Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Arhivă pentru categoria: Ultimele ştiri

Părintele Eugen Berza, luptător în rezistenţa armată din Munţii Bacăului

La 15 august 1996 trecea în veşnicie, la Bacău, Părintele Eugen Berza, luptător în cadrul centrului de rezistenţă armată organizat pe Vârful Uturea Mare, din Subcarpaţii Bacăului, de organizaţia studenţească aflată sub conducerea lui Gheorghe Unguraşu, alături de Petru Baciu, Mircea Moţei, Gioga Parizianu, Neculai Păduraru, Gheorghe Sărăcuţu, Neculai Popa, Dan Lucinescu ş.a.

Copy-of-d9-Copy

Pe vârful Uturea Mare au fost sapate in munte două depozite de armament, întarite cu barne şi acoperite cu buşteni şi piatră. Strângerea armamentului a început încă din 1945. Mâna dreaptă a lui Gheorghe Unguraşu a fost Eugen Berza. Ei se subordonau şefului clandestin al organizaţiei legionare din judeţul Bacău, Petru Baciu. Armamentul a fost scos de Petru Baciu şi Eugen Berza din poligoanele de instrucţie a două regimente din Bacău, care deţineau capturi de război – arme din timpul retragerii trupelor germane, şi transportat în comuna Solonţ, de sub vârful uturea, cu căruţele familiei Unguraşu. În depozitul de pe Uturea au fost adunate adunat un numpr mare de mitraliere, puşti-mitraliere, pistoale automate, arme ZB, revolvere, grenade de mana, aruncătoare de grenade antitanc Panzerfaust, lăzi de cartuşe de toate calibrele. O cantitate imare de armament a fost furnizată de căpitanul artilerist Marin Tucă.

La Uturea urma să fie centrul de comanda al rezistenţei pe întreaga Moldovă, în momentul începerii mult aşteptatului război între URSS şi NATO. Petru Baciu organizase mai multe echipe mobile, care urmau sa ducă un război de gherilă în oraşe şi pusese la punct un serviciu de informaţii prin care a identificat toate punctele strategice de pe teritoriul judeţului Bacău, care urmau să fie dinamitate în cazul izbucnirii războiului, pentru a slăbi forţa armatei sovietice de ocupaţie.

Informaţi – din sursele lor locale dar şi din informaţiile venite din occident pe filiera cârtiţelor KGB infiltrate în serviciile secrete americane – comuniştii au pregătit contralovitura. La 15 mai 1948, a început arestarea in masa a legionarilor. Când Petru Baciu hotărât retragerea tuturor în munţi, majoritatea combatanţilor erau deja arestaţi. El a scăpat datorită prevederii de a nu dormi două nopţi consecutiv în aceeaşi casă.

La 24 mai, o primă echipă de partizani, condusă de Eugen Berza, se regrupase pe vârful Uturea Mare, pregătită să apere depozitul de armament, conform ordinelor lui Unguraşu. Dar a doua zi au fost arestaţi fără să tragă un foc de armă. Prin tortură, Securitatea smulsese de la cei arestaţi, locaţia punctului de rezistenţă. Trupele de Securitate au înconjurat depozitul principal şi, punând drept scuturi vii doi camarazi ai partizanilor – Gioga Parizianu si Mircea Moţei – , i-au obligat pe Berza şi pe ceilalţi să se predea.

 

“Puţini cunosc lupta Părintelui Eugen Berza – lupta Neamului pentru salvarea fiinţei sale naţionale ameninţate cu pieirea. Nu cunoaştem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns, ieri ca şi astăzi, pentru că au domnit în acel timp şi încă domnesc minciuna, fărădelegea şi ocara, ocara împotriva adevărului şi a slujitorilor lui. Şi astăzi aceşti slujitori sunt traşi pe roata infamiei.
Într-o lume a răului; a teroarei şi a crimei organizate (de stat), Părintele Eugen Berza nu numai că şi-a păstrat curăţenia şi puritatea sufletească, dar el a luptat cu arma în mână împotriva cotropitorilor bolşevici, pentru apărarea pământului străbun şi a legii strămoşeşti – Biserica lui Hristos. În această luptă inegală cu un duşman perfid şi criminal, Părintele Eugen Berza a fost capturat în munţi, la Uturea-Solonţ, jud. Bacău, de batalioanele Securităţii. Încercuiţi fiind, criminalii securişti aşează în faţa sa doi camarazi, scuturi umane. În această situaţie, echipa de luptă a Părintelui Eugen Berza nu s-a mai putut apăra pentru a nu-şi ucide camarazii, alegând captivitatea. Aşa începe calvarul negru şi drama sa. Supus unor anchete dure şi sângeroase, bătut sistematic la plămâni, la tălpi, la ficat şi testicole, torturat până la starea de semidecedat, trezit apoi la viaţă prin aruncarea găleţilor cu apă peste trupu-i mutilat, era apoi pus la şocuri electrice de către nişte anchetatori cruzi şi răzbunători, străini de neam şi ucigaşi de Dumnezeu.

