Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Arhivă pentru categoria: Social

Protest împotriva pactului pentru migraţie: CEREM RESPINGEREA PACTULUI ONU PENTRU MIGRAȚIE !

CEREM RESPINGEREA PACTULUI ONU PENTRU MIGRAȚIE DE LA MARRAKESH!

Joi 22 noiembrie vă invităm să manifestăm la ora 13:00 în fața Ministerului Afacerilor Externe pentru respingerea Pactului Global pentru Migrație ce urmează să fie parafat pe 10-11 decembrie 2018, în cadrul reuniunii ONU de la Marrakesh (Maroc).

Vom înainta totodată un memoriu ministrului de externe, dl. Teodor Meleșcanu, care a primit misiunea ingrată de a semna Declarația Politică Euro-Africană (3 Mai 2018, care „recunoaște avantajele migrației în ceea ce privește dezvoltarea”). Dl. Ministru se pregătește să semneze acest Pact pe 10 Decembrie 2018.

În primul rând, vrem să atragem atenția asupra faptului că semnarea Pactului Global privind Migrația, ar încălca în mod flagrant Constituția României. Aceasta specifică:
  • “România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil”. (Art.1, alin.1)
  • “Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine”.(Art. 3, alin. 4)

În afară de asta, o serie de state din Europa – Austria, Croația, Polonia, Cehia, Bulgaria – plus SUA și Australia, au declarat că se retrag din acest Tratat și nu vor semna Pactul Global privind Migrația.

Suntem alături de aceste state!

Ca români, europeni și creștin-ortodocși suntem profund conștienți de consecințele nefaste asupra noastră ca popor și ca stat național, suveran și independent, pe care le-ar putea avea semnarea și asumarea de către reprezentanții noștri a acestui Pact.

Avertizăm că înlesnirile create de această Convenție se constituie într-o inginerie socială globală de disoluție a popoarelor europene. Aceste experimente cu populații duc la un dezastruos amestec genetic și religios.

Noi românii nu suntem islamofobi. Dar, privind la efectele pe care această migrație le-a avut asupra altor state occidentale (Germania, Suedia, Belgia, Olanda, Franța etc) realizăm simplul adevăr: acela că migrația islamică nu are șanse de integrare în nici un popor gazdă. Este suficient să privim la buletinele de știri din țările de mai sus, la crime, la războaie stradale, la crasa nesupunere civică, la violențele contra poliției, la impunerea Sharia în suburbiile și cartierele islamice din atâtea și atâtea orașe europene, la violuri în masă etc, cât să realizăm că așa zisul multiculturalism (melting-pot), așa cum este el invocat de cercurile marxiste, nu este decât o imensă ipocrizie. Menirea acestei ipocrizii este visul marxiștilor dintotdeauna: destructurarea națiunilor într-un ghiveci internaționalist ușor de guvernat.

Prin protestul nostru apărăm de fapt teritoriului României. Cei care plănuiesc să aducă aici populații întregi, străine de credința și cultura poporului român – și, în plus, fac asta în deplin secret – se fac vinovați de trădarea intereselor noastre și vor trebui să răspundă!

Pactul Global pentru o migrație sigură, ordonată și reglementată îsi propune asigurarea unui cadru sigur pentru o migrație (a) controlată, (b) cu statut de Drept al Omului și în care (c) să nu se mai facă nici o distincție între Refugiații de Război și Migranții economici.

Considerăm ca:

  • Orice migrație care nu respectă actualele legi de circulație a persoanelor peste granițele țării poate fi numită oricum, dar nu „controlată”.
  • Dacă migrația este un Drept al Omuluidreptul firesc al națiunilor ce viețuiesc în propriul lor teritoriu se anulează. Migranții economici, de orice alta rasă, religie, cultură sau grad de civilizație vor avea dreptul să se stabilească la noi acasă iar noi, ca cetățeni cu drepturi depline ai Romaniei, nu ne vom putea opune.
  • Estomparea diferenței dintre refugiați de război și migranți economici implică mai multe lucruri: în primul rând, o recolonizare cu refugiați economici. În al doilea rând, toată migrația devine legală, legitimând astfel intențiile Germaniei de a impune altor țări din UE cote de preluare a imigranților ilegali. În al treilea rând, granițele statelor sunt desființate de facto (și vor reprezenta doar simple circumscripții administrative).
  • Nu în ultimul rând sunt implicațiile legate de “rasism, intoleranță, discriminare și xenofobie”. Simpla enumerare a acestor termeni corecți politic ne semnalează că avem de-a face cu o insurecție ideologică care, cu aceste patru cuvinte cheie tabu, vrea să rescrie o întreagă legislație internațională pentru circulația persoanelor.
Ca atâtea alte documente similare în “progresismul” lor, nici acest tratat nu definește riguros semantic termenul incriminat de intoleranță, criticarea însăși a acestui Pact putând fi incriminată de acum drept „intoleranță”.România trebuie să se alăture statelor care denunță acest Pact!

