Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Arhivă pentru categoria: Social

ZILELE REZISTENȚEI – 10! 19-21 iulie 2019, Sâmbăta de Sus. Ediția a 10-a a celui mai amplu eveniment anual dedicat memoriei luptei anticomuniste.

UPDATE! Modificări în programul zilei de sâmbătă 20 iulie, dată fiind slujba Sf Liturghii cu ocazia Sf Ilie Tesviteanu! Vezi programul!

Iată-ne ajunși la cea de-a 10-a ediție a Zilelor Rezistenței!

De 25 de ani, ca urmare a tradiției stabilite de Ion Gavrilă Ogoranu, ne adunăm prima duminică după Sf. Ilie la Sâmbăta de Sus, pentru a comemora pe eroii luptei de rezistență anticomunistă din Munții Făgărașului. De 10 ani încoace am îmbogățit această comemorare cu un întreg sfârșit de săptămână plin cu manifestări culturale. Cea de-a 10-a ediție a Zilelor Rezistenței va fi și un bun prilej de a rememora momente dragi petrecute cu dragii noștri bătrâni, luptători anticomuniști, care ne-au fost alături la aceste manifestări anuale și care în acești 10 ani s-au dus, unul după altul, pe urmele camarazilor lor, spre Ceruri.

ZILELE REZISTENȚEI vă așteaptă și în acest an, în perioada 19-21 iulie 2019, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, să păstrăm vie memoria martirilor noștri căzuți în luptă cu comunismul ateu. (mai mult…)

18/19 iulie 1959. Sunt executaţi, la Jilava, partizanii din grupul Arnăuţoiu.

Prin sentinţele date de Tribunalul Militar Bucureşti, Regiunea a II-a, au fost condamnate la diferite perioade de detenţie peste 100 de persoane.

Dintre acestea, 16 au fost condamnate la moarte prin Sentinţele nr. 107, 108 din 19 mai 1059 şi Sentinţa nr. 119 din 14 iunie 1959:

 TOMA ARNĂUŢOIU (ofiţer)                                          PETRE ARNĂUŢOIU (ţăran)

 TITU JUBLEANU (ţăran)                                               CONSTANTIN POPESCU (ţăran)
 ION SĂNDOIU (ţăran)                                                     NICOLAE ANDREESCU (preot)

 ION CONSTANTINESCU (preot)                                     NICOLAE SORESCU (cioban)

 NICOLAE BĂŞOIU (ţăran)                                             GHEORGHE TOMECI (proprietar)

 ALEXANDRU MOLDOVEANU (învăţător)                      ION MICA (învățător)                           GHEORGHE POPESCU (învăţător)                                   ION DRĂGOI (preot)

 BENONE MILEA (ţăran)                                                NIŢU NICOLAE (proprietar)

Toţi au fost executaţi la închisoarea Jilava, în noaptea de 18/19 iulie 1959, începând cu orele 21, la intervale de 15 minute, primul executat fiind Toma Arnăuţoiu.

INVITAȚI DE SEAMĂ LA ZILELE REZISTENȚEI! FOTO INEDIT. Ion Gavrilă Ogoranu și Galina Răduleanu

Galina Răduleanu, alături de Ion Gavrilă Ogoranu, într-unul din puținele momente de bucurie și tihnă din viața foștilor deținuți politici, la Festivalul ROMFEST 2000, desfășurat la Sibiu.

Mai sunt doar 8 zile până când ne vom întâlni din nou, sub semnul Rezistenței, cu ultimii martori ai zguduitoarei noastre istorii recente, mărturisitori ai temnițelor comuniste, eroi aflați încă printre noi.

Unul din oaspeții nelipsiți ai Zilelor Rezistenței, cu care ne vom reîntâlni și în 19-21 iulie 2019, este doamna dr. GALINA RĂDULEANU, fost deținut politic pentru activitate anticomunistă și mărturisirea credinței strămoșești.

