S-a stins Pierre Sidos, liderul istoric al naționalismului francez

0 1.384

Una dintre cele mai marcante personalități ale naționalismului francez, Pierre Sidos, admirator nedisimulat al mareşalului Petain (șeful statului francez în perioada Regimului de la Vichy, între anii 1940-1944), s-a stins din viață vineri 4 septembrie 2020, la vârsta de 93 de ani, anunță AFP.

Pierre Sidos în 1958

Perre Sidos a fost fondatorul mişcării Jeune Nation şi apoi al partidului L’Oeuvre Française – o continuare politică a francismului interbelic – partid dizolvat în 2013, în urma unui îndelungat proces politic cu reverberații în mass-media occidentală. Pierre Sidos ”a murit la spitalul din Bayeux (vest), înconjurat de cei dragi”, avea să anunțe public, imediat după deces, Yvan Benedetti, sussesorul său la conducerea formaţiunii L’Oeuvre française, ai cărei militanți s-au regrupat în prezent în cadrul Partidului Naționalist Francez (Partie Nationaliste Francais).

Cofondatorul FN, Jean-Marie Le Pen, i-a adus un omagiu pe Twitter lui Sidos. „Moartea lui Pierre Sidos priveşte această mare familie naţională şi patrioată care ne-a slujit şi ghidat (…) salut amintirea sa”, a scris tatăl Marinei Le Pen.

Yvan Benedetti a scris pe Twitter că „Franţa pierde unul dintre cei mai buni copii ai săi şi naţionalismul, unul dintre cei mai buni soldaţi!”

În timul războiului, Pierre Sidos a fost membru al Partidului Francist, iar după război, el și familia sa au fost ținte ale sălbaticei represiuni stângiste, tolerate tacit de generalul De Gaulle. Pierre Sidos a fost condamnat, împreună cu unul dintre fraţii săi, Jacques, la ani grei de închisoare, iar tată lor, François Sidos, fost militar, avea să fie judecat şi executat prin împuşcare în 1946, pentru colaboraţionism.

Aministiat de autorități, Pierre Sidos a înființat și a condus, între 1949 și 1958, mișcarea civică Jeune Nation. Aceasta s-a impus în câțiva ani ca popularitate, manifestând o intransigență deosebită față de mișcarea comunistă, foarte puternică la acea vreme, care încerca destabilizarea Franței conform intereselor Uniunii Sovietice cu care era în directă legătură. Militanții Jeune Nation au participat la numeroase ciocniri stradale cu comuniștii și anarhiștii. La 9-10 octombrie 1954, Pierre Sidos a condus raidul unui comando care a atacat și deturnat o mașină care transporta ediția ziarului comunist L’Humanité Dimanche , distrugând toate ziarele transportate. Jeuna Nation s-a remarcat ca prin unele dintre cele mai active și incisive acțiuni din timpul crizei din Algeria, militanții săi neputând accepta renunțarea la această colonie franceză. Gruparea avea să fie acuzată de organizarea unui atac cu bombă în care, la 6 februarie 1958, Charles de Gaulle avea să fie asasinat în Adunarea Națională, ca o formă de pedeapsă pentru cedările în criza din Algeria, caracterizate ca trădare națională. Jeune Nation a fost dizolvată la 15 mai 1958, printr-un decret oficial al ministrului de Interne Jules Moch.

Dar Pierre Sidos și-a continuat activitatea, înființând în 1964 gruparea Occident, la care a renunțat ulterior, formând Partidul L’Œuvre Française, în aprilie 1968. Deviza acestui partid era „Franţa pentru francezi”, iar emblema formaţiunii era crucea celtică, fe fo dul culorilor tricolorului francez. Imnul, ale cărui versuri au fost scrise în 1974 de Sidos, a fost intitulat „Nous voulons rester Français” („Vrem să rămânem francezi”).

Pierre Sidos (stânga), alături de Alberto Toressano (liderul istoric al Falangei Spaniole) și Manuel Andrino (actualul șef al Falangei)

În 1969, Pierre Sidos a încercat să candideze la alegerile prezidențiale din Franța, însă candidatura sa a fost respinsă de Consiliul Constituțional care a invocat motive tehnice, în timp ce naționaliștii au acuzat încălcarea flagrantă a regulilor democratice și constituției, făcând legături și cu originea evreiască a doi dintre membrii Consiliului. În 1973, Sidos avea să candideze ca reprezentant al L’Œuvre la alegerile legislative. În 1982, L’Œuvre Francais a participat la Regroupement Nationaliste („Uniunea Naționalistă”), alături de Troisième Voie a lui Jean-Gilles Malliarakis și mișcarea din jurul revistei Militant. Invocând o presupusă creștere a violenței de extremă dreaptă (deși violența certă a extremei stângi era tolerată), la sfârșitul deceniului precedent, poliția franceză luase în analiză pentru prima dată posibilitatea interzicerii organizației în 1980, acuzând printre altele autointitularea ca „gardă naționalistă” a acestei mișcări, precum și taberele de instrucție fizică organizate în păduri ori anumite accente antisemite din retorica unor reprezentanți. În 1966, Sidos a creat împreună cu André Cantelaube revista Le Soleil („Soarele”), organul oficial al L’Œuvre Française. Le Soleil a apărat într-adevăr un naționalism anticapitalist care denunța rolul evreilor în finanțe, politică și industrii, precum și „amenințarea” reprezentată de statul Israel asupra geopoliticii Europei.

Mişcarea L’Oeuvre Française a aderat, asemenea altor grupări, la marele partid naționalist Frontul Național. După venirea Marinei Le Pen la conducerea Frontului, reprezentanții L’Oeuvre Française au intrat în conflict cu aceasta, ca urmare a unor dezacorduri ideologice, dar reproșând conducerii FN și compromisuri politice grave. Marine Le Pen a luat măsura eliminării din FN a membrilor L’Oeuvre Française, în frunte cu energicul lider Yvan Bennedetti. În anul 2013, L’Oeuvre Française a fost dizolvată pe cale legală, membrii săi regrupându-se în reînființatul Partie Nationaliste Francais.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php