Cerem Ministerului de Externe al României să se retragă din acest Pact și chemăm pe toți românii responsabili din această țară să se alăture protestului nostru!

 

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Asociația Noua Dreaptă

Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Asociația Gogu Puiu

Asociația Pro Consumatori

Asociația Scut Botoșănean

Asociația Pentru Revigorarea Tradiției

Asociația Pentru Toleranță în Spațiul Public

A 80-a comemorare a asasinării lui CORNELIU CODREANU. 24 noiembrie la Tâncăbești.

Sâmbătă 24.11.2018, ora 12, la troița monumentală de pe liziera pădurii Tâncăbești (DN1, Șos. București-Ploiești), va avea loc o ceremonie religioasă de pomenire a lui Corneliu Zelea Codreanu, fondator al Legiunii Arhanghelul Mihail, și a celor 13 comandanți legionari asasinați în noaptea de 29-30 noiembrie 1938.

Mai multe organizații nonguvernamentale, printre care Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, Asociația Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei, Fundația Bunavestire, Acțiunea Civică Piața Universității 2012, Scut Botoșănean ș.a. au anunțat organizarea unei slujbe religioase pentru comemorarea lui Corneliu Codreanu și a celor 13, anul acesta împlinindu-se 80 de ani de la asasinarea lor.

Căpitanul Mișcării Legionare a fost asasinatla 29/30 noiembrie 1938, în urma ordinului regelui-dictator Carol II și a ministrului de interne Armand Călinescu. Căpitanul ispășea o pedeapsă de 10 ani muncă silnică, primită cu cîteva luni înainte în urma unei înscenări judiciare de altfel anulată de Justiția românească în 1940, după abdicarea lui Carol II. Ceilalți 13 se aflau închiși pe viață. Asasinarea lor s-a produs în cadrul unui transport de la închisoarea Râmnicul Sărat la Jilava, jandarmii primind ordin să îi ștranguleze pe cei 14 cu ștreanguri de frânghie pregătite din timp. După ce au fost uciși, trupurile fruntașilor legionari lor au fost transportate la Fortul 13 Jilava, unde au fost aruncate într-o groapă comună în locul numit „Valea Piersicilor”, nu înainte de a fi împușcați în ceafă, pentru a justifica oficialul comunicat de a doua zi, în care se afirma că ar fi încercat să fugă de sub escortă. A doua zi trupurile au fost dezgropate, peste ele turnându-se acid sulfuric, fiind îngropate sub o cantitate de cca 12 vagoane de ciment.

Cei 14 au fost deshumați abia în noiembrie 1940, după îndepărtarea plăcii de beton, detaliile oribile ale anchetei oficiale oripilând opinia publică și generând asasinarea de către legionari a 64 de foști demnitari ai regimului carlist, vinovați de uciderea a peste 500 de căpetenii legionare între 1938 și 1940.

Trei fețe ale „perversiunilor toleranței”

„Supunere fatalistă – nu îndrăznesc să deschid gura, deoarece cineva mă va eticheta drept „intolerant”. Orice obiecție aș aduce față de agenda și obiectivele Corectitudinii Politice, asta ar putea fi interpretat drept un act de „discriminare” sau o dovadă de „obscurantism”. Și atunci voi mima „toleranța” din conformism social sau din fatalism: e inutil și imposibil să te opui. Și voi accepta fără rezerve obiectivele acestei agende, oricât de aberante sau de imorale vor fi acestea.

Superioritate arogantă – toți cei care nu merg pe linia de partid a CP sunt intoleranți, naziști, xenofobi, islamofobi, și multe alte fobii. „Toleranța” mea este o virtute pe care o voi semnala cu fiecare prilej. În acest timp, îi voi înfiera, denunța, denigra, persecuta pe cei care îndrăznesc să aibă păreri „neortodoxe”, sau să vadă lucrurile din alte perspective.

Superioritate resentimentară – o categorie a celor care nu cad în supunerea fatalistă se radicalizează, și se opun superiorilor aroganți de pe poziții resentimentare. Ei ajung să respingă chiar ideea că ar exista o toleranță în spiritul iubirii creștine, care nu implică nici toleranța față de păcat, nici acceptarea unor idei anarhice. O formă de răbdare, de cumpătare și de îngăduință (limitată) față de celălalt, care este o virtute.

Nu spun că nu există, în istorie, intoleranță reală – și că nu există epoci și situații în care oamenii au avut de suferit din cauza intoleranței. Ceea ce spun este că pendulăm între aceste extreme, care compromit chiar ideea de toleranță.”

