia sa ar trebui să fie investigaţi ca urmare a acuzaţiilor unui autor conservator, care a susţinut că fiul acestuia, Hunter Biden, prin firma Rosemont Seneca Partners LLC, a încasat milioane de dolari de la guvernul comunist chinez în cadrul unui acord de afaceri dubios, potrivit publicaţiei americane New York Post.
“Absolut, este o ruşine. Şi apoi el spune că Beijingul nu este un rival al nostru. China este un competitor masiv al nostru. Ei doresc să preia controlul asupra întregii lumi”, a declarat Trump în emisiunea moderatorului Steve Hilton The Next Revolution de la Fox News.
În cartea sa din 2018, “Secret Empires: How the American Political Class Hides Corruption and Enriches Family and Friends”, autorul Peter Schweizer l-a acuzat pe Hunter că a câştigat bani în timp ce Joe Biden, la acea vreme vicepreşedinte al SUA, se afla în negocieri cu Partidul Comunist Chinez.
“Vicepreşedintele negocia o serie de probleme foarte sensibile cu chinezii, inclusiv Marea Chinei de Sud, comerţ, transferul de technologie etc. La scurt timp după ce s-au întors în SUA, firma lui Hunter Biden a obţinut un contract cu guvernul chinez în valoare de un miliard de dolari. Nu avem cum să ştim cât a câştigat Rosemont de pe urma acelui contract pentru că nu există niciun fel de cereri de dezvăluire” a acestor informaţii, a scris Schweizer…
În timp ce piaţa a înregistrat marţi o oarecare relaxare după interpretările privind comentariile conciliatorii ale preşedintelui american Donald Trump şi ale unor membri ai elitei comuniste chineze, unora le-ar fi totuşi greu să considere că tensiunile comerciale sino-americane s-au relaxat, având în vedere atacurile mediatice chineze, potrivit site-ului de ştiri Zero Hedge.
Într-o serie de editoriale şi articole de opinie publicate luni şi marţi, mass media de stat chineză a criticat ceea ce a descris ca fiind “lăcomia şi aroganţa” administraţiei Trump şi a cerut un “război al poporului” care să vizeze SUA “cu precizie”, întrucât China începe o “luptă pentru o nouă lume”.
“Cel mai important lucru este acela că în războiul comercial dintre China şi SUA, partea americană luptă pentru lăcomie şi aroganţă … şi moralul se va prăbuşi în orice moment. Partea chineză luptă pentru protejarea intereselor sale legitime”, potrivit unui articol publicat de ziarul chinez de stat Global Times.
Îndemnând la boicotarea indirectă a produselor şi serviciilor americane, publicaţia l-a criticat pe Trump şi a sugerat o revoltă la nivel naţional împotriva agresiunii americane: “Războiul comercial din SUA este creaţia unei singure persoane şi a unei singure administraţii, dar afectează întreaga populaţie a ţării. În China, întreaga ţară şi toţi locuitorii ei sunt ameninţaţi. Pentru noi, acesta este un adevărat ‘război al poporului’”…
În Antwerpen, al doilea oraș ca mărime din Belgia, sunt mai puțini români decât în Bruxelles, fiindcă aici limba vorbită nu este franceza, ci neerlandeza, mult mai dificil de învățat pentru orice străin. Totuși, aici trăiesc câteva mii de emigranți români, iar biserica lor, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, a constituit până nu de mult singura parohie din Flandra unde se adunau pentru rugăciune conaționalii noștri ortodocși. Ea a fost înființată în 1993, iar în urmă cu doi ani a primit din partea Episcopiei catolice din oraș biserica unde se roagă românii și astăzi.
