Telefonul închis cu o seară înainte, lucru care nu se obişnuia la dumnealui, mi-a spus că ceva nu-i bine. Apoi, a doua zi, mi s-a confirmat.
L-am aflat într-un salon al Spitalului Militar. Şedea pe marginea patului, drept, rezemat de noptiera pe care vegheau o icoană şi o lumânare aprinsă… Şi aştepta Moartea. Cu firescul cu care aşteptăm noi, zilnic, tramvaiul, să zi-cem… Ştia că mai e vorba de ore, cel mult zile… De altfel, trăia doar datorită tuburilor care-i oxigenau plămânii făcuţi fărâme.
Şi totuşi, cu excepţia suferinţei pe care o presupunea fiecare inspiraţie şi expiraţie, era acelaşi pe care îl cunoşteam cu toţii. Puternic, plin de optimism, capabil să-ţi dea ţie, om sănătos, lumină şi pace.
Mi-a mărturisit că vrea să moară zâmbind… Să facă un rol frumos. Ultimul rol, dar cel mai greu, după cum însuşi spunea… (mai mult…)
Solicităm Guvernului României să renunțe la proiectul de OUG prin care se dorește amplasarea unui număr foarte mare de antene 5G pe blocurile de locuințe, în locuri publice, în parcuri, pe terenuri agricole, în păduri, pe pajiști și în arii protejate, fără autorizație de construcție și fără acordul proprietarilor.
Până în prezent, 75 de organizații și-au exprimat adeziunea și au semnat Memoriul Stop 5G adresat Ministerului Comunicațiilor și Guvernului.
Protestul de DUMINICĂ, 20 OCTOMBRIE din BUCUREȘTI are scopul de a obliga Guvernul să renunțe la Proiectul de Ordonanță de Urgență pentru simplificarea procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții cu privire la infrastructura fizică necesară susținerii rețelelor de comunicații electronice, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Proiectul de OUG încalcă în mod flagrant atât Legea fundamentală a țării – Constituția României, precum și legile subsecvente care reglementează în mod imperativ exercitarea dreptului de proprietate precum și alte drepturi cetățenești.
La Referendumul din luna mai 2019 marea majoritate a românilor care au participat la vot și-au exprimat voința în sensul că NU mai vor ca legile importante să fie modificate prin ordonanțe de urgență. Faptul că reprezentanții guvernului încearcă să modifice prin acest OUG nu mai puțin de nouă legi, dintre care unele foarte importante (Legea fondului funciar, Legea cadastrului, Legea de protecție a mediului, Legea asociațiilor de proprietari, Legea autorizării lucrărilor de construcții, Regulamentul general de urbanism etc.), reprezintă o sfidare fără precedent și inadmisibilă a voinței suverane a poporului român.
Motivele pentru care protestăm sunt:
🔸 Radiațiile generate de tehnologia 5G au efecte nocive asupra sănătății oamenilor, florei și faunei;
🔸 Tehnologiile invazive 5G, atât de pe Pământ cât și din Spațiu, au impact negativ asupra echilibrului întregului ecosistem, prin radiațiile emise de rețelele de telecomunicații;
🔸 Se încalcă legislația în vigoare, inclusiv unele tratate internaționale;
🔸 Se încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor, ce sunt protejate de Constituție și Carta Drepturilor Omului;
🔸 Proiectul de OUG introduce forțat unele proceduri ilicite, destinate profitului corporațiilor și în detrimentul sănătății cetățenilor;
🔸 Sfidarea voinței suverane a poporului român;
🔸 Nerespectarea Principiului precauției stipulat de legislația internațională și cerut de mii de cetățeni români prin petițiile semnate și solicitat de comunitatea internațională prin Apelul internațional împotriva tehnologiei 5G, în care se dovedește cu argumente științifice că această tehnologie este nocivă. Acest principiu trebuie aplicat deoarece s-a dovedit prin mii de studii și prin numeroasele cazuri de boli apărute că tehnologia 5G afectează grav sănătatea. Nocivitatea este cauzată în principal de poluarea generată prin câmpul electromagnetic emis de aceste tehnologii, de densitatea sporită a echipamentelor radiative și de spectrul mărit de frecvențe cu care aceste dispozitive operează.
🔸 Graba forțată și nejustificată cu care se urmărește de către guverne și corporații implementarea tehnologiilor 5G, fără a fi prioritizată siguranța populației și a mediului, nu reprezintă o dezvoltare tehnologică sustenabilă, ci o strategie pentru o crimă împotriva umanității și a mediului înconjurător.
Aici este textul proiectului de OUG aflat în consultare publică până pe 25 octombrie. Veți putea înțelege mai bine ce vor să facă, împotriva noastră, pentru bani!
Veniți la marșul de protest! Acționăm pentru binele nostru, al tuturor!
Eu merg în continuare cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc! Ne vedem la Valea Uzului, 25 octombrie, ora 17, cu 150 de Torțe pentru Eroi!
