Un grup de arheologi și oameni de știință afirmă că au descoperit dovezi puternice potrivit cărora regiunea din sudul Văii Iordanului, cunoscută sub numele Tall el-Hammam, unde se presupune că au existat orașele biblice Sodoma și Gomora, a fost distrusă, de explozia unui meteorit, care a lansat asupra regiunii materie supraîncălzită și care a crescut temperatura la mii de grade. O teorie care vine să confirme povestea biblică a distrugerii celor două cetăți.
Potrivit teoriei lansate de specialiști și publicate de lifesitenews, meteoritul a explodat la altitudine joasă, având forța unei bombe atomice de zece megatone, la o altitudine de aproximativ un kilometru peste colțul nord-estic al Mării Moarte, ștergând toată civilizația pe o rază de 25 de kilometri din regiunea Tall el-Hammam.
Cercetătorii și-au prezentat concluziile preliminare cu privire la acest subiect la întâlnirea anuală a Școlilor Americane de Cercetări Orientale, care a avut loc luna trecută, dezvoltând această teorie încă din anul 2015. Ei susțin că excavările și datările cu radiocarbon indică faptul că mai multe civilizații au înflorit în zonă timp de peste două milenii, până în jurul anului 1700 î.Hr., când majoritatea zidurilor construite din pământ au dispărut simultan, rămânând numai fundațiile de piatră. Explozia uriașă ar fi distrus în proporție de 100% orașele de la mijlocul Epocii Bronzului, dar și solurile agricole ale zonelor considerate până atunci fertile, mai dezvăluie cercetătorii în studiu. Unda de șoc ar fi împins apa fierbinte din Marea Moartă spre țărm. În același timp, afirmă autorii acestei teorii, ceramica din aceste așezări a fost supusă unor teste speciale ale cristalelor de zirconiu, în final reieșind că au fost expuse pe o perioadă scurtă unei temperaturi de aproximativ 4000 până la 12000 de grade Celsius, comparabil cu temperatura suprafeței soarelui.
Descoperirea platinei la locul respectiv, precum și a lavei topite, confirmă, spun specialiștii, faptul că sursa distrugerii celor două cetăți a fost explozia unui meteorit, știut fiind faptul că platina se găsește în concentrații mai mari în meteoriți. Detalii despre evenimentele petrecute în Sodoma și Gomora aflăm exclusiv din Sfânta Scriptură, descoperirile arheologice și legendele care circulă astăzi încercând doar să confirme scrierile biblice. Urmare a păcatelor locuitorilor celor două cetăți, Dumnezeu a decis distrugerea lor în totalitate: „Strigarea Sodomei și a Gomorei e mare și păcatul lor cumplit de greu. Pogorî-Mă-voi deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat așa cum s-a suit până la Mine strigarea împotriva lor” (Facerea 18, 20-21).Într-un dialog pe care patriarhul Avraam îl poartă la Mamvri cu cei trei oaspeți – prefigurare a Sfintei Treimi -, aflăm că în cele două cetăți nu s-au aflat nici măcar zece locuitori drepți înaintea lui Dumnezeu, în ciuda speranțelor pe care Avraam le avea: „«Dar de se vor găsi acolo numai zece drepți?» Iar Domnul i-a zis: «Pentru cei zece nu o voi pierde»”. (Facerea 18, 32). Dezastrul care a urmat a constituit un răspuns pentru Avraam.Din Sodoma, doar nepotul lui Avraam, Lot, și familia sa, soția și cele două fiice, au fost salvați de Dumnezeu. Femeia lui Lot, însă, în fuga lor spre munți, nesocotind porunca de a nu se uita înapoi, „s-a prefăcut în stâlp de sare”. Din cele două fiice ale lui Lot aveau să se nască, în păcat, strămoșii a două popoare, moabiții și amoniții.
Mozaicurile Bisericii Nașterii Domnului din Betleem au fost restaurate recăpătându-și strălucirea din primele secole.
În naos pelerinii vor descoperi șapte îngeri auriți așezați între ferestrele care simbolizează lumina dumnezeiască. Unul dintre mozaicuri a fost descoperit sub un strat de ipsos chiar în timpul lucrărilor de restaurare.
Procesul de restaurare va fi finalizat la sfârșitul anului 2019.