Cel care slujește de cinci ani la Antwerpen, părintele George Vâlcu, povestește că lucrurile nu au fost simple și nici ușoare în dobândirea unei clădiri adecvate pentru închinare. Românii din Anvers participau la Liturghie în capela unei foste mănăstiri de maici, de patru-cinci ori mai mică decât biserica unde vin azi românii să se roage. „În capelă nu intrau mai mult de 90 de persoane. Or, comunitatea ortodoxă românească de aici e mult mai numeroasă. La fiecare slujbă, cel puțin 50-60 de persoane rămâneau în afara capelei. Dar acesta nu reprezenta singurul neajuns. Mănăstirea desființându-se, capela a intrat în proprietatea unui liceu din oraș. Deși aveam o relație bună, din motive de securitate, direcțiunea nu permitea folosirea capelei de către români decât atunci când nu mai erau copii în școală. „Trebuia să trimit mail către dânșii ca să-mi dea voie să spovedesc pe cineva. «Vă rog, îmi permiteți să vin cu trei persoane, miercuri seara, la ora 19:00, pentru a le spovedi în capelă?» Era așadar evident că aveam nevoie de un spațiu propriu, mai mare, pentru a putea participa efectiv la slujbă toți românii care doreau aceasta, dar și pentru ca întreaga comunitate să se poată organiza pe termen lung și să nu prelungească la nesfârșit un provizorat obositor și stânjenitor în același timp pentru noi toți”, adaugă parohul românilor din Antwerpen.
Părintele Vâlcu s-a sfătuit cu enoriașii săi în această privință. Existau mai multe soluții. Fie să cumpere un teren pe care să ridice o biserică nouă, fie să achiziționeze o casă mai mare, pe care apoi să o amenajeze pentru a fi potrivită cu un scop liturgic, fie să preia o biserică catolică din cele în care nu se mai slujea, edificiu pe care să-l adapteze la specificul liturgic ortodox. Cea din urmă variantă a fost agreată fiindcă se potrivea cel mai bine în contextul secularizării societății belgiene care lasă bisericile pustii, așa cum sublinia Luk Vanmaercke, redactorul-șef al săptămânalului romano-catolic Kerk en leven (Biserică și viață). Așa că, în urmă cu doi ani, la 19 februarie 2017, românii au primit în folosință Biserica Onze Lieve Vrouw van de Rozenkrans, din cartierul Wilrijk, cu un spațiu generos, suficient pentru conaționalii noștri stabiliți la Anvers.
Secularizarea lasă goale bisericile apusene
Biserica Romano-Catolică din Belgia în întregime trece printr-un sever proces de restructurare, care presupune, între altele, comasarea parohiilor. Slaba prezență a credincioșilor la slujbele bisericilor face ca ei să se adune de la mai multe parohii și să participe pe rând, în câte o duminică, la Liturghie într-una din bisericile care sunt incluse în acest program. Patru sau cinci parohii devin o singură comunitate. Motivul e simplu, creștinii practicanți sunt tot mai puțini, iar preoții și mai puțini. Și ei se perindă, duminică de duminică, la câte una din bisericile unde, în urmă cu 10, 20, 30 de ani mergeau regulat, săptămânal. E trist, dar aceasta este realitatea Occidentului creștin de acum.
Pentru bisericile care rămân în afara acestui proiect, autoritatea bisericească a trebuit să găsească soluții. Ce să facă cu ele? Pentru că există biserici care primesc fel de fel de funcții seculare, devenind biblioteci, magazine, restaurante sau birouri. La aceasta se mai adaugă și presiunea comunităților musulmane, care, în multe cazuri, sunt dispuse să cumpere locașuri de cult creștine, pentru a le transforma în moschei. Atunci când a venit cererea românilor ortodocși către Arhiepiscopia romano-catolică, de solicitare a unui spațiu liturgic, ea a reprezentat soluția cea mai bună pentru ambele părți, atât cea catolică, belgiană, cât și cea ortodoxă, română. Prima, pentru că bisericile ei nu au altă destinație, iar cea de-a doua fiindcă, în sfârșit, și-a găsit și ea o casă.
