Mangaiere pentru oamenii fara adapost din Timisoara

0 59

1Tinerii Grupului catehetic ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur“ al Parohiei Timişoara-Fratelia, coordonat de părintele Alexandru Ranca, au decis ca în aceste zile de iarnă să urmeze exemplul altor tineri creştini ortodoşi din ţară şi să iasă pe stradă, spre a oferi hrană caldă celor înfriguraţi şi înfometaţi.

În perioada iernii, odată cu scăderea considerabilă a temperaturilor, realitatea crudă ne prezintă o imagine nu prea plăcută a societăţii în care trăim. Frigul devine cel mai mare duşman pentru oamenii străzii şi, poate mai mult decât oricând, este nevoie de solidaritate şi efort în ajutorarea semenilor fără adăpost. Vedem în jurul nostru tot mai mulţi nevoiaşi cerşind mila trecătorilor şi tot mai mulţi săraci aşteptând ajutorul semenilor. Iar porunca cea nouă a dragostei trebuie tradusă în viaţa fiecărui creştin prin dăruire, prin înţelegere, prin faptele milei creştine, cea mai bună propovăduire pentru câştigarea sufletelor celor pierduţi.

„Acţiunea grupului catehetic al parohiei noastre a avut un început simplu şi firesc în luna decembrie, când ne-am propus să pregătim împreună o masă caldă, pe care să o oferim unor semeni de-ai noştri fără adăpost, înfriguraţi odată cu venirea iernii. Suntem prezenţi aici, în preajma adăposturilor improvizate, şi privind bucuria celor care deja ne cunosc, ne aşteaptă şi ne primesc ca pe un oaspete de seamă în mijlocul lor, înţelegem, poate mai mult decât oricând, că în iubire se află cunoaşterea de sine şi a semenului, iar milostenia este flacăra ce o întreţine“, a declarat pr. Alexandru Ranca.

2Tinerii Grupului catehetic ortodox „Sfântul Ioan Gură de Aur“ s-au reunit, unii au fost la cumpărături, alţii au pregătit o ciorbă caldă, fasole sau gulaş cu cartofi şi carne, pe care le-au distribuit în caserole, de fiecare dată fiind împărţite 100-150 de porţii. Dacă la început oamenii sărmani din adăposturile improvizate ori cei adăpostiţi în sala de aşteptare a gării erau reticenţi să se apropie sau să primească, din convingerea că li se va cere ceva în schimb, mai apoi a fost suficient ca unul dintre cei adăpostiţi prin gară sau alte locuri ascunse să îi întâmpine pe tinerii creştinii, dând de ştire şi celorlalţi, care s-au apropiat cu bucurie şi cu mai multă încredere. De fiecare dată au primit nu doar mâncare, ci şi iconiţe, pe care le sărutau cu lacrimi în ochi şi chiar întrebând: „Asta e de la Dumnezeu?“

„Oamenii pe care îi întâlnim aici nu s-au născut pe stradă. E trist şi nu avem posibilităţi să le schimbăm stilul de viaţă, dar e plăcut să înţelegi că poţi să le fii alături acestor oameni simpli, chiar şi pentru puţin timp. Dincolo de ceea ce le-am oferit, am simţit că s-au bucurat mai mult de îngăduinţa noastră, poate de o mângâiere. Nu e corect să îi îndepărtăm, să îi alungăm din locurile unde îşi găsesc puţină alinare sau căldură, pentru că noi, oamenii, avem valoare cu adevărat numai în măsura în care oferim ceva şi împărtăşim dragoste semenului. Hristos ne învăţă ‘că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut’ “, ne-a spus unul dintre tinerii grupului catehetic. De Lucian Florea – Ziarul Lumina

3

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php