În aceste ateliere ale morţii, Părintele Eugen Berza nu de puţine ori şi-a văzut sfârşitul, chiar şi l-a dorit atunci când puterile răbdârii l-au părăsit (şi chiar şi l-a provocat tăindu-şi venele de la mâini).

A urmat pelerinajul negru al închisorilor. Ca toată studenţimea română din temniţe, Părintele Eugen Berza, a avut destinul tragic să treacă prin cele mai crunte închisori. El a trăit drama închisorilor Piteşti şi Gherla, apoi a fost coborât în adâncul pământului la minele de plumb de la Cavnic şi Baia-Sprie, orbecăind şi trudind peste trei ani. Părintele Eugen Berza a fost o flacără care a ars şi s-a mistuit pentru om şi pentru mântuirea lui. El nu s-a temut de moarte. […]

Părintele Eugen Berza a acceptat şi a purtat cu stoicism crucea sa şi a neamului său. Neamul românesc s-a născut creştin. Istoria lui mereu a fost trasă pe roată, iar aspiraţiile sale au fost împlinite numai prin jertfă, martiraj şi răstigniri. “Arde ţara de morminte, cum arde cerul de făclii”, ne spunea în versuri poetul martir legionar Radu Gyr. […]
Părintele Eugen Berza a trecut şi prin temuta închisoare Aiud, temniţa marilor pătimiri româneşti. Aici a fost decimată elita neamului şi căpetenia Oştirii Române. În locul tricolorului românesc, comuniştii au înălţat obiala roşie cu secera şi ciocanul, semnul crimei, semnul fiarei apocaliptice. În acest asalt drăcesc asupra fiinţei umane, de nimicire fizică şi morală, Părintele Eugen Berza şi-a păstrat o puritate sufietească pe care o întălnim numai la sfinţi, imprimând şi celor din preajma lui aceeaşi ţinută de înaltă dârzenie, câştigându-le respectul şi admiraţia. Părintele Berza şi-a lăsat în temniţe cei mai frumoşi ani ai tinereţii (peste 17). Nu i-a regretat şi nu şi-a renegat convingerile, nu s-a lepădat de Dumnezeu. […]

Dragă Eugen! Ţi-am fost şi mi-ai fost cel mai apropiat şi cel mai sincer şi devotat camarad şi prieten. Am servit împreună cauza Neamului nostru şi a lui Hristos, aşa cum ne-au învăţat părinţii noştri, aşa cum au făcut-o înaintaşii noştri – camarazii martiri – aşa cum au făcut-o şi cei care au mers împreună cu noi şi dorm în ţarina de sânge a părnântului românesc, fără cruce şi fără mormânt. Cu tine împreună am urcat “muntele suferinţei”, cu tine împreună am înfruntat “pădurea cu fiare sălbatice”, cu tine împreună am biruit “mlaştina deznădejdii”, Dumnezeu ridicându-ne deasupra infernului roşu, îmbrăcându-ne sufletele iarăşi cu Lumina lui cea neapusă. Ne despărţim acuma dar numai pentru puţin timp! Gândul noştru se apleacă înaintea sufletului tău de mucenic şi te îmbrăţişează cu evlavie şi cu recunoştinţă. Fără tine în sufletele noastre ar fi fost noapte. Ţi-am greşit, poate, iartă-ne! Trimite de acolo de unde eşti, inspiraţii mântuitoare neamului tău, iar nouă tărie în a-ţi urma faptele. Dumnezeu să te odihnească! Amin!”

(Petru C. Baciu – Răstigniri ascunse. Mărturii, Editura Fundației Culturale Buna Vestire, București, 2004, pp. 375-378)

sursa: Muzeul Rezistenței

Suntem pe LOCUL CINCI ÎN LUME LA EXPORT DE POPULAȚIE. Fără REDRESAREA NATALITĂȚII și CONTROLUL MIGRAȚIEI va urma SFÂRȘITUL …

Basilica:

OSCE: Diaspora românească este a cincea cea mai mare din lume

Diaspora românească este a cincea cea mai mare din lume, anunţă Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) într-un raport publicat marţi la Paris.

OCDE reprezintă un for internaţional de dezbatere a politicilor economice şi sociale la nivel global, o asociaţie apolitică a ţărilor cel mai bine dezvoltate din punct de vedere economic, având drept misiune construirea unei economii puternice în statele membre, îmbunătăţirea eficienţei, perfectarea sistemelor de piaţă, extinderea comerţului liber şi contribuţia la dezvoltarea economică.