 

de Cătălin Sturza Facebook

Gavrilă Filichi: În structurile de putere din România anului 2018 există o continuitate toxică ce-și are rădăcinile adânc înfipte în sistemul bolșevico-comunist de dinainte de 1989

Interviu publicat de cotidianul România Liberă cu militantul anticomunist Gavrilă Filichi, fostul președinte al Asociației Brașov – 15 Noiembrie

RL: Stimate domnule Gavrilă Filichi, au trecut, iată, 31 de ani de la revolta anticomunistă a muncitorilor de la Brașov din 15 noiembrie 1987, și încă nu s-a aflat adevărul despre acest eveniment ce s-a constituit drept o trâmbiță a evenimentelor din decembrie 1989. Cum priviți această situație? V-ați împăcat cu ea?

Gavrilă Filichi: Faptul că nici după 31 de ani trecuți de la evenimentul istoric din 15 noiembrie 1987 de la Brașov, care s-a constituit într-o veritabilă alarmă în blocul comunist din Răsăritul Europei, nu s-a aflat adevărul constituie o rușine pentru Justiția din România
postdecembristă.

A fost o încercare de devoalare a celor responsabili de barbaria din timpul anchetelor de la Brașov și București, demers întreprins de fostul procuror general al României din acei ani, Gheorghe Robu, care în mod suspect ne-a părăsit, mergând să ancheteze pe cealaltă lume și… „batista a rămas pe ţambal“. Nimeni, niciunul dintre procurorii-bătăuși sau milițienii care ne-au torturat nu a fost cercetat, anchetat, judecat şi condamnat. Zero. În țara care a condamnat comunismul, declarativ desigur, cu scop propagandistic și mistificator.

De ce credeți că nu se doresc aflarea adevărului și pedepsirea vinovaților?

De ce nu se dorește aflarea Adevărului? Din punctul meu de vedere, răspunsul este simplu, se vede și de pe Lună! În structurile de putere din România anului 2018 există o continuitate toxică ce-și are rădăcinile adânc înfipte în sistemul bolșe-
vico-comunist de dinainte de 1989.

Aflarea Adevărului despre ultimele trei evenimente importante care au marcat istoria recentă a României, 15 noiembrie 1987, 22 decembrie 1989 și 13-15 iunie 1990, ar însemna eliberarea spirituală a poporului român și, implicit, aruncarea la lada de gunoi a Istoriei a acestor „vârcolaci“.

Puteți să ne împărtășiți care au fost urmările arestărilor și anchetelor asupra camarazilor dvs. și a familiilor lor?

Sunt multe de povestit despre urmările anchetelor inumane la care au fost supuși mulți dintre colegii mei. Este o rană mereu deschisă, pentru cei care nu mai sunt printre noi, pentru cei rămași cu sechele grele pentru tot restul zilelor, și mai ales pentru cei care, din ce-am mai aflat de la persoane care ne-au căutat la sediul Asociației, imediat după căderea dictaturii, n-au mai venit niciodată, cel mai probabil, dormindu-și somnul de veci sub cruci fără nume…

În plan juridic a existat un proces stalinist, desfășurat la clubul Întreprinderii de Autocamioane Brașov, atent controlat de Securitate și monitorizat de la Cabinetul 1.  Au fost judecați, condamnați și deportați în diferite zone ale țării 61 de muncitori, cea mai mare parte provenind de la Autocamioane, iar ceilalți de la diferite întreprinderi brașovene, care ni s-au alăturat pe parcursul revoltei, pe străzile orașului, de la Autocamioane până la actualul sediu al Prefecturii Brașov, atunci Județeana de Partid.

Printre cei 61 au existat frați, tată și fiu pe care Partidul și sluga preaplecată, Securitatea, i-au împrăștiat în toate zările. Au fost despărțiți frate de frate, tată de fiu și, „bonus“, soț de soție, tată de copii!

Doresc să amintesc în mod special situația zguduitoare a Angelicăi Vieru. Soțul ei, Vasile, a fost arestat, bătut în anchete nemiloase, deportat la Bârlad. A trecut la cele veşnice în scurt timp, pe 5 septembrie 1988, la Spitalul Fundeni, stabilindu-i-se diagnosticul de ciroză hepatică, deși înainte avusese nicio problemă cu ficatul. În urma lui au rămas cinci copii, pe care Angelica i-a crescut cu un devotament absolut.

Am văzut că ați fost chemat la Parchetul General în 2017. Citația-tip era de-a dreptul revoltătoare și definește pe măsură nivelul la care a ajuns statul azi. Vi se atrăgea atenția – dvs., victimă și parte vătămată – că dacă nu vă veți prezenta la audieri veți fi adus cu mandat și veți putea fi pasibil de o amendă de până la 5.000 de lei. Ce au vrut, să vă aresteze a doua oară? Ce s-a întâmplat la aceste audieri și după? Se petrecea acum exact un an.