Belgia este singura țară din lume în care semnarea Pactului Global pentru Migrație a dus la căderea guvernului. Marți, premierul de centru-dreapta Charles Michel și-a depus demisia. El a pierdut majoritatea parlamentară pe 8 decembrie, cu câteva zile înaintea Conferinței Interguvernamentale de la Marrakech, acolo unde urma să fie semnat ceea ce ONU numește ”Compactul Global pentru Migrație Sigură și Ordonată”. Naționaliștii flamanzi din Noua Alianță Flamandă s-au opus deciziei premierului de a semna pactul și s-au retras din coaliție.
Concret, guvernul Belgiei a demisionat nu doar în urma unei dispute privind migrația, ci și pentru că premierul Charles Michel, din dorința de a rămâne la putere, a abdicat de la linia guvernului de centru dreapta și a încercat să-i seducă, fără succes, pe ecologiști și socialiști. Marți, premierul a venit în fața parlamentului federal cu un program de guvernare ”suprarealist”, care se mula pe revendicările ”vestelor galbene” din Belgia, pe cele sindicale. ”Pentru cauza onorabilă de a apăra valorile (pactul global pentru migrație) și reformele necesare cetățenilor, șeful guvernului a depășit regulile constituționale și ideologice, ajungând la paroxismul absurdului. Jucând toate cărțile pentru a menține țara guvernabilă și pentru a-și salva postul, premierul a reușit să zăpăcească o țară întreagă”, scrie Le Soir.
Ceea ce s-a întâmplat în Belgia pornind de la Pactul Global pentru Migrație se putea foarte bine întâmpla și în alte câteva state europene: în Bulgaria, Slovacia, Cehia, Austria. Însă guvernele acestor țări UE au refuzat să semneze ”compactul” migrației, căci aici guvernarea depinde de susținerea unor partide ce se opun deschiderii granițelor în fața migranților. Nu au semnat nici Polonia, nici Ungaria, țări în care guvernarea se opune clar acestui pact pentru migrație. Nu semnat pactul nici Statele Unite, nici Australia. România l-a semnat și nu a existat nici cea mai mică dezbatere publică.
Tentativa ONU de a eroda suveranitatea
Mărul discordiei în ce privește Compactul Global pentru Migrație ține de suveranitatea națională. Retorica acestui pact este plină de compasiune pentru migranți și face o pledoarie nu foarte subtilă pentru o lume cu granițele deschise. Or, granițele țin de suveranitatea națională, de constituțiile naționale, la fel și legile privind migrația, drepturile, mai multe sau mai puține, de care se bucură acești oameni în țara care îi primește. În SUA, administrația Trump putea semna acest pact doar pentru a marca caracterul profund umanist al SUA, iar apoi guvernul putea refuza aplicarea sa. Însă Washingtonul a ales să se opună și să semnaleze riscurile și lacunele mari ale pactului.
Acest pact a fost primit cu îngrijorare în mai toate țările vestice, semnatare sau nu. O dovadă este prezentarea sa pe siteul Ministerului francez de Externe, o prezentare axată în primul rând pe sublinierea repetată a faptului că este un pact internațional care nu este obligatoriu din punct de vedere juridic. ”Pactul nu pune sub semnul întrebării suveranitatea statelor în gestionarea migrației și nu produce noi obligații”. Suveranitatea este ”un principiu călăuzitor” al pactului, mai arată diplomația franceză. ”Pactul creează obligatii legale noi pentru Franța? Nu”, arată sursa citată. ”Pactul creează un drept de a migra? Nu”. ”Pactul creează noi drepturi pentru migranți? Nu”. ”Pactul le acordă statut legal migranților ilegali? Nu”. Atât de multi nu ne pot face să e întrebăm ce rost mai avea acest ”compact global”.
Încercarea de a echivala refugiații cu migranții economici
Dincolo de latura umanitară, de compasiune și de cuvinte frumoase din partea statelor bogate, rostul său este cel de a echivala statutul migrantului cu cel al refugiatului, definit din perioada interbelică, apoi de Convenția de la Geneva din 1951 și Protocolul din 1967. Apoi, o altă rațiune a acestui ”compact global” este de a blura granița dintre migranții economici și cei care vor să-și salveze viața, spunând că migranții trebuie recunoscuți astfel ”indiferent de statutul migrării lor”. Pactul arată că există o diferență între refugiați și migranții economici, însă conținutul său este o tentativa de a reduce distincția dintre cele două concepte. Refugiatii au fost definiți în convențiile amintite ca persoane care au temeri bine fundamentate că vor fi persecutate în țara de origine pe motiv de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup politic sau de opinie și doresc să renunțe la protecția țării de origine din aceste motive. Se adaugă situația în care țara este ocupată, victimă a unei agresiuni externe, a unei dominații străine. Prin convențiile internaționale, părțile semnatare s-au obligat, de decenii să primească asemenea oameni. Echivalarea acestuit statut de refugiat, iar ”compactul” actual este un prim pas, cu cel de migrant economica extinde această obligație a primirii și a acordării dreptului de ședere, de muncă, la sănătate, educație și pentru cei care caută doar locuri de muncă și o viață mai bună.