Am fost citat la poliție pentru a mi se aduce la cunoștință acuzațiile din plângerea formulată împotriva mea de către Fundația Szekler Monitor din Gheorgheni jud. Harghita. Am luat act de ele, dosarul fiind practic același din reclamația înaintată către CNCD de mai sus numita fundație maghiară. Săptămâna viitoare va trebui să dau si o declarație scrisă privitoare la aberantele acuzații ce mi se aduc. Este pusă din nou în discuție întreaga mea activitatea precum si textele referitoare la Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, Codul Administrativ, Cheile Bicazului, maghiarizarea din Covasna, Harghita, Bacău, precum si citatul din articolul ”Echilibrul” scris de Mihai Eminescu, referitor la iredentismul maghiar, articol pentru care Eminescu a fost dat în judecată de către autoritățile austro-maghiare. CNCD nu a soluționat încă dosarul, deși a trecut ceva timp de când îl au în studiu, analiza activității si a textelor se pare că este destul de complexă…să vedem acum cum va fi soluționată această plângere de către organele statului român, național, suveran si independent, unitar si indivizibil, noțiuni pe care Arus Zsolt Istvan, presedintele fundației din Gheorgheni si al Consiliului Național Secuiesc zonal, le atacă furibund, fiind un adept înfocat al autonomiei teritoriale pe criterii etnice a așa-zisului ținut secuiesc precum si al celor doi condamnați penal pentru acte de terorism, Beke Istvan și Szocs Zoltan, care au vrut să ne arunce în aer la Târgu-Secuiesc de 1 Decembrie 2015, când am avut prima acțiune 1000 de Steaguri Tricolore pentru Inima Țării, la Târgu-Secuiesc fiind dăruite cu acel prilej românilor din oraș si împrejurimi, 500 de drapele naționale. Cei doi teroriști, cetățeni români de etnie maghiară, au vrut să ne omoare atunci. Nu le-a iesit. Arus Zsolt însă a organizat manifestații pentru eliberarea lor din închisoare, considerând că mai sus numiții nu au nicio vină…cam ăsta e omul care care consideră că activitatea si textele mele sunt periculoase. Să mai punem la socoteală că individul este si susținătorul criminalului de război Albert Wass care a ucis români?
Da, punem la socoteală si acest lucru pentru a întregi tabloul celui care dă lecții de corectitudine politică și își dă cu părerea despre Mihai Eminescu. În fine, am vorbit prea mult despre individ, el nu este decât o săgeată a Ungariei, asemenea UDMR. Ce se urmărește de fapt? Anihilarea forțelor românești din societatea civilă care se opun expansiunii Ungariei în România, eventuala pedepsire ”exemplară” a activității mele fiind menită să intimideze, să frâneze, vocile care spun răspicat: aici e România, aici este Statul Român, național, suveran si independent, unitar si indivizibil. Anul care vine se împlinesc 100 de ani de la Trianon. Ungaria a alocat sute de milioane de euro pentru acest ”bocet”, pentru o ofensivă propagandistică si nu numai, de neimaginat. Ungaria vrea teren liber în acest sens. Valea Uzului este în toată această chestiune, de o simbolistică esențială, conotațiile fiind multiple. De nu vom fi capabili să ne apărăm Crucile Eroilor noștri, dintr-un cimitir internațional de pe teritoriul României, nu vom fi în stare să ne mai apăram chiar nimic.
Dar noi suntem Aici, mergem cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!
Noi, camarazii bucureșteni, îi urăm domnului Dan Boghiu multă sănătate și viață lungă pe acest pămînt, plină de bucurii, sănătate si putere. Fie ca bunul Dumnezeu să vă călăuzească pașii către lumină și să fiți binecuvîntat cu zile frumoase pe acest pământ. Dumneavoastră stimate comandant sunteți un exemplu de luptător pentru noi camarazii mai tineri.Vă mulțumim pentru exemplul pe care dumneavoastră ni-l dați ca luptător și pentru toate lucrurile frumoase și curajul dumneavoastră.
Trăiască Legiunea și Căpitanul!
Din lupta anticomunistă se desprind trei planuri de luptă, toate strans legate intre ele : lupta și rezistenta din munți, rezistența din închisori și lupta exilului. Ultima este cea mai putin studiată și cu cele mai putine informații, deoarece s-a scris și putin iar accesul la surse este deosebit de greu și trunchiat. Având niște distinși îndrumatori în cercetarea exilului romanesc în special cel legionar prin vrednicii luptători din” Exilul amar “ : Mircea Dimitriu , Nicolae Roșca , Dumitru Crețu , Ion Giurea, Filon Verca , Brin Costantin, Ion Mari, Petru Lupșor , Ion Halmaghi , Traian Popescu, Ilie Vlad Sturdza, Marin Barbulescu , Dan Boghiu, Radu Nitescu si multi altii am studiat si inca mai studiem această istorie nespusă a luptei exilului legionar. Interesat de lupta exilului din America de Sud, Dl. Nicolae Roșca acum mulți ani m-a îndrumat spre dl. Dan Boghiu care descrisese anumite aspecte din activitățile legionare din America de Sud în revista “Permanente “. Așa prin intermediul unor comandanți legionari din Consiliul politic al Mișcării Legionare ca dl. Roșca si dl. Crețu, l-am cunoscut mai bine pe singurul Comandant legionar în viață în prezent din Consiliul politic al Mișcării Legionare desemnat de Comandantul Horia Sima – dl Dan Boghiu. Cunoașterea de atația ani nu a fost una doar strict informațională ci una camaraderească și activă. Cine este Dan Boghiu pe care astăzi îl sărbătorim la frumoasa vârstă de 93 de ani:
Dan Boghiu s-a născut la 16 octombrie 1926 la Iași, într-o familie de oameni cu stare. Curând, părintii se vor muta la București, unde Dan iși va petrece copilăria și adolescența iar în vacanțe familia stătea la Slanic Moldova. În casa de la Iași dar si la București, venea des și Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, bun prieten cu familia. Așa tânărul Dan intra în contact cu spiritualitatea Mișcării Legionare. Această liniște a fost tulburată de războiul mondial și mai precis de trădarea de la 23 august 1944 când s-au deschis fără condiții porțile invaziei trupelor roșii. In timp ce se afla în gara la Târgu Ocna, se oprește un tren german de „Crucea Rosie”, din care coboară căpitanul Neumann, medic militar ce vreme de doi ani fusese șeful spitalului de campanie din Slănicul Moldovei. Neamțul îl recunoaște la rândul lui, îl cheamă la el și-i propune să îl însoțească în Germania.O grea alegere, dar tânărul de 17 ani iși ia la revedere de la părinți și sora și pleacă cu trenul militar. Nu iși va revedea părinții, doar pe sora după multi ani…Destinul amar al exilaților .