Formularea de pe citația de la Parchetul Militar avea un conținut care datează din trista perioadă comunistă și care subliniază ce spuneam la început, că lucrurile sunt, din păcate, pentru România și pentru români, neschimbate în domeniul justiției.

Drept e că pe noi nu ne-a judecat atunci nici Statul de drept, nici Statul paralel. Pentru că încă nu intrasem pe tărâmul democrației originale. Ce s-a întâmplat? Nu s-a întâmplat nimic! S-au mai luat niște declarații de la niște oameni, care, nu-i așa?, aveau după 30 de ani o memorie… „fresh“! Pe unii, mai bătrâni și mai bolnavi, i-au băgat în panică…

 Scriați că le solicitați directorului SRI și președintelui de la Cotroceni să-și respecte promisiunile. Puteți să explicați cititorilor „României libere“ la ce vă referiți și ce ați avea să le adresați acestor oficiali, acum, înainte de comemorarea a 31 de ani de la evenimentele din 15 noiembrie 1987? La ce vă așteptați de la autorități?

Hellvig a promis acum un an, în preajma împlinirii a 30 de ani de la evenimente, că „va face lumină“. Iar Iohannis, chiar la momentul comemorativ, pe 15 noiembrie 2017, a tăcut mefistofelic, deși el se proclamă pro-democrație, când iese în stradă cu „rezist-ul“. La 30 de ani de la prima revoltă anticomunistă dinainte de căderea regimului comunist și revenirea la democrație, nu am primit și nu s-a dat niciun mesaj de la Președinția României. Așa că, referitor la ce ne așteptăm de la cei mai sus menționați și de la instituțiile pe care le conduc, SRI și Cotroceni, chiar nu mai avem nicio așteptare, după trecerea acestui an. Doar să plece și să vină niște români dornici să se pună în slujba României și a românilor.

„Deşteaptă-te, române!“ a fost urmat, pentru prima oară, de „Jos Ceaușescu!“ și „Jos Comunismul!“

Ca o mărturie pentru generațiile de azi, vă rugăm să rememorați acea zi și ce vi s-a întâmplat dvs. după.

Am mai spus-o, desigur, dar pentru dvs., pentru „România liberă“, de care mă leagă amintirile din anii ’90, când eram președintele Asociației și ne susțineați toate demersurile, o să reiau aceste rememorări negre și grele: Ziua de 15 noiembrie 1987 a picat într-o duminică. În zi de sărbătoare, toată suflarea de pe platforma Întreprinderii de Autocamioane Braşov era la lucru. Trecuseră mai bine de trei zile de când trebuia să fie făcută plata salariilor. De foarte multă vreme braşovenii nu mai ştiau ce-i aceea apă caldă. De la un timp, nici cea rece nu mai curgea. Gazul metan era mai mult oprit decât pornit, existând permanent riscul unor grave accidente. După raţionalizare, curentul electric devenise mai degrabă şi el o simplă iluzie. Aceeaşi criză se manifesta şi în întreprinderi. În aer plutea ceva misterios şi totodată ameninţător. Aceasta era starea de spirit în care muncitorii de la Întreprinderea de Autocamioane Brașov întâmpinau ziua de 15 noiembrie 1987, care era şi zi de alegeri.

În faţa Secţiei 440 s-au adunat câteva sute de muncitori din secţiile vecine, veniţi să-i sprijine pe cei din Secţia 440, care, începând cu schimbul III al zilei de 14 noiembrie 1987, au încetat lucrul în mod spontan, protestând împotriva neplătirii salariului. În intersecţia care marchează vecinătatea Secţilor 420, 440, 520, 570 a avut loc, în jurul orei 8.00, o încercare de dialog între muncitorii prezenţi şi reprezentanţii conducerii uzinei. „Masa tratativelor“ a fost părăsită imediat, aroganţa conducătorilor întreprinderii fiind prompt taxată de mulţimea care începea să fiarbă. Punctul critic a fost atins când în faţa oamenilor a apărut, pentru a „dialoga“, secretarul de partid cu propaganda, un anume Ferentz. Acesta a părăsit intempestiv locul, petrecut de fluierăturile şi huiduielile muncitorilor. În lipsa partenerilor de dialog, mulţimea s-a pus în mişcare, cu intenţia declarată de a strânge cât mai mulţi colegi care să susţină cererile ce începeau să se facă auzite din ce în ce mai clar. Dintr-odată s-a strigat, în mod firesc, „Vrem banii!“. Gama lozincilor s-a diversificat pe măsură ce coloana se îngroşa şi curajul creştea. La început timid, după care din ce în ce mai tare, mai clar şi mai răspicat, s-a auzit: „Vrem lumină!“, „Vrem căldură!“, „Vrem mâncare la copii!“, „Hoţii! Hoţii!“. După ce aproape întreg efectivul prezent la lucru în acea dimineaţă, aproximativ 4.000-5.000 de suflete, colindase toate secţiile uzinei, a mai avut loc o ultimă tentativă de a dialoga cu cei din conducere. Aceasta s-a întâmplat în jurul orei 10.30. În Palatul Administrativ era un pustiu desăvârşit, motiv pentru care mulţimea înfuriată a început să arunce cu ce găsea spre ferestre, o parte din ele fiind sparte.