Național Review din SUA scrie ca spiritul ”compactului” este unul de profundă intoleranță față de susținătorii suveranității naționale și față de criticii migrației ilegale și ai fromntierelor deschise, iar acest pact nu ia în calcul problemele neprevăzute pe care le poate aduce migrația în masă, precum cele care au dus în Germania la sfârșitul erei Merkel, cancelara care a decis deschiderea granițelor Europei, în 2015. Apoi, prin încercarea de a echivala statutul migranților cu cel al refugiaților, de a reduce distanța dintre statutul de migrant legal și ilegal, ”compactul” pentru migrație riscă să îi dezavantajeze grav pe refugiați si migrantii legali. ”Compactul” global abundă într-un limbaj liberal care lasă să se înțeleagă că, fie ei legali sau ilegali, migranții trebuie să aibă dreptul la ”viață de familie”, la intimitate, servicii sociale, lucruri ce nu au vreo bază în legislația internațională actuală și care, în principiu, pot avea preeminență asupra legilor naționale.
Cum ”provizoriu” devine ”definitiv”
Compactul Global pentru Migrație încearcă să reducă aceste temeri legate extinderea drepturilor refugiaților asupra migranților economici, spunând că nu este un pact cu putere juridică, că respecta suveranitatea statelor semnatare și nu creează noi obligatii.
Însă evoluțiile din UE din ultimii ani arată că aceste garanții sunt repede date uitării. Cum? Transformând ceea ce este ”provizoriu” în ”definitiv” și ceea ce este ”opțional” în ”obligatoriu”. În mai 2015, când a început criza migrației în UE, la Bruxelles a fost adoptată Prima Schemă Provizorie pentru Relocare, iar în septembrie a fost adoptată A Doua Schemă Provizorie. Aceste două scheme sunt cele care au introdus sistemul absolut contabil și birocratic al ”cotelor de migranți”. Ungaria și Slovacia au contestat la Curtea Europeană de Justiție aceste ”scheme de urgență” și ”mecanismul provizoriu de relocare” a migranților. Curtea a decis astfel: ”Respinge acțiunea înaintată de către Slovacia și Ungaria îndreptată împotriva mecanismului provizoriu pentru relocarea obligatorie a solicitanților de azil”. Cu alte cuvinte, un mecanism provizoriu este obligatoriu. Ulterior, în Parlamentul European si Consiliul European a început să se lucreze la un ”Mecanism Permanent de Relocare”, iar dezbaterile, blocate adesea, continuă. Această din urmă inițiativa arată că ceea ce este ”provizoriu” este și ”definitiv”.
S-a ajuns în această situație, în care Comisia Europeana poate impune statelor membre o politica respinsă de guvernele nationale (cotele de migranți au fost respinse în Ungaria prin referendum, cu o participare, e drept, slaba), plecând de la principiul solidarității. ”Solidaritatea nu vine a la carte. E o stradă cu dublu sens. Sunt momente în care statele membre se pot aștepta la sprijin, momente în care, în schimb, trebuie să fie gata să contribuie”.
Intrate în malaxorul ideologic al granițelor deschise, al multiculturalismului și multilateralismului, valorile umaniste, compasiunea, dramele a milioane de oameni se amestecă cu recomandările, directivele și regulamentele europene, cu convențiile internaționale, iar ceea ce rezultă poate duce la subminarea suveranității statelor în numele solidarității (așa cum e definita mai sus de președintele CE). Desigur, în numele aceleiași solidarități, statele care-și văd reduse funcțiile regaliene de la un an la altul, se pot aștepta la sprijin, cum a spus același președinte Juncker. Doar că acest ”sprijin” pare să se manifeste doar printr-o campanie împotriva așa-zisului dumping social făcut de estici (și ei niște migranți sui generis) în țările vest-europene, prin aruncarea Estului în viteza a doua a UE și, desigur, printr-un ajutor ferm și constant în neîncetata lupta împotriva corupției.