Trenul de „Crucea Rosie” și-a continuat drumul pana la Viena, atacat de avioane britanice, care au făcut prăpăd printre civilii și răniții din vagoane. În capitala Austriei, românii fugiți din țară sunt întampinați de reprezentanții Guvernului Național Roman din Exil, care le propun ca destinație finală orașul Erfurt. Aici, pe baza de opțiuni personale, se formează Armata Națională, mai târziu sub conducerea generalului Chirnoagă, care, în decembrie 1944, va număra deja 8000 de combatanți. Dan Boghiu face parte din regimentul Panzer-Grenadier, în care ostașii sunt instruiți sa mânuiască arme pentru distrugerea tancurilor inamice. Regimentul este trimis să apere un colt al Oderului în plină iarnă, iar Dan Boghiu, care abia împlinise 18 ani, izbutește sa distrugă un tanc rusesc. Apoi, curând, frontul se destramă. Wehrmachtul nu mai e decât o umbră a ceea ce a fost odată; începe retragerea în debandadă. Trece Elba pe o barcă pneumatică și începe să meargă fără țintă printr-o Germanie prăbuiștă în haos și disperare. Călătorește în trenuri de marfă, alege ferme izolate, se bucură de ospitalitatea localnicilor. Se schimbă în haine civile. Este prins si reținut de o patrulă britanică, dar are noroc cu un canadian de origine română care ii aranjează să ajungă cu un transport american până la Plzen in Cehoslovacia. Aici este luat în primire de comuniștii cehi care încearcă să-l facă să le devină colaborator. Fuge din școală unde fusese cazat si ia hotărârea definitivă: va rămane în Occident. Face cale întoarsă, călătorește într-un marfar până la Heidelberg. La Mannheim găsește adăpost la Organizația Internațională pentru Refugiați (IRO), aflată sub control american. Lagăr multinațional, plin cu civili și foști militari, multi refugiati din spațiul sovietic. Tot aici ia parte la un spectacol macabru. Pe baza unei convenții sovieto-anglo-americane, refugiații ruși și cei din fosta armată a generalului Vlasov, colaboratori ai nemților, dar și bieloruși, ucraineni, cazaci sunt îmbarcați în marfare pentru a fi predați KGB-ului. Extrădații se tăvălesc pe jos de disperare, o femeie se aruncă de la etaj. Toți știu ce-i așteaptă: plutonul de execuție. Se salvează cei care izbutesc să scoată scândurile din pardoseala vagoanelor.
Dar Dan Boghiu găsește de lucru. Devine pe rând, desenator tehnic, apoi ajutor de bucătar. Iși ia cameră în oraș și se îmbracă cu uniforma americană. Se ocupă de aprovizionarea Politiei Militare. Se mută la Koblenz, in zona franceză de ocupație. Aici se împrietenește cu un tînăr german, student la Universitatea din Bingen și împreună cu el urmează, în particular, cursurile Facultații de electronică. La popota ofițerilor francezi devine, fără să vrea, cofetar. Serate dansante, plimbări pe Valea Rinului. Dar sosește anul 1948. Conflictul dintre Est si Vest se acutizează. Dan Boghiu obține garanția șederii în SUA, prin maiorul politiei militare, care ii plătește garanția de 800 de dolari. Dar viza întârzie să sosească. Atunci se hotărăște sa emigreze în Argentina, dar în cele din urmă alege ca destinație Brazilia. În februarie 1949, pășește pe pământ brazilian, debarcând în golful Guanabara împreună cu camaradul sibian Nicu Iancu. În momentul trecerii Ecuatorului depune în fata lui Nicu Iancu Păltinișanu jurământul ca legionar. Harnic, tenace, intreprinzător, se apucă de treabă. La început face de toate. După un scurt timp petrecut la Rio de Janeiro, se stabilește la Sao Paulo, unde se angajează la o firmă de montat radiouri și sisteme de comunicație, cu piese sosite din SUA. Cursurile electronice urmate in Germania ii prind bine. Se mută mai apoi la o companie concurentă, „PHILCO”, unitate braziliană a unui concern american. Sarguincios, destoinic, romanul urmează mai multe cursuri adiționale tehnice și intreprinde mai multe călătorii în SUA si Europa. Devine șef al controlului tehnic, apoi i se încredintează conducerea departamentului de desen industrial. Firma cunoaște o dezvoltare rapidă. Dl Boghiu se distinge deopotrivă ca inventator, proiectând modele inedite de radiouri (unul din acestea avea sa se fabrice in milioane de unități). Între timp, Philco ajunge să fuzioneze cu giganticul Ford, Dan Boghiu bucurându-se în continuare de ascensiune profesională. A trăit 40 de ani la Sao Paulo si s-a bucurat de multa prețuire, datorită calităților morale și profesionale.
La inceput, la Sao Paulo existau vreo 50 de emigranti romani. Nicu Iancu a format societatea Brasil-Romania si, ca jurist, i-a dat baza oficială de functionare. Cativa ani mai tarziu, membrii societatii l-au ales ca presedinte pe Dan Boghiu. A luat nastere si o societate religioasă, „Sfanta Treime”. I s-a incredintat si acolo presedintia vreme de 10 ani. Pentru tinerea slujbelor au folosit o vreme de o capela modesta, apoi s-au mutat intr-o biserica siriana de rit bizantin. Pentru inceput, s-a apelat la parintele Bentia, preot catolic, iar dupa ce acesta a plecat la Roma, serviciul religios a fost asigurat de un prelat catolic, parintele Balint, venit din Transilvania in 1926. Prin mijlocirea lui, Vaticanul a dat dezlegare ca el sa slujeasca pentru ortodocsi. A avut parte de un tata duhovnicesc ortodox, bunul parinte Braga, adus in Brazilia de un preot brazilian, director de orfelinat. In predicile sale, a povestit enoriasilor grozaviile din tara. Fusese si el schingiuit si trimis sa-si sfarseasca zile pe santierul mortii, Canalul Dunare-Marea Neagra.