Părintele paroh explică forma legală de deținere a acestui spațiu. „Nu avem un contract de închiriere, ci deocamdată un acord de împreună folosire a locașului, în urma căruia românii plătesc ceea ce consumă, utilitățile. Dar noi dorim să-l cumpărăm pentru noi, fiindcă avem planuri serioase de reamenajare a interiorului. Pe 9 aprilie deja am făcut primul pas concret pentru achiziționare. Avem nevoie de o jumătate de milion de euro. Nu e puțin pentru comunitatea noastră, dar e o sumă mică dacă ne gândim că există în acest cartier chiar case care sunt cotate, pe piața imobiliară, cu prețuri de trei-patru ori mai mari decât ce ni se cere nouă pentru biserică.”
„Coincidențe” fericite
Biserica are aproape 100 de ani. A fost sfințită în 1931. Este măreață, impunătoare, „construită în stil neobizantin, deci ni se potrivește cum nu se poate mai bine”, subliniază părintele George. „Nu noi ne-am dorit-o, ci ea ne-a fost oferită. Sunt o mulțime de «coincidențe» fericite care «s-au întâmplat» în această privință. Hramul catolic al bisericii era «Maica Domnului a Rozariului». Inițial nu știam la ce eveniment se referă exact această sărbătoare, ce reprezintă acest rozariu.” Sărbătoarea respectivă este legată de o bătălie care a avut loc în Grecia, la Nafplion, la jumătatea celui de-al doilea mileniu, între creștinii apuseni și otomanii care cuceriseră la 1453 Constantinopolul și voiau să se extindă către vest.
La Nafplion, în 1571, creștinii îi înving pe turci și opresc exodul lor în Europa. Dar înainte de luptă cu o săptămână, Episcopul Romei a dat poruncă tuturor catolicilor să se roage Maicii Domnului pentru izbăvirea trupelor occidentale, folosind rozariul, care e corespondentul apusean al metanierului din spațiul creștin ortodox. În cinstea victoriei obținute prin mijlocirea Maicii Domnului a fost stabilit ca în prima duminică din octombrie (lupta s-a dat pe 7 octombrie) să fie prăznuită această sărbătoare, Maica Domnului a Rozariului.
Planuri de viitor
O parohie în străinătate trebuie să răspundă mai multor necesități decât cele strict liturgice. Deci este nevoie de spațiu. Planurile comunității ortodoxe românești din Anvers sunt mari. Amenajarea interiorului bisericii stă pe primul loc. Compartimentarea mai bună a acestuia trebuie să-i aibă în vedere în primul rând pe cei mici, căci aici, la fiecare Liturghie se împărtășesc câteva zeci de copii care sunt destul de zgomotoși în timpul slujbei. O cameră specială pentru ei ar rezolva problema. Dar și un paraclis este necesar, unde să se poată săvârși Sfânta Liturghie în timpul săptămânii. „Încercăm să nu limităm slujirea noastră la Liturghia duminicală, ci să slujim la toate sărbătorile de peste an, fie ziua, fie noaptea, cu priveghere, permițând astfel credincioșilor noștri care lucrează să participe la slujbe. De asemenea, în fiecare miercuri seara, cântăm Paraclisul Maicii Domnului, ocrotitoarea parohiei noastre, dar și a întregului oraș, după cum o înfățișează și icoana ce a fost zugrăvită special pentru biserica noastră. La aceste slujbe vin doar câteva zeci de credincioși. Nu e ușor să încălzim în fiecare zi biserica întreagă, care este foarte înaltă. Pentru aceasta avem nevoie de paraclis.”
Din iunie 2017, având în vedere numărul crescând al enoriașilor parohiei, a fost rânduit și un al doilea preot, în persoana părintelui Mario Dorin Mihai. L-am întrebat pe părintele George Vâlcu cum se spune „Hristos a înviat!” în neerlandeză. Mi-a răspuns: „Christus is verrezen!!” Răspunsul „Adevărat a înviat!” (Hij is waarlijk verrezen!) se potrivește de minune comunității ortodoxe românești de aici, una vie și lucrătoare în lumina Paștilor…
Cinci persoane au fost ucise și alte opt au fost rănite duminică într-un atac terorist la mănăstirea Sfinții Petru și Pavel – Al-Suqaylabiyah din nord-vestul Siriei. Conform Associated Press, victimele sunt patru copii în vârstă de la 6 la 10 ani și profesoara de la școala duminicală pentru copii.