Papa Francisc i-a condamnat marţi pe liderii naţionalişti care dau vina pe migranţi pentru problemele ţărilor pe care le conduc şi i-a acuzat că ei sunt cei care au stimulat neîncrederea în societate prin faptul că urmăresc câştiguri necinstite şi prin adoptarea de politici xenofobe şi rasiste, relatează Reuters
În vârstă de 82 de ani, Papa Francisc, care a făcut din apărarea migranţilor un punct central al pontificatului său, a făcut aceste comentarii în mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii pe care o celebrează catolicii la 1 ianuarie. Mesajul este trimis şefilor de stat şi de guvern şi organizaţiilor internaţionale.
Comentariile vin într-un context în care imigraţia este una dintre cele mai discutate chestiuni în ţări precum SUA, Italia, Germania şi Ungaria. Papa Francisc a avut dispute cu preşedintele american Donald Trump şi cu liderul partidului de dreapta Liga din Italia, Matteo Salvini, de asemenea vicepremier, în legătură cu drepturile migranţilor.
„Discursurile politice care au tendinţa să dea vina pe migranţi pentru fiecare lucru rău şi să îi lase fără speranţă pe cei săraci sunt inacceptabile”, a spus Papa Francisc, care nu a menţionat vreo ţară sau vreun lider.
El a mai spus că perioada actuală este „marcată de un climat de neîncredere cu rădăcini în teama de ceilalţi sau de străini sau în îngrijorarea în privinţa securităţii persoanele a fiecăruia”.
Totodată, suveranul pontif a afirmat că este trist pentru neîncrederea întâlnită „şi la nivel politic, în atitudinile de respingere sau în formele de naţionalism care pun sub semnul întrebării fraternitatea de care lumea noastră globalizată are atât de mare nevoie”.
Pope Francis holds his pastoral staff as he arrives to celebrate Mass at Revolution Plaza in Havana, Cuba, Sunday, Sept. 20, 2015, where a sculpture of revolutionary hero Ernesto „Che” Guevara and a Cuban flag decorate a nearby government building. Pope Francis opens his first full day in Cuba on Sunday with what normally would be the culminating highlight of a papal visit: Mass before hundreds of thousands of people in Havana’s Revolution Plaza. (AP Photo/Alessandra Tarantino)
Numeroase semne de întrebare planează asupra atentatului comis săptămâna trecută în Strasbourg.
Momentul producerii atentatului a survenit într-un context foarte sensibil pentru Guvernul Franței, care se confruntă de câteva săptămâni cu cele mai serioase manifestații de stradă din ultimele zeci de ani. Efectul atentatului asupra moralului protestatarilor a fost imediat: manifestațiile au scăzut brusc în intensitate. Imediat după atacul din Strasbourg, Guvernul a cerut demonstranților să suspende manifestațiile, mizând pe efectul de strângere a rândurilor poporului în fața unei teoretice amenințări exterioare valorilor franceze. Solicitarea Guvernului a avut efect: brusc, protestatarii au ascultat de același Guvern pe care îl criticau sângeros cu patru zile înainte. Totuși, o mică parte din manifestanții „vestelor galbene“, reuniți în grupul de Facebook ”La France en colere”, au remarcat că este “bizar” faptul că atacul a avut loc, “ca din întâmplare“, în contextul în care „vestele galbene“ prevedeau blocarea, sâmbătă, a Parlamentului European. O întrebare se impune: au avut autoritățile franceze vreo informație care putea preveni atacul din Strasbourg?
Autoritățile franceze s-au folosit de atacul de la Strasbourg pentru a lua măsuri de securitate drastice care să împiedice continuarea manifestațiilor ”vestelor galbene”. Guvernul francez le-a cerut imediat protestatarilor să renunțe la manifestații, pentru a permite Poliției să aloce resurse suplimentare căutării atentatorului. În urma atentatului, francezii înfuriați de politica etatistă a președintelui Emmanuel Macron au fost îndemnați să ”uite”, fără voia lor, de nemulțumiri și să stea ascultători în case. Între timp, autoritățile franceze s-au bucurat să facă paradă de noua vânătoare de teroriști. Rezultatul: protestele de sâmbătă s-au dezumflat.
Un număr de aproximativ 2.200 de protestatari s-au adunat sâmbătă în Paris, în cea de-a cincia sâmbătă consecutivă de manifestații. Cu o săptămână înainte, în Capitala Franței ieșiseră în stradă peste 10.000 de oameni. Această nouă zi de proteste a fost marcată de o mobilizare în scădere şi de mai puține violențe. Autorităţile au anunţat că în întreaga Franţă la proteste au participat 33.500 de manifestanţi, jumătate faţă de numărul înregistrat săptămâna trecută.