Intr-o vreme, parohia au ramas fara slujitor si atunci s-au pomenit ca le soseste, nechemat, un popa din Romania. Securist imbracat in sutana si plin de promisiuni. Le-a oferit in dar o biserica din lemn, facuta de mesteri din Maramures. Nu i-au acceptat ofertele, nici ca sa fie paroh. De altfel, infiltrarile Securitatii erau numeroase si rafinate. Se foloseau momeli si amenintari. Pentru a recruta cozi de topor, emisarii Securitatii ofereau sansa de a deschide afaceri cu produse romanesti. S-au gasit asemenea tradatori. Acestia, finantati din Romania, au infiintat pentru diversiune o societate paralela, pe care au botezat-o „Romania-Brazilia”. Intre acesti tradatori amintesc pe Chitimia si Hila. Cand Nicolae Ceausescu a vizitat Sao Paulo, s-a organizat in onoarea lui o receptie la Hotelul Hilton. Cozile de topor s-au grabit sa alerge sa faca temenele in fata dictatorului. Dar nici romanii patrioti n-au stat cu bratele incrucisate. Au schimbat la hotel steagul comunist si l-au inlocuit cu drapelul romanesc fara stema bolsevica, la mesele participantilor. De la aeroport pana in oras, cale de 16 kilometri, am scris cu var pe tot itinerariul „Jos tiranul Ceausescu”, „Jos calaul”. Asta l-a infuriat cumplit. Au continuat sa demaste atrocitatile din Romania prin interviuri la radio si televiziune. In fruntea acestor actiuni s-a aflat si poetul Alexandru Silistreanu, autor a mai multor volume de poezii anticomuniste. Garnizoana legionara din Sao Paulo a fost una dintre cele mai active din exil sub conducerea lui Nicu Iancu Paltinișanu , secondat de Dan Boghiu pana in 1984 ( din 1984 odată cu decesul secretarului general al Mișcarii Nicu Iancu conducerea garnizoanei a fost preluata d e dl. Dan Boghiu ) cu multe actiuni in exil, luări de pozitie, editare de reviste si carti, realizarea bibliotecii romanesti , contribuții însemnate la construcția monumentului Mota Marin. Dl. Dan Boghiu a fost cooptat prin Comunicatul nr. 4/13 august 1970 in Comitetul de construcție al monumentului de laMajadahonda și avansat consecutiv de la instructor legionar la comandant ajutor în 13 ianuarie 1973 , apoi in 13 ianuarie 1977 comandant -legionar si pe 12 aprilie 1982 membru in Consiliul Political Mișcării Legionare .Este o buna gazda și sprijinitor al acțiunilor si vizitelor Comandantului Horia Sima în drumurile sale în America de Sud și în stabilirea legăturilor cu alte formațiuni naționaliste anticomuniste din Brazilia și toată America Latină în 1989 odată cu ieșirea la pensie se muta în Elveția , țara natală a soției Verena.Continua activitatea legionară din exil, sprijinind cu multe ajutoare Romania proaspăt eliberata de comunism. Încearca si aducerea de investitori brazilieni si elvețieni în Romania anilor 90 dar se lovește de corupția neocomuniștilor lui Iliescu instalați în funcții de conducere.
În 24 mai 1993 seara , vorbeste cu Comandantul Horia Sima si stabilesc o întâlnire în Germania cu membrii Consiliului Politic. Din păcate în dimineața zilei de 25 mai sunt anunțati de dr. Paunescu Filip de decesul Comandantului și se deplasează de urgența în Germania pentru a ajuta la problemele ivite după decesul Comandantului. Singurele poze cu Comandantul imediat după deces sunt făcute de dl. Dan Boghiu. După moartea Comandantului continua activitatea sub conducerea Secretarului general al Mișcarii Legionare din exil Mircea Dimitriu și al Consiliului Politic activând discret dar deosebit de eficient în toate acțiunile importante din exil și țara. Dupa 2013 cand atât Șeful Consiliului politic dl. Dumitru Crețu cât și dl. Nicolae Roșca șeful Senatului Mișcării Legionare trec alături de Căpitan și Comandant, Dl. Boghiu se implica direct ca singurul membru al Consiliului Politic și comandant legionar în viața în lupta pentru supraviețuirea Mișcarii Legionare, a luptei acesteia și în sprijinirea Asociației Majadahonda și a monumentului Moța Marin amenințate de a fi cedate fără nici o garanție altor instituții. Este apreciat si cunoscut si astazi de Fronturile naționaliste europene, pozițiile sale mereu actuale fiind subiecte de discuții și exemple de urmat de multe grupări naționaliste europene.
Din păcate, pelicula „Între chin și amin”, care a primit până acum numai reacții favorabile din partea publicului românesc și face săli pline în orașele țării, este inexistentă pentru presa din România, notează Active News.
Dar mai rău, riscă să nu mai poată fi disponibilă prea mult timp pentru spectatorii români. Motivele sunt financiare: așa cum ne-a explicat regizorul Toma Enache, filmul nu va mai rula mai mult de o săptămână în mall-uri (care oricum sunt doar 3 la număr, în toată țara!), pentru că taxa este 500 de euro pe sală și realizatorii nu-și permit să plătească aceste costuri.
A trecut un an de la referendumul din 6-7 octombrie care a adus aproape 4 milioane de români în cabinele de vot (dar cei 21,1% de votanţi au fost cu mult sub pragul de 30% necesar pentru validare).