România este reprezentată în relaţia cu Organizaţia printr-un birou în cadrul Ambasadei României la Paris.

Potrivit raportului intitulat „Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants” (Talent în străinătate: o recenzare a emigranţilor români), cei mai mulţi români din diaspora se află în Italia (peste 1 milion), Germania (680 000) şi Spania (573 000).

Deşi Italia găzduieşte majoritatea emigranţilor români, Germania este destinaţia principală pentru emigranţii români cu studii superioare.

În decursul a aproximativ 15 ani, între 2000-2001 şi 2015-2016, numărul emigranţilor români a crescut cu 2,3 milioane, emigrarea fiind motivul principal al declinului populaţiei de la 22,4 milioane la 19,5 milioane.

Acest proces nu pare să fie încheiat, deoarece în ultimii ani, aproximativ 25% dintre românii care trăiesc în România şi-au exprimat dorinţa de a se stabili definitiv în străinătate dacă ar avea posibilitatea.

Românii plecați în străinătate au reprezentat mereu o prioritate pentru Biserica Ortodoxă Română, în prezent fiind înregistrate 14 eparhii, cu 1.303 parohii şi filii, deservite de 1.098 de clerici, care desfășoară ample programe pastorale, culturale şi sociale.

Toate aceste activităţi desfăşurate de clericii din diaspora au în vedere atât aspecte care ţin de viaţa duhovnicească, cât şi păstrarea şi promovarea identităţii româneşti.

Începând cu anul 2009, la nivelul Patriarhiei Române a fost instaurată o zi în cinstea migranţilor români celebrată în prima duminică după Adormirea Maicii Domnului.

„Duminica migranţilor români” a fost adoptată la nivelul întregii Patriarhii de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit în şedinţă de lucru, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Reşedinţa patriarhală, în zilele de 25-26 februarie 2009.

Această zi a fost instituită prima oară în Mitropolia Moldovei începând cu anul 2006, la iniţiativa Patriarhului Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, când prima duminică după sărbătoarea împărătească a Adormirii Maicii Domnului a fost dedicată românilor care trăiesc peste hotare.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

CRIZA DEMOGRAFICA A ROMANIEI SE INTENSIFICA

Periodic, ONU emite date statistice privind situația demografică a planetei, proiectând evoluția ei până în anul 2100. Conform ultimelor date, publicate luna trecuta, în anul 2100 România va mai avea doar 11,8 milioane de locuitori, iar Basarabia doar 2 milioane. [Link AICI]

Datele acestea au rămas aproximativ constante în ultimii zece ani, de când monitorizam datele statistice privind viitorul demografic al umanității. O Românie cu aproximativ 12 milioane de locuitori în anul 2100 îngrijorează profund. Asta efectiv înseamnă că într-un secol, între anul 2000 și 2100, populația României și numărul de români se va fi înjumătățit.

De obicei, în trecut, populația unor țări, printre care și România, se dubla tot cam la 100 de ani. Înjumătățirea ei în doar 100 de ani, însă, e o excepție de la mersul firesc al lucrurilor și trebuie să ne dea de gândit. Nu doar nouă, cetățenilor, ci și clasei politice din România.

Populația constituie factorul uman cel mai important al unei națiuni. Fără o populație constantă sau lejer în creștere, și mai ales o populație în care grupul celor în vârstă și al celor tineri e în echilibru, o națiune nu se poate aștepta la un viitor.România și românii își periclitează chiar viitorul biologic. În 2100, populația României va fi atât de îmbătrânită încât ceasul biologic al României aproape că va înceta să mai bată.

Cum de am ajuns aici? Explicațiile date nouă de stat si mass media sunt cele cunoscute: migrația, costul tot mai ridicat de a întemeia o familie și costul tot mai ridicat de a crește și educa copiii. Aceste cauze sunt obiective, există și trebuie să le confruntăm. Ele necesită investiții economice și financiare în familie și copii și întoarcerea românilor din afară în România și Moldova.

Dar cauza principală și cea mai imediată care a cauzat declinul demografic drastic (și aproape iremediabil) al României este avortul.Despre avort ca și cauză principală a crizei demografice a României nu se scrie în presă și nici nu se menționează în politica de stat. Avortul este un cuvânt și o practică tabu în spațiul public al României, atât în mass media, cât și la nivel politic. Toată națiunea română știe că de când a fost legalizat avortul în România, în perioada comunistă, în România au fost avortați peste 20 de milioane de copii. 20 de milioane de copii care puteau munci, care puteau să asigure pensiile și viitorul părinților lor, dar mai ales să prevină criza demografică cu care ne confruntăm.

Dar avortul are consecințe. Toate nefaste, criza demografică fiind una dintre ele. Copiii nenăscuți se răzbună pe noi pentru că fără ei, însuși viitorul nostru biologic pe lungă durată e în dubiu.