În jurul orei 11.00 s-a produs momentul psihologic al manifestaţiei, care pornise paşnic, dar care în ultimele momente căpătase unele accente agresive, o violenţă provocată de indiferenţa şi aroganţa conducătorilor. Atunci s-a luat hotărârea de a se merge în oraş, la sediul partidului, pentru a cere acolo drepturile pe care în uzină nu le obţinusem. Din cele câteva mii de persoane care au mărşăluit timp de aprope două ore, au mai rămas cel mult 300, care, uitând de frică şi de consecinţe, au pornit pe traseul Strada Poienelor – Calea Bucureşti – Bulevardul Lenin, oprindu-se la sediul Comitetului Judeţean de Partid.

Prin dreptul Spitalului Judeţean, din mulţime cineva a dat tonul la „Deşteaptă-te, române!“. Acesta a fost semnalul descătuşării oamenilor, care au uitat de tot ce strigaseră mai înainte şi, aproape incredibil, au lăsat să iasă din piepturile lor pline de obidă, pentru prima oară, două lozinci cu forţa unei ghilotine neîndurătoare: „Jos Ceauşescu!“ şi „Jos comunismul!“.

Când coloana a ajuns la sediul Judeţenei de Partid, uşile acesteia erau blocate. S-a încercat un soi de dialog cu primarul Calancea, care apăruse între timp. Răspunsul acestuia, „Astăzi sunteţi voi tari, dar mâine vedem noi!“, a pus gaz pe foc. Mulţimea dezlănţuită s-a revărsat în incinta somptuoasei clădiri şi, în scurtă vreme, prin gea-
murile acesteia a început să plouă cu roţi de caşcaval şi bucăţi de salam de Sibiu. Mai apoi au apărut şi câteva telefoane smulse de la locul lor, câteva televizoare. Punctul culminant al furiei maselor dezlănţuite s-a consumat atunci când un cetăţean în vârstă, îmbrăcat cu o haină de piele, făcând dovada unui curaj nebun, încerca, împreună cu un tânăr, să desprindă tabloul dictatorului de pe faţa clădirii. În strigătele mulţimii, tabloul a aterizat în faţa scărilor Judeţenei. Împreună cu steagul roşu al PCR, a ars în câteva clipe.

A doua zi, m-am dus la uzină în schimbul I. Am avut o presimţire că în cel mai scurt timp voi fi ridicat. I-am spus unei colege: „Dacă eu plec înainte de sfârşitul programului şi nu mă mai întorc, te rog mult, du-te la această adresă şi spune-i soţiei mele că sunt arestat. Poate o să mă scoată cineva din gura lupului!“.

În jurul orei 14.00, am fost chemat în biroul şefului Serviciului Personal, tovarăşul Lospa. Au apărut şi trei „băieţi“, voinici toţi şi cu o uitătură care nu prevestea nimic bun. M-au urcat într-o Dacie 1300 şi m-au dus la Miliţie. După ce mi s-a luat o declaraţie, am fost condus într-o celulă din subsolul arestului.

A doua zi, în jurul orei 12, am fost scoşi afară din celulă, unul câte unul. Ni s-a aplicat, la fiecare în parte, câte o pereche de cătuşe. Cu mâinile legate la spate, am fost urcaţi în dubă. Eram înghesuiţi ca vitele, unul în altul. Până să pornească maşina, mai mulţi dintre noi am solicitat celor care ne păzeau să ne mai slăbească cătuşele. Construcţia lor era de aşa natură încât, dacă mişcai mâna într-un anume fel, se strângeau automat. Nu am scăpat de acea oribilă unealtă, dar am fost legaţi câte doi de aceeaşi brăţară. Eu am fost cuplat cu Paraschiv Nicuţă. Cineva a lansat zvonul care ne-a tăiat la toţi răsuflarea: „Pe drum maşina va opri, vom fi coborâţi toţi, după care va urma…“.  Am văzut în jurul meu bărbaţi plângând.

Am ajuns la Bucureşti pe înserate, în jurul orei 18.00. Un adevărat cor de câini acompania trecerea noastră pe ultima porţiune de drum. Ne-au dus la Inspectoratul General al Miliţiei. La anchetă, un tovarăş colonel pe nume Popa îmi cerea să-i spun cine sunt organizatorii, ce-am căutat eu acolo, ce-mi trebuia, ce-am strigat.

