Criticii internaţionali au catalogat filmul Nymphomaniac II ca fiind un film horror, hardcore porn, plictisitor sau chiar o comedie. Părerile sunt extrem de variate, dar nicio ţară nu a reuşit să îl interzică de la difuzare în cinematografe, până la România. Chiar dacă decizia Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) a fost ulterior modificată, filmul fiind distribuit în sălile publice, vehemenţa opiniei publice a stârnit o dezbatere publică vizavi de artă şi pornografie. Dar discuţia de fond nu are legătură nici cu cenzura, nici cu anti-cenzura, ci cu o realitate subtilă de pe micul şi marele ecran.
În data de 28 ianuarie, Comisia de clasificare a filmelor din cadrul CNC a acordat lungmetrajului „Nymphomaniac Vol. II” în regia danezului Lars von Trier clasificarea „Interzis minorilor şi proiecţiei cu public IM-18-XXX”, România devenind singura ţară din Europa care a oferit o asemenea clasificare. În alte ţări în care a fost lansat, filmul a primit următoarele clasificări: Estonia – R14 pentru Vol. I şi R16 pentru Vol. II; Germania – R16 pentru ambele părţi; Danemarca – R15 pentru ambele părţi; Olanda – R16 pentru ambele părţi; Franţa – R12 pentru Vol. I şi R16 pentru Vol. II, Cehia – R18 pentru ambele părţi; Elveţia – R16 pentru ambele părţi.
Nymphonamiac II este partea a doua a poveştii lui Joe, o femeie dependentă de sex, a cărei viaţă dezordonată şi imorală o aduce în situaţia de a fi agresată fizic foarte rău. Ea este descoperită la marginea drumului de Seligman, căruia îi poveşteşte în detaliu toate experienţele sale erotice.
Comisia a considerat că filmul trebuie să fie interzis minorilor şi nu poate fi difuzat în cinematografele din România din cauza „scenelor care prezintă detaliat şi explicit actul sexual”, „scenelor care prezintă modalităţi de satisfacere a dorinţelor sexuale şi de divertisment sexual” şi „scenelor cu conţinut excesiv de cruzime sau sadism”. Anterior, CNC a mai oferit această clasificare filmului horror Saw IV, în martie 2008. Totuşi, la contestaţia distribuitorului News Films, comisia CNC s-a reunit pentru o nouă vizionare şi a admis contestaţia, astfel că filmul Saw IV a putut rula în cinematografele din România cu calificativul IM-18.
La fel s-a întâmplat şi de data aceasta, când – la numai două zile după contestaţia casei de distribuţie în România – Comisia a revenit asupra deciziei, acordând acestuia clasificarea „I.M. – 18″ (filme interzise minorilor), ceea ce înseamnă că lungmetrajul va putea fi proiectat în cinematografele din România.
Până la acel moment însă, opiniile cele mai multe „contra cenzurii” au venit şi dintre membrii CNC (precum Mihai Kogălniceanu, directorul general al CNC, care declarase pentru agenţia Mediafax că nu va exista cenzură în timpul mandatului său), dar şi din Senat şi Camera Deputaţilor.
Între opiniile împotriva deciziei s-au exprimat preşedintele Comisiei de Cultură şi Media a Senatului, Georgică Severin şi senatoarea Gabriela Vrânceanu-Firea. Primul consideră că decizia „ar situa România în afara spaţiului cultural european şi ar împiedica iubitorilor români ai celei de-a 7-a arte să vadă pe ecranele cinematografelor mari actori, precum Charlotte Gainsbourg, Willem Dafoe, Uma Thurman sau Stellan Skarsgård, care dau substanţă viziunii artistice a unui mare regizor”.
În plus, Vrânceanu-Firea consideră că filmul „e o producţie care nu incită la ură, la violenţă şi nici nu conţine elemente care să o facă nocivă pentru publicul larg. Iar o chestiune de gust nu poate fi relevantă în acest context”.
La polul opus, există şi persoane care consideră că România şi celelalte ţări din lume, în loc să încurajeze lucrurile bune, le promovează pe cele rele şi urâte, precum consideră deputatul Mădălin Voicu.
În opinia sa, românii sunt foarte interesaţi de aspectele kitsch şi gustă în general ce este rău, urât şi interzis. „Toată lumea este atât de degradată şi de dezorientată în acelaşi timp, încât nu ştiu dacă un film în plus sau în minus mai poate înrăutăţi sau îmbunătăţi situaţia. În general, despre tot ce înseamnă cultură kitsch sau media asta super infestată de tot felul de chiloţi, sânge şi gunoaie, românul e disperat după astfel de lucruri. Deci, în general, românul este mai curând un popor masochist, în sensul că tot ce este interzis, rău sau urât sau nerecomandabil el gustă cu mare înfocare”, a declarat Mădălin Voicu.
Totodată, există şi voci care se plasează la mijloc, considerând că interzicerea nu este bună, „dar dacă (producţia) depăşeşte limitele decenţei şi are nuditate exagerată, sunt de acord cu această decizie”, a afirmat senatorul social-democrat Marian Vasiliev. De pe Semnele Timpului