VINO ȘI TU LA SÂMBĂTA DE SUS, 19-21.07.2019, LA ZILELE REZISTENȚEI, ediția a X-a!

Dr. Galina Răduleanu. Născută în 1933 în Basarabia, ca fiică a preotului Boris Răduleanu, va urma profesia de medic psihiatru, fiind arestată în 1962, la vârsta de 27 de ani, și condamnată la 7 ani detenție pentru atitudinile sale anticomuniste. Experiențele incredibile trăite în terifiantele condiții rezervate de comuniști deținuților politici, au fost relatate cu măiestrie în volumul: “Repetiție la moarte”.

Marxismul cultural vrea să impună „binele cu forța”: „Toate femeile trebuie să se apuce de fotbal, pentru că fotbalul trebuie să fie «mai incluziv»”

Bogdan Ioachim pe Facebook, despre decizia Federației Române de Fotbal de a obliga toate cluburile să aibă și echipă feminină de fotbal:

„Toate cluburile de fotbal din România trebuie să înființeze echipe de fotbal feminin, începând din 2021, sau pierd licența.

Dar cluburile nu vor, pentru că nu le aduce bani.
Suporterii nu vor, pentru că li se pare bizar.
Femeile nu vor, pentru că nu le interesează.

Dar legea e lege și trebuie aplicată.

Așa că toate femeile trebuie să se apuce de fotbal, „pentru că așa trebuie” și pentru că fotbalul trebuie să fie mai incluziv. .

Uite așa, progresismul ne-a mai făcut un bine cu forța.”

STOP UDMR! DUMINICĂ, 7 iulie, ora 17 LA BUCUREȘTI! MITING în fața GUVERNULUI împotriva impunerii de către UDMR ca limba maghiară să devină a doua limbă oficială în statul român

Alertă MAXIMĂ, DISTRIBUIȚI, căci timpul este scurt!

STOP UDMR!

LA BUCUREȘTI!
DUMINICĂ, 7 iulie, ora 17!

MITING în fața GUVERNULUI împotriva impunerii de către UDMR ca limba maghiară să devină a doua limbă oficială în statul român

Protestul organizat de Asociația Calea Neamului s-a decis în ședința Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita si Mureș, în urma situației create de presiunile exercitate asupra Guvernului de către UDMR, Kelemen Hunor cerând primului ministru să modifice Codul Administrativ, proaspăt adoptat prin Ordonanță de Urgență, după legea votată anul trecut de parlament dar respinsă de CCR.

Atacul liderilor UDMR asupra statului si poporului român este fără precedent!

Vor Crucile de pe mormintele Eroilor nostri de la Valea Uzului;
Vor Cheile Bicazului din Neamț;
Au luat, deja, prin retrocedări ilegale mii de hectare de pământ si pădure, sute de clădiri din centrele marilor orașe;
Ungaria tranzactionează gazul din Marea Neagră ca la ea acasă;
ACUM vor să ne ia Limba Română ca unică limbă oficială în statul român!

Trebuie să spunem odată pentru totdeauna:
STOP UNGARIA în ROMÂNIA!
STOP pretențiilor aberante ale UDMR!
STOP santajului pe care această formațiune îl exercită de aproape 30 de ani încoace asupra tuturor guvernelor României!

Chemăm alături de noi pe toți românii care s-au săturat de această stare de fapt, pe toți acei care vor să fie Pavăză pentru frații lor de sânge si credință din Ardeal, cei mai afectați de legea Codului Administrativ. Obligativitatea folosirii limbii maghiare se va extinde de la nivel local (primării, consilii locale si județene), la nivel CENTRAL, anume în Prefecturi si deconcentrate.

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului?

La 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, nu avem încă un muzeu al terorii comuniste, sau al suferinței românești sub comunism. Toate demersurile făcute în acest scop de către diferite entități au fost sortite eșecului.

