După cum am scris recent, cabinetul premierului spaniol Mariano Rajoy (Partidul Popular, de orientare conservatoare) a aprobat proiectul de lege care restricționează avortul la cazuri stricte: risc major pentru sănătatea și viața mamei ori dizabilitate a copilului (până în săptămâna a 22-a de sarcină, după care copilul este considerat viabil și poate fi menținut în viață cu ajutorul tehnicii medicale) sau dacă sarcina apare din viol sau incest (numai în primele 12 săptămâni și doar dacă infracțiunea a fost raportată la poliție).
O altă modificare importantă este eliminarea posibilității ca minorele care au împlinit 16 ani să apeleze la avort fără consimțământul părinților. De asemenea, femeile care se califică, în aceste condiții, pentru „întreruperea sarcinii” trebuie să primească o consiliere adecvată și, cu excepția cazurilor de urgență medicală, să aștepte 7 zile înainte de procedură. Spre deosebire de legea din 1985 însă, femeile care își provoacă singure avortul nu vor fi sancționate în nici un fel.
Practic, astfel este scos din categoria „drepturilor” și prohibit avortul „la cerere”, pe care fostul premier socialist Zapatero îl legiferase în 2010 până în săptămâna a 14-a de sarcină (similar cu România).
Măsura a provocat îngrijorare vie printre partizanii avortului. Lobby-ul feminist din Parlamentul European a încercat pentru a treia oară, cu sprijinul grupului Socialist, adoptarea unor prevederi din raportul radical pro-avort al eurodeputatei Edite Estrela, în timp ce Planned Parenthood (cea mai mare rețea de clinici de avort din lume) a emis documentul „Ten reasons not to change the abortion law in Spain” (Zece motive de a nu schimba legislația avortului în Spania).
Întrebarea acum este dacă va reuși Spania abolirea completă a avortului, așa cum și-a propus mișcarea provita din această țară?
De câțiva ani, de când guvernul socialist a declarat avortul „drept al femeii” în 2010, Spania devenise cunoscută drept „capitală a avortului” în Europa. Deși legislația limita procedura la 14 săptămâni de sarcină, limita era larg ignorată iar numeroase femei călătoreau aici de pe alte continente pentru avorturi târzii, barbare. Fostul premier Rodriguez Zapatero, de fapt, a făcut tot ce a putut să contribuie la promovarea avortului în orice condiții. Însă acele zile ar putea să se apropie de sfârșit.
Apreciem și salutăm Partidul Popular pentru eforturile sale și pentru promisiunile pe cale de a se împlini făcute în campania electorală din 2011. În același timp însă, este evident că fără eforturile excepționale ale grupărilor provita precum Hazteoir.org, Forul Spaniol al Familiei (Foro Español de la Familia) și altele, nimic din toate acestea nu s-ar fi petrecut. Deja au trecut doi ani de când Rajoy a preluat conducerea țării, iar politicienii, ca și partidele politice în ansamblu, nu acționează decât sub presiune cetățenească.
Ignacio Arsuaga, președintele Hazteoir.org, a fost un personaj cheie în menținerea unei presiuni permanente asupra guvernanților. Arsuaga a declarat de altfel că „aceasta nu este legea pe care am dorit-o (care să interzică toate avorturile) dar este totuși o victorie istorică. Pentru prima dată mișcarea proavort din Spania bate în retragere. Se trimite astfel un mesaj clar: cauza vieții poate avansa și nu este adevărat, așa cum unii spun, că nu se poate schimba legislația (permisivă cu unna restrictivă) avortului în Spania.”
Noul proiect de lege trebuie adoptat și de parlament dar, întrucât Partidul Popular are majoritate absolută (peste 60%), adoptarea pare mai mult o formalitate. Spania va deveni astfel prima din cele 28 de țări ale UE care restricționează o legislație liberală a avortului.
Perspectiva acestei înfrângeri istorice a alimentat retorica obișnuită a Stângii despre „războiul contra femeilor”. Sună cunoscut, nu-i așa? Chiar și în aceste condiții, grupările pro-vita au reușit să câștige bătălii mediatice importante. Noua lege se numește chiar „Lege pentru protecția drepturilor femeii care au conceput și sunt însărcinate”. Și femeile sunt victime ale avortului, argumentează Arsuaga.
Evident, intrarea în vigoare a noii legi nu va încheia lupta pentru viașa celui nenăscut. Spaniolii trebuie să fie vigilenți și să asigure că excepțiile de la protecția legii nu sunt abuzate. E binecunoscut că în Spania se făceau sute de mii de avorturi „sub acoperire” între 1985, data precedentei schimbări a legii, și 2010, în special pe motivul diagnosticării false cu „risc pentru sănătatea mintală a mamei”.
Există și alte probleme. Guvernul va continua să plătească din banii publici pentru avorturile care trec filtrul legal. Va fi necesară îmbunătățirea legislației care privește sănătatea prenatală și adopția.
Pentru Ignacio Arsuaga și colegii săi, noua lege reprezintă un punct de inflexiune mai degrabă decât un final de drum. Ei vor continua să muncească neobosit, așa cum au făcut-o până acum, pentru abolirea completă a avortului în Spania. Adică, pentru împlinirea țelului declarat de mișcarea provita în 2010, în pragul liberalizării: „aborto cero”, adică „avort zero”. Viva España! De pe Cultura Vietii
