După lovitura rusească de la Galați. Clarificări și un apel pentru minți limpezi și suflete curate

Autor: Florin Dobrescu

Primul incident militar grav creat de statul agresor Rusia pe teritoriul României, lovirea unui bloc de locuințe de către o dronă Geran 2, a cărei explozie a avariat grav un apartament, rănind 4 persoane, din care două sunt internate cu arsuri.  România a ripostat, firesc, desființând consulatul rus de la Constanța și expulzându-l pe consul. Ca întotdeauna în astfel de situații, războiul informațional a atins cote maxime.

Văd pe internet nenumărate postări în care nu există nici empatie pentru victimele exploziei, nici îngrijorare pentru acest avans spre vest al atacurilor rusești. În schimb, văd nenumărați “specialiști în de toate”, lipsiți de orice spirit critic și autonomie intelectuală, care preiau fără discernământ tezele propagandei rusești, la ale căror oficine media sunt permanent conectați. De la acești neobosiți elogiatori ai regimului de la Kremlin poți afla, astfel, că drona nu ar fi fost rusească, ci… ucraineană, știu ei și trebuie să îi crezi pe cuvânt! Că totul ar fi fost – cum altfel?! – și de astă dată, o conspirație, căci camerele video ar fi fost dinainte pregătite! Alții, dimpotrivă, spun că – iată! – NATO, partenerii strategici nu pot proteja România și de fapt nici nu i-ar interesa să ne protejeze! Corolarul întregii teorii fiind, de bună seamă, ideea îndrăgită de toți acești “pacifiști”, anume că ar trebui să ne punem bine cu “Maica Rusia” – care și ea, nu-i așa?, vrea pace – și că singura soluție pentru a ne apăra de furia ei este să o primim cu flori, aidoma colaboraționiștilor din 1944.

Tocmai pentru a ajuta pe cât mai mulți prieteni și frați de ideal să nu cadă în ademenitoarea capcană a acestei propagande, care din februarie 2022 cauționează Rusia și regimul lui Putin de toate fărădelegile comise în Ucraina și nu numai, simt de datoria mea să spun câteva lucruri, cât se poate de categoric:

1.) Este clar și fără echivoc: acest război a fost început de Rusia. În mod cu totul deliberat. Fără să fi fost atacată. Din același reflex imperialist din care, de sute de ani, atacă, pradă și înrobește toate popoarele care-i ies în cale. Lăsând în urma ei moarte, jale și ruină. Noi, românii, cunoaștem asta din proprie experiență. De la 1739 încoace, țările române au cunoscut nu mai puțin de 12 invazii, unele soldate cu îndelungi ocupații. Cea din secolul trecut a însemnat sute de mii de români exterminați, elitele neamului, iar alte sute de mii deportați la mii de kilometri de vetrele lor, în fundurile Siberiei și în Kazahstan. După ce a răvășit jumătate de Europă, până la Berlin, ocupând-o și dând-o cu o sută de ani înapoi, în 1956 și 1968 a călcat sub șenilele tancurilor visul de libertate al ungurilor și ceho-slovacilor, în 1979 Afganistanul, în 1992 a lovit din nou Basarabia, iar în 2008 Georgia. În acest fel a atacat Rusia Ucraina, în februarie 2022, pentru că nu suporta ca o națiune cândva înrobită de ea, să aibă drumul ei, independent, în Istorie. Rusia consideră că orice teritoriu care a fost cândva posesiunea ei, îi aparține pentru totdeauna (așa consideră și Basarabia noastră).  De atunci, seamănă moarte și dezastru pe întregul teritoru al Ucrainei. Cu prețul a sute de mii de tineri ruși nefericiți, mânați de la spate de comisari politici într-un abator absurd. Și o face sub stindardul roșu, cu seceră și ciocan (împotriva căruia au luptat bătrânii noștri din Rezistența anticomunistă), reînviind toate simbolurile fostei Uniuni Sovietice, a cărei dezmembrare Putin o deplânge azi. Agresiunea rusă asupra Ucrainei, nu poate fi cauționată sau justificată nicicum. Cei care o fac, ignorând miile de victime civile nevinovate, fie sunt lipsiți de orice logică și empatie, fie sunt conectați la sursele de finanțare  revărsate cu generozitate, prin suveici media și ONG, de Malofeev și alți oligarhi KGB-iști, în toate țările Europei. Rusia a început războiul, iar o conflagrație de această amploare, în condițiile expansiunii noilor tehnologii, presupune și afectarea țărilor învecinat. Personal însă, înclin să cred că nu a fost o eroare, ci incidentul face parte din strategia Rusiei de a testa limitele de reacție ale Alianței Nord-Atlantice.

2.) Drona care a făcut prăpăd la Galați este rusească. O dronă de tip Gheran 2 – copia fabricată în Rusia a dronei kamikaze iraniene Shahed-136, folosită pe scară largă în războiul din Ucraina, unde a făcut ravagii. E pueril ca toate fărădelegile Rusiei să le punem pe seama ucrainenilor. Și nu înțeleg pe acei politiceni români, ce-și zic “naționaliști”, care încă mai afirmă public că “specialiștii trebuie să se pronunțe” cu privire la proveniența dronei. Culmea, exact ceea ce susține official și Vladimir Putin.

3.) Propaganda cu “NATO nu poate să ne apere”, “suntem singuri”, “UE și americanii sunt praf” etc., face parte din războiul informațional, nelipsit oricărui război clasic, și este menită doar să ne demoralizeze și să ne dezbine. Faptului că suntem membri NATO îi datorăm că astăzi România nu este în locul Ucrainei.

Când văd cât de multă manipulare se face profitând de un astfel de nefericit eveniment și cât de mulți conaționali sunt vulnerabili la manipulare, lăsându-se antrenați în isteria aceasta, care învinovățesc autoritățile românești, dar cauționează Rusia, colportând fake-uri, făcând inconștient jocul inamicilor României, am simțit nevoia acestei intervenții, precum și a următorului APEL:

Nu vă lăsați influențați de informațiile colportate pe rețelele de socializare și nu le difuzați mai departe! Informați-vă din surse oficiale, autorizate. Nu uitați că țara noastră este România și se află în structuri militare și politice cu care Rusia e în stare de ostilitate.

Din vremurile cele mai vechi, războiul înseamnă propagandă de o parte și de cealaltă. Dar noi suntem români și, în vreme de război, trebuie să fim de partea României (indiferent cine este azi sau va fi mâine la conducerea ei) și de partea aliaților noștri, conștientizând unde e inamicul și îndreptându-ne ostilitatea asupra lui. Iar inamicul este acela care încalcă spațiul aerian al țării, punând în pericol viața și bunurile compatrioților noștri.

Am simțit nevoia să spun acestea deoarece, dacă cineva se mai îndoia, acum poate fi convins că suntem în război. Chiar dacă nu oficial. Și Dumnezeu ne e martor, ca și în 1940, că nu noi l-am început și nu l-am vrut.