Cîteva inițiative private, la București și Sighet (Fundația Academia Civică), la Pitești (Memorialul Închisoarea Pitești) și Aiud (Fundația Aiud și Biserica Ortodoxă Română), la Gherla (Biserica Ortodoxă Română), nu reușesc să suplinească un mare Muzeu al Comunismului în capitală. Tentativele de a-l alcătui în Fortul 13 Jilava s-au soldat cu amenajarea precară a cîtorva camere, care oricum nu pot fi vizitate decît cu aprobări și măsuri de securitate speciale, specifice sistemului penitenciar din care clădirea încă face parte.

Milioane de români au fost închiși în pușcăriile de comuniste sau în lagăre de muncă, ori au primit domiciliu forțat (în condiții de detenție). Sute de mii, dacă nu milioane, au murit de pe urma toruturilor, foamei, frigului, lipsei de îngrijire medicală și a oricăror condiții civilizate de detenție. Zeci de mii au fost uciși în munți, acolo unde rezistau comunismului. Alte zeci de mii au fugit în exil, pentru a se salva, părăsindu-și familii, agoniseală, speranțe și doruri.

O țară întreagă a trecut printr-un proces de ”reeducare” (de tip marxist, adică împotriva valorilor firești ale societății românești de pînă la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial) timp de peste patru decenii și a trăit într-o continuă frică și făcînd compromisuri morale dintre cele mai grave.

Comunismul a însemnat întruparea Răului în istorie. A fost un flagel social fără precedent.

Pentru ca toate acestea să nu mai fie posibile niciodată, ar trebui să ne îngrijim de memoria publică. Le sîntem datori cu adevărul celor care au murit și celor care se vor naște. Dar clasa noastră politică n-a considerat că un muzeu al comunismului din România ar fi o prioritate. N-a găsit nici resursele financiare, nici pe cele de voință politică pentru a clădi o instituție cu valoare terapeutică pentru societatea noastră.

La drept vorbind, fiind moștenitorii și profitorii structurilor comuniste, majoritatea politicienilor noștri n-au văzut în regimul comunist unul condamnabil.

În schimb, se dau de ceasul morții să găsească o soluție la pretențiile obraznice emise de Institutul Elie Wiesel, care vrea musai un muzeu al holocaustului în București.

Diriguitorii acestui Institut, care este finanțat din bani publici, au cerut pentru viitorul muzeu mai întîi Palatul Dacia, din centrul vechi, acolo unde a lucrat cîndva și Eminescu. Cu greu s-au mobilizat consilierii municipali pentru a respecta legea și a respinge această solicitare, după doi ani de hîrîieli în Justiție.

Acum, Institutul Wiesel pretinde să i se dea 5.300 de mp de teren din parcul istoric al Muzeului Antipa, loc pe care să-și construiască muzeul. Tot în răspărul legii. Conducerea Muzeului Antipa se opune, cu argumente irefutabile. Dar guvernul se grăbește să le facă pe plac tovarășilor de la Institutul Wiesel, prin mîna secretarului general Toni Greblă, pornind cîteva acte premergătoare. Exemplu tipic de dispreț comunist pentru tot ce înseamnă cultură, tradiție, patrimoniu… Și încă un argument pentru a duce pînă la capăt condamnarea comunismului. Întîi, prin eliminarea comuniștilor din funcții publice. Apoi, prin construirea unui muzeu al ororilor comuniste, care să trească toate conștiințele românești asupra acestei năpaste unice în istoria noastră…

 

de  RostOnline

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop: A ajunge în fruntea unui popor și a nu ști sau a nu dori să aperi interesele acestui popor, pentru popor e o descurajare teribilă!