Constituţia a rămas la fel de ambiguă atunci când vine vorba despre familie, care se întemeiază „pe căsătoria liber consimţită între soţi” (art. 48). Drept e că, deocamdată, Codul civil defineşte ceea ce înseamnă „soţi”: „un bărbat şi o femeie” (art. 259). Încă nu s-a pus problema modificării acestei legi, astfel încât ea să permită căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Nici măcar parteneriatele civile sau „uniunile consensuale” nu sunt legalizate, deşi imediat după referendum au existat voci din Parlament care să ceară acest lucru. Dacă n-a putut câştiga la urne, Coaliţia pentru Familie – susţinută, între altele, şi de cultele religioase – pare că şi-a atins, totuşi, scopul. Căsătoria nu a fost nici redefinită, nici alterată prin legiferarea unor formule substitute.
Un an întreg este un timp generos de reflecţie. Nu mă miră că, practic, nici unul dintre înverşunaţii adepţi #boicot sau dintre (mai) cuminciorii #stauacasă nu s-a dezis de manipularea ordinară din jurul acestui referendum. Pe de altă parte, mă cam aşteptam ca nici în rândul susţinătorilor eşecul să nu producă mari efecte. A fost, cu adevărat, un şoc de moment, a produs consternare, multă agitaţie, apoi ceva lamentaţii şi, în final, s-a impus fatidicul: „las’ că merge şi aşa”. Până la următorul seism mai e.
Am citit sute de analize din perspectivă creştină. Am ascultat luări de poziţie şi comentarii edificatoare. S-au spus multe lucruri, majoritatea ţinând degetul pe rană, fără menajamente. Ca un laitmotiv explicit sau implicit, s-au tot reluat câteva întrebări: A fost bine că s-a iniţiat un astfel de referendum? De ce l-am pierdut? Ce puteam face pentru a-l câştiga? Ce avem de schimbat pe viitor? Oricât de geniale au fost răspunsurile la aceste legitime interogaţii, simt că s-a tot ratat esenţa a ceea ce s-a petrecut.
Referendumul acesta a fost darul lui Dumnezeu pentru o generaţie care a ieşit, la finele lui ’89, dintr-o robie egipteană – dar care a ajuns la despicata Mare Roşie abia în octombrie 2018. În fond, ce s-a întâmplat atât de grav la referendumul care a provocat atâtea insomnii? Nimic deosebit, în afară de faptul că toate cărţile s-au dat pe faţă. Apele au început să se despartă. Am văzut politicieni care au demonstrat că, mai presus de orice, este interesul personal sau ordinul venit pe linie de partid. Fie cu viclenie, fie pe faţă, mulţi dintre ei s-au opus ori au ignorat un demers binecuvântat de Biserica pe care, oficial, o gratulau. Sau din care se lăudau că fac parte. Ce s-a mai întâmplat? S-a radicalizat discursul celor ce, aparent, susţin democraţia, dar care nu vor, de fapt, decât să-şi impună, prin orice mijloace posibile – mai ales prin minciună -, viziunea lor progresistă, neomarxistă, secularizată – numiţi-o cum doriţi. Preoţii de parohie au avut ocazia de a vedea cine şi care le sunt credincioşii şi de câtă credibilitate se bucură în ochii lor. Arhipăstorii au înţeles cât de bruiat le este glasul, de câte bariere se poate lovi în lumea de azi. Fiecare a putut vedea în propria familie, în cercul de prieteni – mai ales al celor de pe Facebook! -, cam ce-i separă sau îi uneşte.
Mai pe scurt, toate au fost răscolite cu prilejul referendumului. El nu a adus dezbinare, cum s-au lamentat unii, ci doar a făcut să se vădească cele ce erau de dinainte orientate diferit. A fost un soi de pregustare a vremurilor de pe urmă, caracterizate astfel în finalul Apocalipsei: „Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă” (Apocalipsa 22, 11). Faptul că nu mai trăim orientat eshatologic, că ne domină duhul lumii, nu înseamnă că asta este starea de normalitate. Starea de firesc a Bisericii şi a slujitorilor săi este lepădarea comodităţii, asumarea mărturisitoare, scandalul evanghelic, mucenicia albă. Referendumul ne-a adus aminte de toate acestea. Ne-a arătat că nu cu mijloacele lumii se biruie lumea. După cum, pe de altă parte, ne-a readus aminte „fiii cărui duh suntem” (cf. Luca 9, 55). Pentru că Dumnezeu ne iubeşte, astfel de cutremure vor mai veni nu peste mult timp. De bunăvoie se pare că nu ne trezim.
Au fost 13… Au luptat pentru eliberarea României de comunism. Au fost executați la 31 octombrie 1953, la Fortul 13 Jilava.
Sâmbãtã 26.10.2019, ora 12,oo, la FORTUL 13 JILAVA (Penitenciarul Jilava, str. Sabarului nr. 1, com. Jilava, jud. Ilfov)
IN MEMORIAM
Luptãtorii anticomunisti parasutati de aviatia SUA
Program: • ora 12: vizitarea Fortului 13 Jilava, cu participarea unor foști deținuți politici
• ora 14: ceremonia comemorãrii celor 13 luptãtori (mai mult…)
De aia au desemnat-o pe Veorika ca și candidat la prima funcție în stat.
Au înțeles că era stalinistă a trecut și că troțkiștii, reprezentați de USR+ trebuie să ia puterea.
Urmează o altă epocă,,luminată”de corectitudinea politică, unde libertatea de exprimare e aprig sanctionată. Sub alte auspicii, cu iz intelectual, dar cu aceleași aspre pedepse.
Comunismul si bolșevicii nu se lasă. De fapt, se lasă seduși de curentul revoluționar neobolșevic si cataloghează, fără nici un discernământ, orice mișcare naționalistăși de dreapta ca fiind de sorginte fascistă, nazistă si, mai ales, legionară.