Pentru prima oară în viaţa mea m-am gândit serios la un lucru fundamental: există sau nu Dumnezeu? Dacă până atunci am avut unele îndoieli, din acea clipă în mintea mea a străfulgerat Adevărul: indiferent ce se întâmplă cu mine, există Dumnezeu. Mă încerca doar un sentiment de ruşine că omul se gândeşte la Dumnezeu numai în momente foarte grele.

 Ce îndemn aveți pentru generațiile tinere și cele viitoare ale României?

Pentru generația de astăzi, cât și pentru cea viitoare, generațiile copiilor mei, nepoților mei, am un singur îndemn: Să iubească România și pământul ei, udat cu lacrimi și stropit, din belșug, cu sânge de generațiile trecute care ne-au lăsat o Românie frumoasă și bogată. Să cunoască Istoria și să învețe din greșelile trecutului! Să-și pună conducători care-și iubesc poporul! Să lupte pentru libertatea românului de a fi stăpân în Țara lui!

Victor Roncea

Să-i mulțumim „bunului creștin” Andrei Pleșu

“Mi se spune că circulă pe net o frază dintr-un text al meu de-acum doi ani, folosită manipulatoriu pentru a mă face părtaș „convenabil” la campania pentru referendum. Ţin să precizez că nu voi vota, pentru că e vorba de un referendum care, pe lîngă formularea ineptă din întrebare (cum să fiu de acord cu schimbarea constituției în general, adică să dau dreptul oricărui potentat rău-voitor să-mi modifice viaţa?!), valorifică în mod impur un interes politic în care nu cred, o anumită ignoranţă din rîndurile electoratului şi un capital de intoleranţă şi judecată tăioasă a „aproapelui” care n-are nimic de a face cu creștinismul.” –  Andrei Plesu

Daca potrivit “Strategiei Nationale privind Egalitatea, Intruziunea si Diversitatea”, manualele scolare vor trebui avizate mai intai de CNCD si numai dupa aia de Ministerul Educatiei – lucru care nu are nimic de a face cu crestinismul; daca materia “Educatie Civica” va trebui sa includa informatii cu privire la nediscriminare, egalitatea de sanse, diversitate si toleranta si grupuri vulnerabile, adica propaganda LGBT; daca materia “Egalitate si Nediscriminare” va deveni disciplina obligatorie in liceele pedagogice, iar elevii acestora vor fi indoctrinati cu propaganda LGBT – lucru care nu are nimic de a face cu crestinismul; daca in orele de matematica, literatura si istorie vor fi incluse “elemente ale principiilor egalitatii si nediscriminarii”, adica ale aceleiasi propagande LGBT; daca in unitatile de invatamant din Romania va fi instituita o “saptamana dedicata promovarii egalitatii de sanse si diversitatii”, adica propagandei LGBT – fapte care nu au nimic de a face cu crestinismul ; daca se vor institui sanctiuni pentru pedepsirea cadrelor didactice “care incalca prevederile egalitatii si nediscriminarii”, adica prevederile propagandei LGBT – lucru care nu are nimic de a face cu crestinismul; daca se va stabili in scolile romanesti un proces intern prin care “parintii si elevii pot depune plangeri anonime” impotriva cadrelor didactice ce dau dovada de atitudine discriminatoare si daca, pe scurt, ideologia LGBT va deveni vector coordonator in invatamantul romanesc – lucruri care nu au nimic in comun cu crestinismul, atunci eu ii multumesc  in primul rand, inaintea multor altora, marelui nostru filozof si bun crestin (care a contribuit sa ne fie modificata viata pentru ca i-a fost frica sa nu o schimbe cineva pe a lui), Andrei Plesu!

 

de Bogdan Calehari

„România poate sesiza Comisia de la Veneția și CEDO în cazul Smicală”

Deputatul Constantin Codreanu, președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, readuce în atenția instituțiilor statului român cazul Smicală printr-o interpelare adresată ministrului Afacerilor Externe.

„Cazul dramatic al familiei Jalaskoski Smicala din Finlanda ne reține atenția de trei ani de zile. Prin acest caz, autoritățile finlandeze au provocat numeroase acțiuni de protest în toată țara și peste hotare, dar și o adevărată furtună mediatică.

Așa cum bine cunoașteți, instituția finlandeză pentru Protecţia Copilului i-a separat forțat și brutal de mama lor, în luna mai 2015, în baza unor simple și nefondate suspiciuni de intenție de a emigra în România, pe copiii minori ai doamnei doctor Camelia Jalaskoski Smicală, Maria și Mihai Jalaskoski. Doamna Camelia Jalaskoski Smicală și copiii săi minori dețin dublă cetățenie: română și finlandeză. Cei doi copii răpiți familiei au fost separați și plasați forțat în instituții de tip închis. Nedreptatea care li s-a făcut acestor copii români și suferința morală îndurată de ei ne-au determinat să luăm atitudine și să ne solidarizăm cu ei, și să încercăm o rezolvare amiabilă a cazului, în interesul suprem al copiilor.