Președintele Academiei Române Ioan Aurel Pop a subliniat, în cadrul seriei 100 de adevăruri istorice , difuzate de Trinitas TV, care sunt interesele României, constatând că ar trebui să ne preocupe  trei aspecte: emigrarea masivă a românilor din țară; problemele românilor din jurul granițelor, din teritoriile Regatului României de până la 1940; criza demografică și natalitatea scăzută, ca semn al neputinței de a asigura dăinuirea neamului românesc …

„Tezaurul nostru cel mai de preț, pe care riscăm să-l pierdem dacă nu suntem atenți, este tezaurul sufletesc și legătura pe care trebuie s-o continuăm cu această țară și cu acest pământ. Pentru că putem să-i condamnăm pe politicieni, putem să-i condamnăm pe inamicii noștri externi, putem să ne condamnăm pe noi înșine și toate instituțiile statului care n-au fost vrednice de misiunea lor, dar n-avem dreptul să condamnăm țara și poporul român pentru că ele sunt valori situate deasupra noastră. Și încrederea pe care trebuie să o semănăm în suflete se leagă și de misiunea noastră de dascăli. Mulți dintre noi, chiar dacă suntem ingineri sau medici sau exercităm meserii care nu sunt legate de dăscălie, într-un fel suntem dascălii neamului și trebuie să ne urmăm această misiune cu responsabilitate.

Drama noastră ca popor este acuma, pe de-o parte, plecarea din țară a multora dintre români, milioane de români, faptul că alte milioane trăiesc în afara României, dar lângă România. Și această dramă combinată cu faptul că nu mai naștem fii și fiice, cu criza demografică și natalitatea scăzută, trebuie să ne îngrijoreze.

Un stat responsabil, cu niște conducători aleși pe baza meritelor lor individuale, ar trebui să se gândească măcar la aceste trei lucruri: la faptul că românii își iau lumea-n cap, la faptul că avem români lângă graniță care plâng după țară și pe care nu-i știm sprijini cum s-ar cuveni, și la faptul că nu putem să ducem acest neam, din punct de vedere biologic, mai departe.

Acestea sunt lucruri care ar trebui să ne preocupe pe toți și să găsim soluții, pentru că, de-a lungul istoriei, am trecut prin perioade și mai grele (decât cea de astăzi -n.r.). De aceea, eu, ca istoric, nu mă descurajez. Dar, în relațiile internaționale, n-avem prieteni. Nu numai noi, nicio țară nu cred că are prieteni. Țările au numai interese. Și fiecare își apără interesul cum știe mai bine și cum poate mai bine. Unii pot mai bine, alții pot mai rău, dar sunt parcă unii care intenționat nu apără aceste interese.

Or, a ajunge în fruntea unui popor și a nu ști sau a nu dori să aperi interesele acestui popor, pentru popor e o descurajare teribilă! Și noi ar trebui să ieșim din această dezamăgire pe care o trăim ca popor și să putem participa din nou pe scena politică în exercițiul democratic -că altul mai bun n-avem decât cel democratic, nu se cunosc modalități mai bune-, să participăm cu tot sufletul nostru, să avem încredere în liderii pe care îi alegem și să știm că pentru copiii și nepoții noștri suntem în stare să lăsăm o țară măcar așa cum ne-au lăsat-o bunicii și părinții noștri”, a afirmat istoricul și academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.

La moartea ELENEI ARNĂUȚOIU. Comunicatul Fundației Ogoranu

Am primit cu adâncă întristare vestea plecării dintre noi a venerabilei doamne Elena Arnăuțoiu, sora fraților Toma și Petre Arnăuțoiu, liderii uneia dintre cele mai consistente și longevive grupări de rezistență armată anticomunistă, desfășurată până în 1962 pe versantul sudic al Munților Făgărașului.

Ea însăși un simbol al Rezistenței, doamna Elena Arnăuțoiu și-a identificat destinul cu cel al fraților săi și al întregii grupări de rezistență din regiunea Muscelului, devenită în acei ani de după instaurarea comunismului în România un adevărat teatru de război. (mai mult…)

Protest autorizat pentru Cheile Bicazului anunțat la Piatra Neamț

Nemțenii nu renunță atât de ușor la Cheile Bicazului, dovadă pentru asta stând și un grup de inițiativă civică locală care a solicitat pentru duminică după amiază autorizație pentru un protest față de hotărârea incredibilă a instanței referitoare la stabilirea limitelor de hotar dintre teritoriul administrativ al comunei Bicaz-Chei (jud. Neamț, aflată la limita cu județul Harghita), și teritoriul administrativ al orașului Gheorgheni (jud. Harghita).

