de Darul Vieții
Cu referire speciala la Polonia – un studiu de caz
Ucigaşii în masă, Lenin și Stalin, au fost primii care au legalizat avortul în Europa
Istoria legalizării avortului în Europa
Prima ţară care a legalizat uciderea ilegală a copiilor concepuţi a fost Uniunea Sovietică pe data de 18 noiembrie, 1920. Lenin, comunistul criminal în masă, în urma revoluţiei bolşevice, a realizat directivele sale anterioare: „cererea necondiţionată a anulării oricărei legislaţii care interzice avortul.”
(W. Lenin, Clasa Muncitoare vs Neomalthusianism, W. Lenin, Fabrica, în poloneză, Varşovia, “KsiąŜka I Wiedza Ed.”, vol. 19, p. 321). Este important a se aduce la cunoştiinţă faptul ca în acea perioadă legile protejau viaţa în întreaga Europa.
Al doilea lider European care a legalizat avortul în ţara sa a fost Adolf Hitler. Străduindu-se să creeze o “rasă superioră” nepoluata şi puternică biologic, el a aprobat şi legalizat în 1933, uciderea copiilor nenăscuţi germani, care au avut, sau ar fi avut, defecte congenitale. Trebuie adăugat faptul ca parlamentarii nazişti au impus sancţiuni juridice severe pentru a proteja copiii germani sănătoşi,urmărind astfel creşterea demografică a “rasei superioare”.
Pe o scară de masă, primii în rândul victimelor lui Hitler nu erau comuniştii germani, evreii, polonezii sau ţiganii, ci copiii nenăscuti germani presupuşi a fi dizabilitaţi, precum şi victimele eutanasiei, masiv comis de către nazişti. Dupa cucerirea naţiunilor slave, criminalii germani au elaborat aşa numitul “Plan Est” un plan de exterminare a popoarelor cucerite, în care au recomandat naţiunilor ocupate să folosească metode contraceptive şi să legalizeze avortul. Planurile aberante ale naziştilor sunt exemplificate cel mai bine printr-o declaraţie dată de Martin Bormann, secretarul particular al lui Hitler şi şeful cancelariei NSDAP: “Datoria slavilor este de a munci pentru noi. Fertilitatea slavilor este nedorită. Lăsaţi-i să utilizeze prezervative sau să plătească avorturile – cu cât mai mult cu atât mai bine. Educaţia este periculoasă.“ (dupa J. Heydecker, J. Leeb , “Al Treilea Reich în Lumina Nürnbergului- un Rezumat al Mileniului“ (în poloneză), “KsiąŜka i Wiedza Ed.”, Varşovia, 1979, p. 391).
După al II-lea război mondial, la mijlocul anilor 1950,dictatorii comunişti au instaurat aşa numita admisibilitate juridică a avortului. În ţările occidentale, precum şi în Statele Unite, avortul a fost legalizat spre sfârşitul anilor şaizeci şi în anii şaptezeci. Adepţii “ civilizaţiei morții”, au obţinut aceste modificări ale legislaţiei prin minciuni şi manipulări ( de exemplu, declaratia lui Dr. Nathanson în “Deadly Fraud a Planned Extermination“in “SłuŜba śyciu”, no. 2/1999 (în poloneză). Nathanson a participat activ la procesul de legalizare a avortului SUA, dar apoi s-a convertit şi a dezvăluit metodele prin care mint şi manipulează susţinătorii avortului ).
Cum a fost legalizat avortul în Polonia
Pe teritoriul polonez, avortul a devenit pe deplin permisibil – aşa cum se observa din punct de vedere juridic, pe 09 martie, 1943. Acea perioadă a fost denumită ”o achiziţie a avortului“. Apoi, autorităţile germane profesionale au promulgat o ordonanţă pentru a permite femeilor poloneze să-şi omoare copiii nenăscuţi fără nici o restricţie, dar în acelaşi timp crescând pedeapsa, chiar pedeapsa capitală, pentru uciderea unui copil nenăscut german. Pe data de 22 iulie, 1942, Adolf Hitler a dezvăluit dispoziţia sa favorabilă faţă de avort, ca o metodă indispensabilă de a controla populaţia naţiunilor cucerite. “În confruntarea cu familii mari ale populaţiei indigene“, a subliniat el, “este foarte favorabil pentru noi dacă femeile şi cameristele pot avea cât mai multe avorturi“.
De asemenea, el a ameninţat: “eu însumi voi împuşca pe oricine care va introduce o lege care să prevină avorturile în teritoriile estice ocupate“ ( dupa William Brennman, “The Abortion Holocaust. Today’s Final Solution”, Landmark 2 Press 1983, p. 34 ).
Evident, dupa încheierea celui de-al II-lea război mondial, legislaţia nazistă a fost înlăturată iar cea dinaintea războiului, care proteja copilul nenăscut, a fost restaurată.