În perioada 30 mai – 1 iunie 2017 am condus delegația Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării în Finlanda, pentru a ne documenta la fața locului asupra acestui caz dramatic. Am avut întâlniri cu doamna Camelia Jalaskoski Smicală în locuința ei din Tampere, cu ambasadorul României la Helsinki, cu reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe, ai Ministerului Justiției, Ministerului Afacerilor Sociale și Sănătăți în Finlanda, ai Serviciului Social din cadrul primăriei Tampere, precum și cu membrii Comisiei pentru probleme sociale a Parlamentului Finlandei.

Doamna Camelia Jalaskoski Smicală ne-a făcut cunoscut că, până la acea dată, poliția nu a cercetat numeroasele plângeri depuse împotriva tatălui, însoțite de probe, respectiv certificate medico-legale și declarațiile martorilor. Copiii au fost dați în anul 2015 tatălui, iar autoritățile au fost nevoite să îi replaseze din cauză că acesta îi maltrata însă, fără să fie luată în considerare posibilitatea de a-i da în custodie mamei.

Doamna Camelia Jalaskoski Smicală a mai precizat că cei doi copii au fost amenințați de către reprezentanții instituției sociale că nu vor merge niciodată în România și că nu vor mai vorbi limba română dacă mai îndrăznesc să transmită scrisori cum a fost cea dată la ONU. Aceasta a mai precizat că tatăl copiilor săi minori a fost extrem de violent și i-a amenințat pe copii, băgându-i cu capul sub apă până aceștia cereau îndurare.

Urmare a vizitei delegației noastre parlamentare autoritățile finlandeze au acceptat să-i permită ambasadorului României în Finlanda, Răzvan Rotundu, să-i viziteze pe cei doi minori ținuți în captivitate instituțională, iar doamna Camelia Jalaskoski Smicală a fost concediată din serviciu, sub pretextul de a-i fi defăimat și agresat pe asistenții sociali care i-au răpit copiii cu brutalitate. O asemenea situație nu ne poate lăsa indiferenți.

Constatăm cu profund regret și stupoare că Finlanda încalcă în cazul copiilor doamnei Camelia Jalaskoski Smicală prevederile Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilului, ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Ca stat semnatar al Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, România dispune de dreptul de a sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului, depunând o Plângere contra Finlandei, sau de a compărea ca parte terță interesată într-un eventual dosar acceptat pe rolul CEDO ca urmare a unei Plângeri depuse de doamna Camelia Jalaskoski Smicală în interesul celor doi copii minori ai săi, cetățeni români”, a transmis în textul interpelării președintele Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării.

Întrebările adresate ministrului Afacerilor Externe:

– Care au fost evoluțiile din 2018 în cazul celor doi cetățeni români minori Maria și Mihai Jalaskoski, copiii doamnei Camelia Jalaskoski Smicală?;
– Ce elemente noi au intervenit în acest caz extraordinar ca posibile soluții?;
– Cum s-a implicat statul român, respectiv Ministerul Afacerilor Externe, pe plan biateral și internațional, în soluționarea acestui caz?;
– Dacă statul român le-a acordat sau nu cetățenilor români Camelia Jalaskoski Smicală și Maria și Mihai Jalaskoski asistența juridică necesară, inclusiv prin plătirea cheltuielilor pentru un avocat care să le reprezinte interesele la Curtea Europeană a Drepturilor Omului?;
– Dacă, legat de acest caz, statul român a luat sau nu în calcul posibilitatea depunerii la CEDO a unei Plângeri contra Finlandei sau de a compărea ca parte terță într-un dosar intentat la CEDO urmare a Plângeri depuse de către familia Jalaskoski Smicală?;
– Dacă statul român consideră necesar sau nu să sesizeze Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) asupra unui aviz de euroconformitate a legislației finlandeze în domeniul protecției drepturilor copilului?”.

DAN PURIC LA BRAȘOV! 12.11.2018, la Reduta, Simpozion memorial dedicat foștilor deținuți politici.

„Iesirea din absurdul istoriei prin cultivarea spiritului”

Cea de-a treia editie a Simpozionului Memorial dedicat Rezistenei anticomuniste din Brasov, va avea loc Luni 12 noiembrie 2018, ora 18, la Centrul Cultural Reduta, si se va bucura de prezenta, si de aceasta data, a indragitului actor DAN PURIC, el insusi un apropiat al unora dintre cei comemorati, precum Nicolae Purcarea si dr. Teofil Mija.