Începând cu ora 17:00, Casa de Cultură din Piatra-Neamț va deveni duminică, 30 iunie 2019, locul de adunare care va preceda un protest ce va lua forma unui marș pietonal la Piatra Neamț, pe traseul Casa de Cultură – B-dul Decebal – Muzeul de Istorie – Complex Pietricica și retur pe latura cealaltă a B-dului Decebal.

Potrivit presei locale, și-au anunțat prezența câteva zeci de persoane la acest protest. Cum Valea Uzului n-ar trebui să rămână singurul reper de solidaritate românească, dragi români, apelăm la voi să sunați iarăși goarna românismului și să vă adunați în jurul acestei inițiative a nemțenilor. Dacă nu puteți ajunge duminică la Piatra Neamț, ajutați măcar cu o distribuire a acestui mesaj, care să ajungă la alți români patrioți.

 

sursa: Glasul

Societatea civilă, „calul troian” al mafiei anticreștine în cetatea normalității. Monarhia absolută democratică globală

Cea mai mare excrocherie, minciună, fundătură, în care ne-a înghesuit mafia financiar-bancară globalistă, este conceptul de societate civilă, combinat cu cel de „power to the people”. Mai precis, așa-zisul transfer al puterii către cetățean. Desigur, după cum vom vedea, nu către orice cetățean, deși principiile frumoase așa grăiesc, ci către cei aflați de partea bună a baricadei. Adică către cei aflați în slujba mafiei anticristice amintite mai sus. Azi se mai spune de partea „sistemului”. Sau a statului ascuns, paralel, a puterii reale, nu a celei afișate, care nu e altceva decât o proiecție pe ecranul pe care se desfășoară filmul unei realități contrafăcute 100 %.
Imagini pentru france communists 1968

Ce este sau cine este societatea civilă (SC)

Atunci când se vorbește despre SC, mulți cred că este vorba numai despre ong-uri. În realitate, din SC fac parte formulele de asociere cu personalitate juridică sau fără, altele decât structurile guvernamentale, plus cetățeanul activ (un alt concept introdus pornind de la cel de societate civilă). În principiu, tot ce mișcă și are o implicare civică (adică cetățenească), adică tot cetățeanul implicat într-o formă organizată, sau spontan, într-o cauză care efecte și asupra altora.