Guvernul Franței a trimis „vestele galbene“ la casele lor, să împodobească bradul de Crăciun!
La scurt timp după atentat, Guvernul de la Paris le-a cerut francezilor care fac parte din ”vestele galbene” să renunțe la manifestația programată pentru sâmbătă. Protestatarii trebuie să fie „rezonabili” după atacul de la Strasbourg şi „să renunțe la manifestație“, a afirmat purtătorul de cuvânt guvernamental Benjamin Griveaux, citat de Agepres. ”Forţele de ordine şi securitate au avut de lucru enorm în ultimele săptămâni; având în vedere atentatul de la Strasbourg, ar fi preferabil ca sâmbătă toată lumea să se poată consacra îndeletnicilor specifice dinaintea sărbătorilor în familie de sfârşit de an“, a cerut reprezentantul Guvernului.
Ministrul Justiţiei, Nicole Belloubet, a apreciat și el că mişcarea de protest “ar trebui să înceteze”, având în vedere “evenimentul dramatic” de la Strasbourg şi “răspunsurile date de preşedintele republicii” revendicărilor “vestelor galbene”.
După apelul autorităților, mai mulți protestatari au constatat ciudățenia comiterii atentatului „ca din întâmplare» în Strasbourg, adică exact în orașul unde manifestanții intenționau să blocheze, sâmbătă, Parlamentul European.
Poliția franceză are în mânecă oricâți islamiști radicalizați are nevoie
Autorul atentatului din Strasbourg, Cherif Chekatt, urmărit de două zile de sute de poliţişti, a fost împuşcat mortal joi seară în oraş, relatează Agerpres. Cherif Chekatt a fost ucis în cartierul Neudorf, din sudul oraşului, unde de altfel a și copilărit.
La scurt timp după moartea sa, agenţia de propagandă a organizaţiei jihadiste Statul Islamic, AMAQ, a transmis că Cherif Chekatt «făcea parte dintre soldaţii Statului Islamic”. Ministrul francez de Interne a refuzat să comenteze această revendicare. Christophe Castaner s-a limitat să precizeze că „nimic nu indică faptul că făcea parte dintr-o reţea“.
Agresorul din Strasbourg, Cherif Chekatt, născut în oraș, era cunoscut de Poliția franceză drept o persoană care prezintă risc pentru securitatea publică și avea un istoric legat de infracţiuni de drept comun. Cherif Chekatt, cetăţean francez, a fost închis în Germania în 2016 şi în 2017 pentru furt şi anul trecut a fost expulzat în Franţa, a declarat miercuri o purtătoare de cuvânt a Biroului pentru anchete penale al poliţiei germane, transmite Agerpres. Suspectul în vârstă de 29 de ani era cunoscut de autorităţile franceze ca fiind islamist radicalizat, a menţionat purtătoarea de cuvânt. În plus, autoritățile franceze au dezvăluit că Poliția se pregătea să îl aresteze pe Cherif Chekatt cu o zi înainte de atac.
Aceeași poveste ca la atacul de la Charlie Hebdo
Este de remarcat faptul că și alte atacuri teroriste din Franța au fost comise în trecut de persoane aflate sub supravegherea Poliției franceze. În cazul atacului din 2015 asupra redacției revistei Charlie Hebdo din Paris, ambii agresori, Said și Cherif Kouachi, erau cunoscuți de agențiile de securitate franceze, care dețineau dosare ce probau intențiile radicale ale celor doi.
Islamiștii radicali par să beneficieze de pe urma legislației permisive a Franței față de infractori. Dacă în Italia legislația obligă autoritățile să aresteze sau să expulzeze rapid fanaticii islamiști, legea franceză permite suspecților să se plimbe liberi chiar și atunci când există dovezi serioase privind radicalizarea islamică a acestora sau iminența producerii unui atentat de către ei. Rezultatul: în Italia nu au existat atentate islamiste până acum. Altfel spus, serviciile speciale franceze au ”la dispoziție” o rezervă inepuizabilă de potențiali teroriști gata de atac, care în loc să fie arestați, ajung să comită atentate pe care practic autoritățile ar putea, teoretic, să le evite. Să aibă oare autoritățile franceze vreun interes ascuns în a păstra în joben oameni despre care știu că vor comite atentate la un anumit moment?