Editia din acest an este dedicata in special memoriei lui TRAIAN TRIFAN, prefect de Brasov in 1940-41, detinut politic al dictaturilor antonesciana si comunista, artizanul fenomenului rezistentei prin asceza crestina din inchisorile politice comuniste. Alaturi de viitorul monah ARSENIE PAPACIOC, si el legat de zona Brasovului prin functia de primar al Zarnestilor (1940-41), Traian Trifan a initiat in temnite si o scoala de sculptura, din care au iesit opere de arta, dar si artisti – precum mesterul popular NICOLAE PURCAREA din Scheii Brasovului.

Alaturi de DAN PURIC, la eveniment vor participa si
  • dl OCTAV BJOZA, presedintele AFDPR,
  • prof. univ. IOAN VLAD si
  • dna MARIA TRIFAN, fiica celui comemorat.
Va asteptam cu surprize din domeniul aparitiilor editoriale si inregistrari video inedite!
Va fi lansată a treia ediție a cărții REZISTENȚA ÎN MUNȚII BRAȘOVULUI de Petre Baicu și Alexandru Salcă, după 21 de ani de la cea de-a doua ediție!
Intrarea este libera.
Fundatia Ion Gavrila Ogoranu
Alexadru Costache
ogoranu@gmail.com
www.ogoranu.ro

APARIȚIE EDITORIALĂ LA SÂNZIANA. „Rezistența în munții Brașovului”. O mărturie zguduitoare de Petre Baicu și Alexandru Salcă, la a 3-a ediție.

După 21 de ani, volumul memorialistic REZISTENȚA ÎN MUNȚII BRAȘOVULUI de Petre Baicu și Alexandru Salcă, apare la Editura Sânziana, sub auspiciile Fundației Ion Gavrilă Ogoranu. Redăm mai jos cuvântul introductiv al lui Florin Dobrescu la această a 3-a ediție.

Reeditarea volumului dedicat de Petre Baicu, în colaborare cu Alexandru Salcă, rezistenței anticomuniste din Brașov și munții dimprejur, constituie o mai veche dorință a noastră.

Apariția Colecției “Rezistența”sub egida Editurii Sânziana constituie materializarea convingerii noastre asupra necesității punerii la dispoziția publicului și specialiștilor a acelor pagini de memorialistică realizate de protagoniștii acestui amplu fenomen de reacție naturală a poporului român împotriva ocupației sovietice de după 1944 și instaurării, începând cu 1945, a regimului totalitar comunist. (mai mult…)

Părintele Nicolae Bordașiu – Prezent!

„Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea”… A plecat la Domnul și Părintele Nicolae Bordașiu, luptător anticomunist, deținut politic în perioada 1955-1964, după 7 ani de viață clandestină sub urmărirea Securității pentru o condamnare la 20 ani în contumacie, pentru activitate în rezistența anticomunistă.
După eliberare a fost nevoit să presteze munci mult sub pregătirea sa, până când, în 1968, întâlnirea cu Patriarhul Iustinian i-a deschis calea hirotonirii și a studiilor de doctorat. În urma părintelui Nicolae Bordașiu rămâne amintirea unui blând învățător și păstor de suflete, care a îndrumat generații întregi pe calea credinței și a iubirii, convertind suferința și umilința în lumina videcătoare a aflării lui Hristos.
Dumnezeu să îl odihnească în pace.
Părintele Nicolae Bordașiu! Prezent!

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Președinte: Coriolan Baciu


FOTO: Părintele Bordașiu la Ziua Națională a martirilor din temnițele comuniste, 14 mai 2018, Piața Revoluției, manifestare organizată de Fundația Ion Gavrilă Ogoranu și alte organizații partenere.

330 de ONG-uri din Europa cer modificarea Convenției de la Istanbul

333 de ONG-uri din Europa au inițiat o serie de amendamente care să modifice Convenția de la Istanbul, înlăturând conceptele ideologiei de gen cu cele ce țin de egalitatea între femeie și bărbat.

Imagini pentru NU IDEOLOGIEI DE GEN!

Recent, mai multe asociații nonguvernamentale i-au amintit ministrului interimar al Educației, Rovana Plumb, printr-un protest organizat în fața sediului MEN, că, în 2014, a primit misiunea de a semna „Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice”, cunoscută și sub numele de „Convenția de la Istanbul”. “Precizăm din start că suntem întru totul de acord ca România să adopte în legislație toate măsurile menite să contribuie la prevenirea și protejarea femeilor împotriva tuturor formelor de violență. Ca și creștini, dezaprobăm violența și, cu atât mai mult, dezaprobăm violența împotriva femeilor. Însă, deși scopul enunțat în titulatura Convenției de la Istanbul este lăudabil, această convenție internațională semnată de dvs și ratificată de Parlamentul României conține și o serie de aspecte negative care ne stârnesc îngrijorarea”, precizau ONGurile într-o adresă către ministrul Educației.

 

via NapocaNews

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php