Tot aici găsiți și partidele politice și media. În cazul ultimei, prezența este oarecum paradoxală atât timp cât asocierile economice nu sunt parte a SC. Iar media, în afara celei dezvoltate în ultimii ani pe net, este, pentru patronii din sector, o activitate economică ca toate celelalte. E adevărat, cu ceva în plus: calitatea de instrument de lobby, propagandă, manipulare, condiționare, albire a creierului cetățeanului.
Nu fac parte din SC, structurile statului – în care găsim însă membrii diverselor forme de SC, de la cetățeanul activ la partide. În final, conceptul este o deplină și voită asiureală făcută cun scop precis despre care vom vorbi mai jos.
Despre societate civilă începe să se vorbească cam de pe la Revoluția Franceză, conceptul de societate civilă fiind inventat, dezvoltat și livrat, egalitarist și uniformizator, la pachet cu toate celelalte ingrediente ale „societății cetățenilor”, destinate a fi uneltele teoretice, apoi practice, ale înlocuirii societății ierarhică de tip medieval, cu cea orizontală de astăzi. Dacă ne uităm că printre teoreticienii săi au fost, alături de Hegel, Marx și Gramsci, două personaje odioase ale construcției vechiului și actualului stat totalitar global (de nuanță zisă comunistă, o altă perdea de fum), ne lămurim repede că societatea civilă nu este nimic altceva decât un instrument al acestei transformări și construcții.
Trăiască deci societatea civilă. Bună!
Cea care a împlinit visul milenar al omului: l-a făcut cetățean și i-a dat statul pe mână. „Power to the people!” E adevărat, cu o clauză scrisă mic în subsolul actului de donație: nu oricui cetățean, ci numai unora dintre cei activi, și nu oricărei SC. Pentru că sunt două feluri de cetățeni : cetățenii activi „buni” (CAB) și cetățenii activi „răi” (CAR). Între ei mai sunt și cei neutri, dar aceștia vor sfârși, mai devreme sau mai târziu, într-o tabără sau alta. Asemenea, avem o societate civilă bună (SCB) și o societate civilă rea (SCR). Și tot asemenea, o societate civilă neutră cu același destin. Calificativele, pedepsele și recompensele le oferă mafia globalistă direct și prin intermediul agenților săi de influență din politică și din SC. De aceea, invers de cum ne-am aștepta, oficial, cei buni sunt cei care lucrează la distrugerea lumii vechi și reconfigurarea ei într-o lume de zombi, iar cei răi sunt cei care se opun acestui proces global de transformare.
În acest moment, chiar dacă se constată o trezire din somn a unora dintre semenii noștri, fluxul masiv este de fapt pe direcția oficială, pentru că oamenii mafiei anticristice au ocupat masiv sectoarele educației, culturii, economiei, politicii, media și civismului în tot Occidentul și un fenomen asemănător are loc în fostele state comuniste, în state sud-americane sau în cele asiatice. Și unde nu avea chef să aibă loc, s-au aranjat tot felul de revoluții, care să ne bage cheful în cap.
Agenții de influență ai mafiei anticreștine globaliste
Așa că nu toată lumea are statul pe mână, ci numai CAB și SCB. Care, de fapt, nici nu sunt cetățeni activi, sau societate civilă, ci agenți de influență fără personalitate juridică – cetățenii „buni” – și cu personalitate juridică – așa zisele ong-uri „bune”. Deci nu ar avea că căuta în SC. Și aici este marea escrocherie: promotorii globalizării sclavagismului contemporan și-au dublat pârghiile prin care controlează tot ceea ce se face și tot ce mișcă la nivelul administrațiilor centrale – guverne – și al administrațiilor locale. Adică, au pe terenul în care se joacă meciul vieților noastre o echipă care centrează și altă echipă care dă cu capul. Recte: CAB și SCB, prin care promovează de ani buni de zile politicile la zi în toate domeniile, și politicienii din partidele care îi slujesc, care aprobă aceste politici și fac astfel, pe ocolite, politica mafiei financiar-bancare globaliste.
Dar stați. Asta nu e totul. La rândul ei, SCB, care pretinde că înglobează și media (aflată covârșitor în slujba aceleiași mafii), se face că nu mai știe acest lucru atunci când trebuie pornită o campanie pentru o cauză mafiotă sau alta. Așa că apare pe teren și echipa media, pe post de arbitru care preia pasele de la SCB și pune mingile la cap sectorului politic.