Dacă cei peste 75% din luptătorii anticomuniști au fost legionari, asta înseamnă că ei au reprezentat un real pericol pentru bolșevicii nou instalați la putere in anii „50. Dacă o lege infamă din 2015 pune ML alături de nazism și toți marii criminali judecați la Nurenberg, deși nu a fost nici măcar pomenită acolo, înseamnă că mințim prin lege. Cu totul, și, mai ales, interzicem cinstirea memoriei tuturor celor care au ales să nu se compromită moral.
Dacă astăzi sentimentul iubirii de neam și țară, având ca subsidiar naționalismul, e interzis prin lege, înseamnă că garda bolșevică nu s-a schimbat și că avem aceiași farsori ordinari ai istoriei la putere. De rit vechi si nou.
Marile dezastre politice si conflagrații au fost pornite de neocolonialism si neoimperialism.
Ne aflăm oare în fața unui nou dezastru!?
Omul are nevoie de o poveste, înțelege lumea în termeni narativi; ca în orice poveste, cineva luptă lupta cea dreaptă și reprezintă Binele – căci omul simte nevoia să se identifice cu Binele -, iar altcineva e Răul. Până acum vreo 30 de ani, narațiunea dominantă în mentalul de masă a fost cea a dialecticii dreptății: exploatat – exploatator, om al muncii – capital(ist); în narațiunea aceasta, capitalului i s-a rezervat rolul Răului, care se folosește de Cel Bun și profită de pe urma lui.
Nu cred că a fost o diversiune premeditată, ci mai degrabă ocazie speculată, însă apariția pe câmpul luptei pentru justiție socială a altor combatanți – burghezul conservator versus feminismul de val trei, credinciosul „încuiat” vs minoritățile sexuale, naționalistul xenofob sau rasist vs imigranți – pare să fi venit mănușă pentru “capital”, cel care avusese până recent exclusivitate în postura “Răului” în povestea luptei sociale pentru dreptate.
Noua paradigmă i-a oferit capitalului prilejul să semnalizeze voios că de data asta, de pe poziția Răului în vremea marxismului clasic, a trecut de partea Binelui în era neo-marxismului: toate marile corporații susțin și promovează la vedere politicile “diversității”, cotelor rasiale, de gen și orientare sexuală, discriminarea pozitivă șamd, și în acest fel scapă de stigmatul moral, rolul țapului ispășitor fiind luat de alții.
Există o latură diversionistă în această atitudine, ghidată poate de un instinct de conservare: când începe revoluția, mulți preferă să scape de poziția de țintă a pietrelor, huiduielilor și linșajului, prin urmare se alătură gloatei, se orientează pe direcția stabilită de liderii acesteia (eventual, își și oferă lor serviciile, le devin aliați) și încep la rândul lor să strige și să arunce cu pietre în “dușman”. E rușinos, dar sănătos – par a spune.
„Dacă vrem ca totul să rămână aşa cum este, trebuie ca totul să se schimbe” – îi spunea, în „Ghepardul” lui Lampedusa, unchiului său un tânăr aristocrat care se afla în tabăra rebelilor ce conspirau împotriva clasei sale sociale și a regelui. De asta vedem, poate, “capitalul” corporatist jucând în tabăra stângii: sperând ca totul să rămână așa cum este, încearcă să schimbe totul…
Fostul procuror general adjunct al regimului Saakașvili devine peste noapte șeful adjunct al poliției anticorupție din Ucraina, iar asistenta sa începe să livreze ambasadei SUA la Kiev lista cu dosarele la care NABU lucra. În acest timp, șeful lui Gizo Uglava, adica șeful politiei anticoruptie (NABU), colaborează ilegal cu echipa de campanie a lui Hillary Clinton și oferă democraților americani informații compromițătoare despre șeful echipei de campanie a lui Trump, Paul Manafort. Ba chiar se și laudă prietenilor că face acest lucru, după cum am arătat într-un articol anterior. Tot în acest timp, afacerile fiului lui Joe Biden în Ucraina prospera, iar Joe Biden primește 900.000 de euro de la compania ucraineană Burisma și face presiuni pentru încetarea urmăririi penale a patronului ucrainean al companiei care îi finanța familia, condiționând cu acordarea unor garanții de un miliard de dolari din partea statului american pentru Ucraina.
Acum, fostul vicepreședinte Biden, candidat la alegerile primare din Partidul Democrat, spune: „Pentru protejarea Constituţiei noastre, a democraţiei noastre, a principiilor noastre fundamentale, trebuie să fie vizat de o procedură de destituire”. Vom vedea mai departe cine și cum protejează Constituția.
Situația iscată de convorbirea telefonică dintre Donald Trump și președintele de la Kiev și de afacerile familiei Biden în Ucraina se îngroașă. Iar dacă avocatul lui Trump, Rudoph Giuliani a spus recent ”să vedeți când vom ajunge la România”, numindu-l ”escroc” pe Hunter Biden, ne putem imagina cât de sensibilă devine situația pentru binom. Iar asta pentru că instituțiile anticoruptie omoloage din Ucraina sunt foarte implicate în scandalul menționat.
Vicepreședintele SUA, plătit cu 900.000 de dolari pentru lobby în justiția din Ucraina
Parlamentarul ucrainean Andrii Derkaș aruncă o bombă în cazul Bide-Ucraina. Fostul vicepreședinte democrat al SUA ar fi primit circa un milion de dolari din partea companiei ucrainene Burisma, acolo unde fiul său, Hunter Biden, făcea parte din consiliul de administrație.
Ce spune Andrii Derkaș. ”Acesta a fost un transfer din fondurile Burisma pentru activități de lobby, după cum cred investigatorii. Transferul a fost pentru Joe Biden personal, printr-o companie de lobby. Fondurile ajung la 900.000 de dolari, transferate către compania americana Rosemont Seneca Partners, care, potrivit surselor deschise, în special The New York Times, este apropiată de Biden. Plata a fost pentru servicii de consultanță”, a spus Derkas pentru Interfax Ucraina, citând documente ale investigatorilor pe care le-a obținut. Vom vedea mai jos cine este Rosemont Seneca Partners.