Pentru a doua oară în Polonia, admisibilitatea “juridică” a avortului a intrat în vigoare la 27 aprilie, 1956. Sub teroarea comunistă a criminalului în masa, Stalin ( cardinal primat Stefan Wyszyński, deţinut: mii de patrioţi polonezi trimişi la închisoare ), oamenii au instaurat în 1952 în parlamentul polonez ( Sejm ) avortul juridic. Acest act stalinist a rămas la putere până în 1993. Proiectul de lege de planificare familială şi de protecţie a embrionului uman a fost introdus de parlamentul polonez pe data de 7 ianuarie, 1993, ca un rezultat direct al voturilor venite de la parlamentarii de centru-dreapta şi de la Solida-ritatea Parlamentarilor, însoţite de o opoziţie acerbă din partea postcomuniştilor şi a libera-lilor. Astfel, Polonia a devenit prima ţară din lume, în ceea ce priveşte democraţia, care a respins legislaţia avortului şi a adoptat un act pro-life.
Dupa alegerile presidenţiale din 1995 ( înfrângerea lui Walesa, victorie pentru Kwaśniewski ), încă din 14 decembrie- înainte ca preşedintele să-şi fi depus jurământul- un grup de deputaţi din aripa stângă ( în principal membrii partidului laburist ), au propus o iniţiativă legislativă de modificare a actului din 7 ianuarie, 1993, care, în practică ar ridica protecţia juridică a copilului conceput. Acest amendament presupune nepedepsirea copilului conceput în cazul în care “o femeie gravidă suferă de condiţii vitrege de trai sau este într-o situatie personală dificilă”. Argumentul în scrisoarea oficială care a iniţiat aceste proceduri – parlamentarii din aripa stângă au adus mai multe minciuni evidente. În contradicţie cu adevărul, aceștia declară: “Interzicerea avortului din considerente sociale a condus la o serie de fenomene anormale (…) numărul femeilor primite în spitale şi diagnosticate ca fiind în proces de a avea un avort spontan a crescut considerabil, ceea ce indică încercarea femeii de a-şi produce avort. Numărul copiilor abandonaţi şi a prunc-uciderilor a crescut.”
La începutul anului 1996, Clubul Intelectualilor Catolici (Klub Inteligencji Katolickiej) din Gdansk, a apelat la procurorul general al Poloniei, domnul L. Kubicki, să instituie proceduri legale împotriva parlamentarilor care au folosit argumente false în cererea lor înaintată pentru modificarea legii. În cele din urmă, amendamentul criminal care privează dreptul la viață al fetusului a fost adoptat prin voturile post-comuniștilor, liberalilor, și a președintelui Kwaśniewski, semnat pe 20 noiembrie, 1996. Mai târziu, senatori din ASE ( Acțiunea de Solidaritate Electorală ), au dat în judecată amendamentul la Tribunalul Constituției, care a restaurat dreptul fetusului la viață prin verdictul din 28 mai, 1997.
În zilele noastre, această idee, că viața începe în momentul concepției, este prezentată nu numai în reviste știintifice și materiale de referință pentru studenții la medicină, bar chiar și în populare ghiduri medicale și manuale pentru școlile elementare. Cu toate acestea, cu excepția Irlandei, Poloniei si a Maltei, toate țările Uniunii Europene au legalizat uciderea copilului conceput. O țară poate fi acceptată în UE cu condiția ca aceasta să interzică pedeapsa cu moartea, care și dacă este dată pentru cei mai mari raufăcători și recidiviști. Această cerere este pusă să respecte viața fiecărui om. În acelasi timp, Uniunea solicită statelor membre să adopte avortul liber, adică o condamnare nemiloasă la moarte- uciderea unui copil conceput inocent și neajutorat! Cum poate fi această absurditate perfidă exprimată în cuvinte? Ilogic, un caz de schizofrenie morală și legală ?
Cuvitele rostite de Maica Tereza de Calcuta, cîștigatoare a premiului Nobel pentru pace în 1994, la Conferinta Internațională a ONU de la Cairo, ar trebui evocate aici: “obișnuiam să spun în repetate rânduri- și sunt sigură de acest lucru- cel mai mare pericol pentru pace în aceste vremuri este avortul. Dacă o mamă își poate ucide copilul, atunci cine ne poate opri pe mine și pe tine să ne omorâm unul pe altul ?”
Dr. Ing. Antoni Zięba
Președintele Asociației poloneze pentru Protejarea Vieții Umane (www.pro-life.pl)
Cofondator al Cruciadei Rugăciunii pentru Protejarea Copiilor Nenăscuți (www.krucjata.org)
Traducere cu permisiune pentru Asociaţia Darul Vieţii: Drăguț Răzvan
Declinul mortalității perinatale în Polonia
Mesajul Poloniei către Consiliul Europei ca Răspuns la propunerile Consiliului European din 16 iunie 2016 privind egalitatea tratamentului persoanelor LGBT :
sursa: Ştiri pentru viaţă