În felul acesta, în ultimii 70 de ani aproape tot ceea ce s-a decis în politică este rezultatul presiunilor, lobiului, șantajului public, dezinformării, manipulării, propagandei, minciunilor ridicate la rang de adevăr, programelor și proiectelor făcute de specialiști inventați și mai ales de funcționarii îmbrăcați în blăni de oaie civică, dar plătiți de mafie, ale SCB și ale media. Actul final îl joacă partidele de la guvernare și din opoziție (de fapt, iarăși covârșitor, două echipe aflate în slujba aceleiași mafii care bat în cuie dorințele mahărilor mafioți.
Spre această SCB sunt pompate zeci de miliarde de dolari, care se întorc sub forma a zeci de mii de miliarde. În bugetul ong-urilor „bune” vin bani de la alte ong-uri „bune”, care sunt finanțate de alte ong-uri „bune”, la rândul lor alimentate de fundațiile mafioților globaliști. Pe tot acest traseu apar și îmbelșugatele finanțări de la bugetele de stat – adică mafioții, dirijează spre agenții lor de influență banii tuturor.
În acest timp, CAR și SCR sunt neglijați, descurajați, nu primesc finanțări, nu au parte decât de o mediatizare generalizatoare extrem de negativă, primesc șuturi în gură, uși care le strivesc fețele, amenințări, desființări și nu reușesc să fie văzuți și auziți decât periferic în spațiul public. De aici și impactul lor redus astfel că lumea se schimbă după politicile dorite și impuse de mafie prin rețeaua ei planetară de ong-uri și personalități servitoare.
Puterea difuză = putere concentrată
Avantajele acestei scheme piramidale cred că deja le-ați intuit:
– Mafia are mai multe echipe cu care să-și impună politicile și în final politica.
– Treptat, politicul s-a și a fost compromis, astfel că astăzi credibilitatea o are SC.
– Presiunea este tot mai mare ca să apară guverne și administrații locale alcătuite din membri ai SC (SCB, evident). Și tot mai multe guverne cooptează membri ai SCB.
– În urma consultărilor cu SCB, președinți, prim-miniștri, parlamente și guverne iau decizii fundamentale. În aceste consultări – cum au fost cele pe justiție organizate de președintele Iohannis – nici măcar nu participă organizațiile celor din domeniul respectiv, ci cele care au voie, sunt plătite și „îndreptățite” să-și dea cu părerea pe teme pe care în fapt nu le stăpânesc.
– Prin mutarea accentului către cetățean și societatea civilă (evident, „CAB”, „SCB) puterea reală concentrată în mâna mafiei oligarhice reușește să se mascheze ca și când nici nu ar exista; iar pentru daune există la îndemână cei din politică gata oricând să se jerfească ca „vinovați de serviciu” pentru mascarea stăpânilor lor.
– Deși apolitice prin statut, ongurile „bune” sunt tot mai agresive în plan politic, organizează manifestații, lovituri de stat, revoluții, devenind parte activă a politicii. Finanțarea și filiația acestora sunt adesea destul de transparente, dar propaganda și manipularea reușesc să inducă la pe tot parcursul ideea că de fapt noi cetățenii ne-am revoltat, am dărâmat, înlocuit.
– La nivelul vizibil, palpabil, puterea devine tot mai difuză, tot mai greu de tras la răspundere – pe cine, pe cetățeni? Păi nu ăsta e democrația? Nu e ideal ca cetățeanul să conducă? – dezgustate, amețite, sufocate de consumism și hedonism, și cu un complex de vinovăție tot mai accentuat, chiar dacă tot mai refuzat la nivel conștient, masele devin tot mai dezinteresate de ceea ce li se întâmplă, gata să cedeze, să abdice, să renunțe la valorile și principiile moștenite, cele care le asigura identitatea.
În realitate, puterea a atins un grad de concentrare similar celor din monarhiile absolutiste în care un rege și echipa apropiaților lui (de exemplu, un Rothschild și gașca) dețin toată puterea. La ei însă nu se ajunge – sau puțin sunt cei conștienți/interesați de acest lucru – pentru că între deciziile care se iau și ei sunt sute și mii de perdele ale SC și media.
Astăzi, mafia financiar-bancară globalistă, inelul imperial al clasei sociale denumite odată burghezie, contestatară la timpul ei a statului absolutist medieval, este pe cale să reușească construcția statului absolutist „democratic” la nivel mondial; o formulă mai opresivă, mai nocivă, mai infecțioasă și mai mortifiantă decât oricare altă dictatură din istorie.
de Paul Ghițiu ActiveNews

Ultimele articole

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php