Derkaș a prezentat și sumele oferite lui Hunter Biden, lui Devon Archer, un apropiat al familei Kerry, și lui Aleksander Kwashniewski, fostul președinte al Ucrainei, și el aflat în consiliul de administrație al Burisma și implicat în colectarea de fonduri pentru reconstrucția Ucrainei după încetarea conflictului din Donbas.
”Potrivit documentelor, Burisma le-a plătit nu mai puțin de 16,5 milioane de dolari lui Kwashniewski, care a devenit director indepedent al Burisma în 2014, lui Alan Apter (președintele boardului Burisma), lui Devon Archer și Hunter Biden”, a spus Derkas. ”Folosind pârghii economice, influențând autoritățile ucrainene și manipulând chestiunea ajutorului financiar pentru Ucraina, Joe Biden a fost implicat activ în încetarea urmăririi penale în cazul fostului ministru ucrainean al Ecologiei, Mikola Zlocevski, care este fondatorul și proprietarul Burisma Group”, a spus Derkas.
”A cincea vizită la Kiev a lui Biden, în decembrie 2015, a fos dedicată deciziei de demitere a procurorului general Viktor Șokin, din cauza cazului Zlocevski și Burisma. Pârghia de presiune a fost acordarea unei garanții pentru creditare de un miliard de euro pentru Ucraina. Însuși Biden a recunoscut, în discursul său din ianuarie 2018 la Council on Foreign Relations, că a făcut presiuni, spunând despre procurorul general Șokin «nenorocitul a fost demis»”, a spus Derkaș.
În iunie 2016, la câteva luni după ce președintele de atunci al Ucrainei, Petro Poroșenko, a semnat decretul de demitere a procurorului general incomod pentru Biden, SUA au acordat garanțiile de credit de un miliard de dolari. ”În acest caz sunt fapte care trebuie investigate. Există o instituție care are atribuția de a le investiga, Departamentul Justiției din SUA. Dacă procurorul general al Ucrainei semnează documentele și le trimite Departamentului Justiției din SUA fără vreo solicitare anume, atunci procurorul general și-a îndeplinit misiunea”, a spus Derkaș.
Echipa de șoc anticorupție sifonează la ambasada SUA
Înainte de a face aceste declarații despre sumele uriașe primite de vicepreședintele SUA și fiul său de la o companie ucraineana, Derkaș a publicat corespondența dintre Biroul Național Anticorupție din Ucraina (creat la insistențele FMI și ale lui Biden) cu ofițerii de la Ambasada SUA la Kiev. Potrivit acestei corespondențe, începând de pe 14 iulie 2017, ambasada SUA a primit listele cu cazurile investigate de NABU. Filiera era următoarea: listele erau trimise la ambasada SUA de pe e-mailul Polinei Chyzh (asistenta directorului adjunct al NABU, Gizo Uglava) pe adresa Hannei Iemilianova, specialist care lucra în programul anticorupție al Departamentului Justiției din SUA la ambasada de la Kiev.
Derkaș a declarat că va publica toată această corespondența și că va cere crearea unei comisii parlamentare de ancheta. El a cerut deja deschiderea unui dosar penal pe numele oficialior ucraineni care sunt suspectați de implicare în alegerile din SUA”, acționând împotriva campaniei lui Donald Trump, în 2016.
Este interesenat de notat cine este directorul adjunct al poliției anticorupție din Ucraina, câtă vreme asistenta sa trimitea ambasadei SUA informații despre dosarele de corupție. Ei bine, Gizo Uglava face parte dintr-o adevărată ”echipă de șoc” georgiană, fidelă fostului președinte georgian Mihail Saakașvili, echipă care a fost transferată în Ucraina în 2015, primind pașapoarte ucrainene și acționând la vârful puterii. Gizo Uglava fusese chiar procuror general adjunct in Georgia, in timpul președinției lui Saakașvili. În 2015, el a ajuns în Ucraina și pus șef adjunct la poliția anticorupție la crearea căreia a avut un rol important Joe Biden. Tot atunci, un alt georgian, Alexander Kvitasvili, a fost numit ministru al Sănătății in Ucraina. Tot atunci, lituanianul Aivaras Abromavicius a devenit ministru al Economiei și Comerțului, iar americanca Natalie Jaresko a devenit ministru de Finanțe. Fostul ministru adjunct de Interne al Georgiei în regimul Saakasvili a devenit ministru adjunct de Interne al Ucrainei. Iar Mihail Saakașvili, șeful acestei ”echipe de șoc”, o adevărată internațională neoliberală, a devenit guvernator al regiunii ucrainene Odessa. Ulterior, a căzut în dizgrație, i s-a retras cetățenia ucraineană și a fost expulzat, într-un scandal în care instituțiile anticorupție și serviciile secrete au acționat în mod cât se poate de divergent, în funcție de loialități.
Poroșenko a vrut să evite scenariul protestelor din România
Șeful lui Gizo Uglava, directorul NABU Artem Sytnyc, se ocupa tot de ”relația cu SUA”, oferind echipei de campanie a lui Hillary Clinton documente compromițătoare despre Paul Manafort. După ce s-a aflat despre legătura dintre poliția antiocorupție din Ucraina și campania lui Clinton, Sytnyc a fost condamnat pentru această ilegalitate, în decembrie 2018, alături de deputatul Serghei Leșcenko, și el implicat până peste cap în această afacere. Deloc de mirare, Leșcenko are acces la tribuna The Washington Post și a Open Democracy, de unde susținea, înainte de alegerile din 2019 din Ucraina, cauza NABU și a sefului NABU Artem Sytnyk. Leșcenko, deputatul pro-Clinton de la Kiev, scria că NABU este supus presiunilor și decredibilizării de către, pe atunci, regimul Porosenko pentru că anchetează afaceri ilegale de sute de milioane de dolari pe care le făcea fostul președinte Poroșenko în industria militară. Iata ce scria Lescenko pentru Open Democracy, în noiembrie 2018: ”Poroșenko pregătește un plan pentru situația în care pierde alegerile (ceea ce avea să se întâmple, n.red.). Înainte de toate, el vrea să discrediteze NABU și să îi scindeze pe susținătorii luptei anticorupție din Ucraina, pentru a se asigura că scenariul protestelor anticorupție din România nu se va repeta în Ucraina. Pentru a face asta, trebuie să fie sigur că nimeni nu se va ridica în apărarea NABU”.