Părintele Maher Haddad a povestit cum copiii ieșiseră să se joace, nimic nu prevestea atacul: „O rachetă a lovit grupul de copii, patru dintre ei au fost uciși, alții au fost răniți… Doamna profesoară a fost ucisă pe o stradă din apropiere de o altă rachetă”.
Conform Associated Press, atacul a țintit comunitatea de creștini din Idlib. Provincia găzduiește 3 milioane de oameni dar peste 150 000 au fost forțați să fugă din cauza luptelor continue.
Claire Evans, reprezentant al unei fundației ce ajută creștinii din Orientul Mijlociu, a declarat: „Războiul civil sirian este un exemplu trist de ucidere fără discriminare a civililor și de violență fără sens… Creștinii plătesc un cost ridicat, deoarece sunt adesea considerați cetățeni vulnerabili, de clasa a doua. Satele lor au devenit un pion într-o strategie mai mare pentru fracțiunile multiple implicate în războiul civil. Trebuie să păstrăm familiile celor decedați în rugăciunile noastre și să oferim rugăciuni continue pentru siguranța acelor credincioși care se găsesc prinși între părțile războinice ale Siriei”.
Într-o scrisoare, Preafericitul Părinte Arhiepiscop Ieronim al Greciei a transmis condoleanțe creștinilor sirieni: „Încă o dată, vedem efectele tragice ale urii religioase care orbește mintea umană și îl face pe om disperat, capabil să răspândească moartea și tristețea”
De asemenea Preafericitul Patriarh Neofit al Bulgariei a scris Patriarhului Ioan din Damasc spunând: „Cu durere am aflat despre incidentul tragic de la Biserica Sfinților Petru și Pavel… În zilele acestea când cântăm Domnului nostru Iisus Hristos Cel înviat, care prin moartea Sa a biruit moartea, răul și stăpânitorul acestei lumi, ne rugăm ca Tatăl nostru Ceresc să primească sufletele ce au plecat.”
În discursul rostit pe 2 mai în fața liderilor religioși din SUA, cu prilejul Zilei Naționale de Rugăciune, președintele Donald Trump a vorbit despre noua lege care va permite furnizorilor de servicii de sănătate, asiguratorilor și personalului din sistemul de sănătate să refuze să presteze sau să deconteze servicii medicale cum ar fi avortul, sterilizarea sau sinuciderea asistată, pe care le consideră incompatibile cu convingerile lor morale sau religioase.
Documentul a fost elaborat de către Biroul pentru Drepturi Civile din cadrul Departamentul de Sănătate și Servicii Umane (HHS), la solicitarea președintelui Trump. În cele 440 de pagini sunt descrise în detaliu situațiile când agenții și personalul din sistemul de sănătate pot refuza furnizarea sau plata serviciilor medicale pe motive de conștiință. De asemenea, legea conferă părinților dreptul să refuze anumite servicii medicale pentru copiii lor.
Grupurile conservatoare au salutat noile măsuri de protejare a libertății de conștiință a personalului din sistemul de sănătate, în timp ce democrații, organizațiile LGBTQ, mișcarea pro-avort și alte grupări progresiste au atacat dur legea. Contestatarii au avertizat că noua lege va pune în pericol pacienții prin refuzul prestării anumitor servicii medicale sau al respingerii unor pacienți LGBTQ pe motiv de orientare sexuală sau identitate de gen.
Legea conferă puteri sporite Biroului pentru Drepturi Civile (OCR) prin obligativitatea impusă agenților din sistemul de sănătate de a păstra evidențe, întocmi rapoarte și coopera la solicitarea OCR.
