Argentina, fără FMI, dar cu o creştere economica spectaculoasă şi stăpână pe resursele sale naturale

0 63

O incitantă incursiune în universul unei ţări aflată într-o o spectaculoasă relansare economică şi într-o efervescentă prezenţă diplomatică, aşa ar putea fi caracterizată expunerea prezentată la Casa Titulescu de către Excelenţa Sa domnul Claudio Perez Paladino, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Argentina, la invitaţia Fundaţiei Europene Titulescu şi a Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI). O ţară pe care distinsul diplomat a caracterizat-o astfel:”Argentina are o populaţie foarte eterogenă alcătuită din mai multe comunităţi etnice şi, cu toate acestea, este o societate orizontală, cu foarte multe oportunităţi şi o mobilitate socială mare”.

Oportunităţi în întâmpinarea cărora a venit proiectul ”Patria Grande”, aşa încât, în prezent, Argentina a devenit un veritabil punct de atracţie pentru locuitorii altor state latino-americane şi chiar ale unor continente îndepărtate. O situaţie pe care autorităţile au ştiut să o fructifice printr-o inteligentă “politică a uşilor deschise”.

Inevitabil, experienţele politice şi economice pe care le-a traversat Argentina în ultimul deceniu, caracterizat ca deceniu al unei autentice renaşteri, au avut ca termen de raportare “groaznicul colaps finaciar” în care ţara ajunsese după ce “a ascultat de sfaturile FMI”. Aşa încât, după un deceniu, se dovedeşte pe deplin că decizia Argentinei de a renunţa la păguboasele sfaturi ale FMI a fost cu adevărat una inspirată şi, mai ales, profitabilă: “Acum, ştim că în anul 2011, ţara noastră a avut o creştere economică spectaculoasă, iar politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci şi tuturor cetăţenilor săi”, iar conceptul de “echitate şi justiţie socială” s-a dovedit a fi nu doar un simplu slogan propagandistic, ci o normă de conduită pentru statul argentinian.

Printre priorităţile agendei politice şi aconomice ale strategiei relansării, s-a menţionat creşterea exporturilor, la fel ca şi cea a investiţiilor publice. La rândul lor, politicile sociale vizeză redistribuirea avuţiei, creşterea consumului, acestea fiind doar două componente ale proiectului politic al echităţii şi justiţiei sociale.

În ceea ce priveşte stadiul actual şi perspectivele relaţiilor dintre România şi Argentina, începute cu 130 de ani în urmă, acestea au fost caracterizate ca definind “o colaborare bună, fără probleme, care poate fi îmbunătăţită”. În mod special a fost menţionată agricultura ca fiind domeniul în care Argentina are tehnologiile şi know-how-ul necesare pentru a ajuta România.

Nu au fost lăsate în afara discuţiei, aspecte mai sensibile cum ar fi situaţia Insulelor Malvine sau conflictul diplomatic dintre Argentina şi Regatul Unit. După cum era de aşteptat, în cadrul sesiunii de întrebări şi răspunsuri care a urmat expunerii, a revenit intens controversata decizie de naţionalizare a companiei spaniole YPF luată de către statul argentinian. Răspunsul domnului ambasador a fost pe cât de categoric pe atât de expresiv:”Aici vorbim doar despre afaceri. Dacă aţi citit ziarele de astăzi, guvernul spaniol a spus că nu are nici-o problemă dacă va fi plătit preţul corect. Este o chestiune care va fi gestionată de către guvernul argentinian.”

“Pentru Repsol (grupul petrolier spaniol a cărei divizie este YPF n.n.), poate fi doar o afacere. În ultimul an, de la un producător de petrol, Argentina a devenit un importator. Dar pentru noi petrolul este ceva legat de suveranitatea noastră, iar, dacă avem petrol şi trebuie să importăm, atunci e ceva care nu funcţionează cum trebuie. În acelaşi, în contractele de privatizare a companiei se menţionează că statul poate lua compania înapoi, iar Argentina va urma procedurile necesare şi, dacă nu vom putea rezolva problema în mod bilateral, sunt mai multe tribunale la care putem apela.” Concluzia, urmează în mod logic, necesar: “Dacă vorbim despre drepturile noastre şi dacă vorbim despre resursele naturale dece să importăm petrol, dacă avem deja, nu e normal. Aşadar, facem ceea ce trebuie să facem”.

Evocând prima întâlnire pe care a avut-o la începerea mandatului cu “Marele Tit”, domnul ambasador Claudio Perez Paladino, a povestit despre o foaie de hârtie găsită pe biroul său. Erau câteva însemnări ale vizionarului ctitor al diplomaţiei române care se refereau la o întâlnire cu ziarişti din America Latină şi care, poate, i-au fost folositoare şi domniei sale. Aşa după cum, cu siguranţă, câteva dintre ideile şi acţiunile pe care le-a prezentat, ar putea oferi câteva teme de meditaţie diriguitorilor diplomaţiei de la Bucureşti.

De Serban Cionoff – Jurnalul National 

 Sursa: Frontpress

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php