Un alt semn de întrebare îl reprezintă sinuciderea suspectă a unui ofițer superior de Poliție la scurt timp după atentatul de la Charlie Hebdo. În 2015, autoritățile franceze au transmis că un ofițer de Poliție de rang înalt din Limoges s-a sinucis, la câteva ore după ce i s-a cerut să ancheteze cazul atentatului.
Generali francezi către Macron: Primirea de migranți e trădare de țară
Un grup de generali de Armată francezi l-a acuzat pe președintele Emmanuel Macron că și-a trădat țara atunci când a semnat Pactul pentru Migrație.
Decizia de a semna Pactul de la Marrakech, care va permite o migrație nelimitată pe teritoriul Franței, taie din suveranitatea Franței și furnizează ”unui popor deja rănit motive suplimentare pentru a se revolta”, se menționează în scrisoarea transmisă de militari șefului statului francez. Documentul a fost redactat de generalul Antoine Martinez și semnat de alți 10 generali din cadrul Armatei, dar și de un amiral și de fostul ministru al Apărării Charles Millon.
În scrisoare, Emmanuel Macron e acuzat că prin semnarea Pactului de la Marrakech se face ”vinovat de respingerea democrației și de trădare a națiunii franceze”. ”Statul francez nu vrea să înțeleagă că e imposibil să integrezi prea mulți oameni în țara ta, în plus față de oamenii din culturi atât de diferite existenți deja în țara noastră, și care în ultimii 40 de ani s-au regrupat în zone unde deja nu se mai aplică legile Republicii Franceze. Migrația în masă șterge reperele civilizației franceze”, se menționează în scrisoare.
Mii de persoane au manifestat duminică, la Bruxelles, împotriva Pactului ONU pentru migrație, în timpul unui miting comun al unor organizații naționaliste, marcat de confruntări cu forțele de ordine, transmit AFP și Reuters, citate de Agerpres.
Poliția a anunțat că cel puțin 5.500 de manifestanți s-au reunit în cartierul unde se află sediile principalelor instituții ale Uniunii Europene. După un început calm al manifestației, participanții au lansat pietre și sticle incendiare către polițiști, fațadele mai multor clădiri fiind avariate.Poliția a ripostat cu gaze lacrimogene și tunuri cu apă pentru dispersarea manifestanților turbulenți.
O contramanifestație, organizată de mai multe mișcări pentru apărarea drepturilor omului, a reunit aproximativ 1.000 de persoane în partea centrală a capitalei belgiene.
Cele două manifestații fuseseră interzise de autoritățile bruxelleze, o decizie rară luată de teama izbucnirii violențelor. Însă, Consiliul de Stat belgian a anulat respectiva interdicție, susținând că motivele invocate nu sunt ”suficiente” pentru limitarea libertății de a manifesta.
Partidul naționalist Noua Alianță Flamandă (N-VA), cel mai mare partid din parlamentul belgian, și-a retras miniștrii din coaliția guvernamentală săptămâna trecută, după ce premierul Charles Michel a respins cererea N-VA ca Belgia să nu semneze Pactul global cu privire la migrații, adoptat luni, la Marrakech (Maroc), de peste 150 de țări.
Președintele Comitetului National al Romanilor American Republicani, Sorin Roiban, solicită României retragerea din Pactul Global pentru Migrație.
„Comitetul Național al Românilor Americani Republicani a luat act cu profundă îngrijorare de semnarea Pactului Global pentru o Migrație Sigură, Ordonată și Reglementată (PGM) de către Guvernul României, luni, 10 decembrie la Marrakech (Maroc).
Noi, românii din Diaspora, care am plecat din Țară forțați de politicile nocive ale autorităților românești.
1. Considerăm iresponsabilă semnarea acestui document de către Guvernul României, în condițiile în care mai multe țări cu vastă și recentă experiență privind imigrația de mase au refuzat semnarea acestui pact.
2. Considerăm că autoritățile au obligația constituțională de a iniția politici coerente pentru o viață mai bună a cetățenilor români în România și politici care să încurajeze întoarcerea în Țară a cetățenilor români plecați din cauza condițiilor de viață precare. Ceea ce autoritățile române nu fac sau fac extrem de prost; impresia este aceea că bani pentru cetățenii români nu se găsesc.
3. Considerăm că autoritățile nu reprezintă poporul român atunci când aderă la pacte care încurajează migrația cetățenilor români din România și migrația cetățenilor străini în România.