Ascunde ceva vizita lui Biden la București din 2014?
Dacă la aceasta folosește anticorupția din Ucraina, ne putem doar întreba ce se ascunde în spatele vorbelor lui Rudy Giuliani: ”Să vedeți când vom ajunge la România”. Presa de peste Ocean a relatat deja despre contractul semnat de omul de afaceri Puiu Popoviciu cu o firmă de consultanță a lui Hunter Biden. Pe un teren deținut de Popoviciu s-a construit noua ambasadă a SUA în România. Câtă vreme aceste lucruri sunt cunoscute, ne putem aștepta la mai mult în cazul unor dezvăluiri ale lui Giuliani sau ale oamenilor lui Donald Trump. Oare ce a discutat Joe Biden la vizita din România din mai 2014, când se plimba mâncând înghețată cu două mâini prin centrul vechi al Bucureștilor și când a doua doamnă a SUA era plimbată prin Muzeul Satului cu ie înflorată?
Atunci, în mai 2014, vicepreședintele SUA a avertizat că o altă formă de tiranie o reprezintă corupţia şi că atunci când politicienii pot fi cumpăraţi, când tribunalele pot fi cumpărate, iar presa face propagandă, acolo există o societate care poate fi manipulată din exterior. ”DNA şi-a stabilit independenţa şi a trimis o mie de cazuri în faţa justiţiei, anul trecut, ANI a trimis peste șase mii de cazuri de incompatibilitate, persoane care dețineau posturi exclusive şi aveau proprietăți nejustificate.Desigur, sunt lucruri care mai trebuie făcute pentru finalizarea acestor cazuri”, a afirmat Biden. Peste câteva luni avea să cadă regimul Ianukovici din Ucraina și să înceapă activitatea unui DNA ucrainean. Am văzut mai sus ce presupunea, printre altele, această activitate.
Familia Biden și alte beizadele la lucru în China
Majoritatea informațiilor esențiale de mai sus provin de la deputatul Andrii Derkaș, un politician care poate fi lesne atacat de tabăra Clinton și a poliției anticorupție din Ucraina. Asta pentru că Derkaș este un politician pro-rus din fostul Partid al Regiunilor din Ucraina și un susținător al rămânerii Bisericii Ortodoxe Ucrainei sub ascultarea Patriarhiei de la Moscova.
Însă asta nu ar trebui să spele imaginea familiei Biden și a familiei lui John Kerry, fostul secretar de Stat al SUA, al cărui fiu vitreg, Christopher Heinz, este și el implicat în afacerea Burisma.
Biden și Kerry sunt politicieni cu imagini foarte diferite în SUA. Biden a pozat mereu în politicianul ridicat de jos, dintr-o famile deloc bogată, în timp ce Kerry nu și-a ascuns niciodată averea, în special după căsătoria cu a doua soție, văduva senatorului John Heinz, moștenitorul imperiului ketchupului Heinz. În 2018, The New York Post scria că fiii celor doi, Hunter Biden și Chris Heinz, alături de amicul lor Devon Archer, au pus bazele unui fond de investțtii de capital – Rosemont Seneca Partners, legat ombilical de fondul de investțtii Rosemont Capital, al familiei Heinz. Fondul de investiții al beizadelelor de mai sus avea, în 2009, 2,4 miliarde de dolari. ”În următorii șapte ani, în timp ce Joe Biden și John Kerry au negociat acorduri sensibile cu mai multe guverne străine, Rosemont și-a asigura o serie de acorduri exclusive cu exact aceleași guverne străine”, scria The New York Post.
Una dintre aceste afaceri a fost făcută cu Banca Chinei, deținută de guvernul comunist de la Beijing. Cum? În 2013, Hunter Biden a mers în China chiar cu Airforce Two, avionul vicepreședintelui Joe Biden. Hunter își însoțea tatăl într-o vizită oficială în China. În timp ce Joe Biden se întâlnea cu președintele Xi Jinping, mica și puțin cunoscuta companie a lui Biden Junior punea bazele unui joint venture de peste un miliard de dolari cu cea mai mare bancă chineză deținută de guvern. Și afacerea Beizadelelor nu era una oarecare, ci una cu implicații asupra securității naționale americane. Acest joint venture sino-american a pus umărul la achiziționarea de către Corporația Aviatică din China a unor piese americane cu folosință atât civilă, cât și militara, la avioanele de luptă chineze. Pentru a nu mai spune că Corporația Aviatică din China avea un istoric bogat al furturilor de tehnologie occidentala pentru industria militară chineză. Iar cireașa de pe tort este că în acest joint venture s-a implicat și un fond de investiții deținut de un alt personaj – James Bulger, nepotul lui Whitey Bulger, capul mafiei din Boston, capturat în 2011, după ce a fugit de FBI 16 ani și decedat in închisoare, în 2018, la 89 de ani. Niște penali, ar putea spune … Iohannis, doar că a fost deja amendat de CNCD pentru această expresie.
de Florin DOBRESCU
Din păcate, pelicula „Între chin și amin”, care a primit până acum numai 