4. Considerăm că măsurile propuse în Pactul Global pentru migrație încalcă suveranitatea poporului roman, sunt incompatibile cu Constituția României și au potențialul de a crea în România probleme sociale, economice și culturale cărora societatea românească nu poate să le facă față.
5. Considerăm că încurajarea imigrației masive și schimbarea semnificativă a raportului demografic în România nu poate avea loc prin pacte pentru care poporul român nu și-a dat acordul, ci numai prin informarea onestă și consultarea poporului român.
6. Considerăm că Pactul Global pentru Migrație propune limitarea dreptului la exprimare al mass-media și al cetățenilor români (obiectivele 16 și 17 din Pact). Reamintim că poporul român și-a cucerit dreptul la exprimare și libertatea prin jertfe de sânge la Revoluție.
7. Considerăm că România trebuie să se implice în măsuri care să ajute cetățenii altor state să ducă o viață decentă la ei acasă, iar nu să faciliteze strămutarea lor în România sau în alte state.
8. Reamintim că România are o experiență destul de precară în ceea ce privește în integrarea minorităților naționale și nicidecum nu își poate permite inginerii sociale în domenii în care democrații mai avansate se confruntă cu probleme serioase, inclusiv probleme de securitate fizică a cetățenilor.
Având în vedere cele menționate mai sus,
Solicităm Președintelui României, Parlamentului României, Primului Ministru al României și tuturor autorităților îndrituite retragerea de urgență a României din Pactul Global pentru Migrație.
Totodată, solicităm tuturor românilor să se implice activ în acțiuni legale de determinare a autorităților pentru ieșirea României din acest Pact,” se arată în comunicatul de presă.
De ce nu s-a dus Emmanuel Macron la Marrakech să semneze Pactul ONU privind imigrația, pact pe care îl susține? Cei mai mulți comentatori pun decizia președintelui francez pe seama faptului că nu a vrut să irite și mai mult „vestele galbene”. Mai există însă un motiv, care a fost mai puțin comentat – scrisoarea generalului de aviație Antoine Martinez, pe care au contrasemnat-o alți zece generali francezi, un amiral, un colonel, dar și fostul ministru al Apărării în guvernul Alain Juppe, Charles Millon.
Nu este prima oară când generalul Antoine Martinez contestă vehement politicile lui Macron. În trecut, s-a solidarizat cu fostul șef de stat major Pierre de Villiers când acesta și-a înaintat demisia ca urmare a micșorării bugetului armatei. De această dată, însă, scrisoarea sa este de-a dreptul vehementă. Generalul îl acuză pe Macron că, dacă va semna pactul (lucru pe care șeful statului francez l-a făcut prin reprezentantul său- secretarul de stat de la Ministerul de Externe), se va face vinovat de „negarea democrației sau de
trădare a națiunii”. Militarii francezi îi reproșează deschis lui Macron că cedează suveranitatea Franței. „Ni se pare că singura suveranitate care va rămâne Franței constă în stabilirea liberă a modului în care vor fi puse în aplicare obiectivele pactului. Nu puteți renunța la această nouă parte a suveranității naționale fără o dezbatere publică, în timp ce 80% din populația franceză consideră că este necesar să se oprească sau să se reglementeze drastic imigrația. Dacă decideți singur să semnați acest pact, ați adăuga un motiv
suplimentar pentru revoltă”.
Generalii francezi nu se mulțumesc să denunțe caracterul antinațional al Pactului ONU, dar resping ferm și politicile franceze care încurajează de decenii o migrație de proporții. „Statul francez întârzie să-și dea seama de imposibilitatea de a integra prea mulți oameni care au culturi complet diferite și care s-au regrupat în ultimii patruzeci de ani în zone care nu se supun legilor Republicii”. Enumerând situația grea în care se află finanțele țării, dar și faptul că „esența politicii este asigurarea securității în exterior și a armoniei în interior”, generalii îl somează pe Macron. „Nu puteți decide singur să ștergeți reperele noastre de civilizație și să ne privați de patria noastră. Prin urmare, vă solicităm să amânați semnarea acestui pact și să cereți, prin referendum, francezilor să se exprime prin vot. Sunteți răspunzător față de francezi în legătură cu acțiunile dvs. Alegerea dvs. nu este un cec în alb.”
Pe scrisoarea deschisă a generalului Antoine Martinez și-au pus semnătura Charless Millon, fost ministru al Apărării, generalul Marc Bertucchi, generalul de brigadă Philippe Chatenoud, generalul André Coustou, generalul Roland Dubois, generalul Daniel Grosmaire, generalul Christian Houdet, generalul Michel Issaverdens, amiralul Patrick Martin, generalul Christian Piquemal, generalul Daniel Schaeffer, generalul Didier Tauzin și colonelul Jean Louis Chanas. Sunt nume care probabil nu vă spun nimic, dar am ținut să le pomenesc aici pentru că acești oameni au pus dragostea pentru țara lor mai
presus de propria persoană, expunându-se represaliilor președintelui și atacurilor presei mainstream. Nu e nicio figură de stil, acești oameni n-au putut accepta să asiste impasibili la această nouă lovitură dată țării pe care au jurat să o apere cu prețul vieții, deși știu ce riscă. Exemplul pe care îl au în fața ochilor este cel algeneralului Christian Piquemal, arestat pe 6 februarie 2016 în timpul unei demonstrații din timpul Zilelor Europene Împotriva Izlamizării și
Invaziei Imigranților. Pe 23 august 2016, președintele de la acea vreme al Franței, Francois Hollande, a emis un decret, care nu a fost publicat în Monitorul Oficial, prin care generalul a fost șters din rândul cadrelor armatei, chiar dacă instanța nu a considerat valabile acuzațiile aduse procurorilor. Mai mult, și generalii care s-au solidarizat cu Piquemal (unii au transmis o scrisoare deschisă președintelui, alții au ieșit la raport să critice modul în care a fost gestionată criza de la Calais) au fost amenințați cu sancțiuni.
Despre pactul pentru migrație semnat vineri la Marrakesh în Maroc s-a vorbit puțin în România. Atât puterea cât și opoziția au decis, la unison, că România trebuie să adere la acest document.
În România, doar societatea civilă a protestat, cu mai multe ocazii, împotriva acestui pact, denunțând faptul că sub generoasele drepturi ale migranților se ascunde dorința de a aduce milioane de persoane din Africa și Orientul Mijlociu pentru a se înlocui deficitul de populație din Europa.
Iată că în sprijinul acestor afirmații vine chiar secretarul general al ONU, Antonio Gutteres. După semnarea pactului, secretarul general al ONU a spus că țările dezvoltate au nevoie de migranți, tocmai din cauza infertilității băștinașilor.
„În multe locuri unde fertilitatea este în scădere și speranța de viață crește, economia va stagna și oamenii vor avea de suferit în absența migrației. Este evident că țările cele mai dezvoltate au nevoie de migranți pentru un spectru larg de roluri vitale, de la îngrijirea persoanelor în vârstă la prevenirea colapsului serviciilor medicale”, a accentuat Antonio Guterres, citat de Agepres.
În document se afirmă că „Migrațiile fac parte integrantă din globalizare, legând între ele societățile unei aceleiași regiuni și o regiune de alta și făcând din noi toți țări de origine, de tranzit și de destinație”, mai afirmă documentul. „Grație acestui demers global, contăm să facilităm migrațiile sigure, ordonate și regulate, reducând incidența și repercusiunile negative ale migrației ilegale, datorită cooperării internaționale și ansamblului de măsuri propus în prezentul Pact global”, adaugă textul menționat.
„Migrația nu ar trebui să fie niciodată un act disperat. Atunci când este cazul, trebuie să cooperăm spre a răspunde nevoilor migranților în situație de vulnerabilitate și să rezolvăm problemele care se pun. Trebuie să acționăm concertat pentru a crea condițiile care să permită comunităților și indivizilor să trăiască în securitate și în demnitate în propria lor țară”, pledează documentul.
Cel puţin 3 oameni au murit şi 12 au fost răniți, într-un atentat comis marți seară, în apropierea târgului de Crăciun de la Strasbourg.
Un bărbat a început să tragă asupra mulţimii. Suspectul, rănit de forţele de ordine într-un schimb de focuri, a reuşit să fugă după atac, dar autorităţile au anunţat că a fost deja identificat.
Este vorba despre un bărbat care are aşa-numita fişă S, întocmită pentru orice persoană considerată un risc la securitatea Franţei. Atacatorul Chérif Chekatt, în vârstă de 29 de ani, născut în Strasbourg, este o persoană cunoscută de serviciile de securitate franceze drept o posibilă amenințare teroristă.
Conform Breitbart News individul ar fi avut 27 de infracţiuni anterioare la activ comise atât în Franţa, cât şi în Germania şi Elveţia…