Care sunt remediile? Presa internațională dezbate subiectul în mod intens. Se propun grădinițe, ajutor financiar din partea statului, prelungirea concediilor de maternitate, instituirea de concedii de paternitate etc. Toate aceste idei sunt bune. Dar toate implică bani. Și aici e problema: dacă nu avem o generație tânără care să muncească, nu putem pretinde beneficii pentru stimularea natalității și creșterea populației.

Există însă și un alt remediu. Unul care nu necesită și nu cere bani. E cel mai bun, dar nu e menționat niciodată și niciunde în spațiul public: România are nevoie de o cultură pro-viață. Să ne reclădim societatea, economia, sistemul social și mai ales gândirea în jurul acestui deziderat primordial: o cultură pro-viață, pro-familie, pro-copii și recunoașterea dreptului la viață al copiilor nenăscuți.

Părinții noștri au fost mai săraci ca noi toți. Suntem generația de romani care din punct de vedere economic o ducem cel mai bine. Părinții noștri au posedat dragoste pentru familie și o gândire pro-viață, aducând pe lume copii, în care vedeau împlinire personală și un sprijin la bătrânețe. Statul secular, însă, ne-a învățat că el se va îngriji de noi până la adânci bătrâneți. Atunci de ce să ne mai gândim să aducem copii pe lume?

Statul și secularismul nu ne pot scoate din situația dificilă în care ne aflăm. Statul și secularismul nu pot asigura supraviețuirea biologică a națiunii române. Dimpotrivă, secularismul promovează ideologii, iar statul politici, care destramă familia și căsătoria, singurele instituții care ne pot asigura viitorul biologic.

Fără o populație tânără, vibrantă, în creștere, România nu va fi luată în serios de nimeni din afară. Pentru alianțele economice, militare și politice, țările cu probleme demografice acute nu prezintă niciun interes.

Categoric, problema demografică, în ambele sale aspecte, migrația și natalitatea, este prioritatea absolută a societății noastre. Nu doar din motive ce țin de populație, ci și de model social și chiar cultural: demografie precară înseamnă și colaps economic și social. În acest text voi căuta să întregesc observațiile anterioare pe acest subiect, ce pot fi citite aici și aici, cu câteva sugestii de final.

Cum stăm, de fapt, cu natalitatea…

În ciuda materialelor de presă apocaliptice, care, de cele mai multe ori, se bazează pe date provizorii, natalitatea României a cunoscut, în ultimii ani, o ușoară redresare. Dacă ne uităm în ultimii ani, observăm o ușoară creștere a numărului total de nașteri, după cum urmează: 195.612 (2014), 201.023 (2015), 203.231(2016), 205.835 (2017 – ultimul an cu date definitive). Datele provizorii pe 2018 indică 188.500 nașteri; presupunerea rezonabilă este ca datele definitive să fie undeva în jur sau puțin peste 200.000 de nașteri.

Așadar, ar exista o tendință, oarecum firavă, de recuperare a curbei descendente începută în 2009 (anul crizei) și care a atins un nivel de jos în 2013-2014.

Ce înseamnă acest lucru? Că politicile de susținere a familiei contează. Oricât de imperfecte sau parțiale ar fi, ele se resimt concret în viețile familiilor. Poate în nici un alt domeniu nu se repercutează mai imediat și mai frust decizia guvernamentală.

Starea creșelor, indemnizațiile pentru mame, concediile maternale, alocațiile și altele asemenea sunt genul de măsuri care, fie în sens negativ, fie în sens pozitiv, au o repercusiune cât se poate de tangibilă în viața oamenilor. Da, chiar se poate încuraja natalitatea dacă tinerii știu că vor fi sprijiniți dacă vor avea copii. Pare o banalitate, însă trebuie să o reafirmăm răspicat.

…Și ce ar trebui să facem

Ar trebui ca politicile de încurajare a natalității să fie dezvoltate agresiv și inteligent. Agresiv, adică țintind la redresarea cauzelor sociale care inhibă nașterea, maternitatea și paternitatea, și inteligent, adică prin politici care să întărească familia, astfel încât statul să încurajeze nu doar nașterile, ci, de fapt, un model familial cu mai mulți copii.

– Recentele măsuri din Ungaria pot fi un exemplu de politici pozitive ranforsate: măsuri fiscale care pot ajunge până la suprimarea unor impozite în cazul femeilor cu mai mulți copii, subvenționarea achizițiilor de mașini, creditări favorabile și chiar ștergerea datoriilor în funcție de numărul de copii născuți.

– În orice caz, un minim care ar trebui făcut ar viza recompensarea femeilor care nasc, prin stimulente fiscale și diverse subvenționări, precum și crearea unui cadru legal și fiscal care, pe de o parte, să interzică discriminările la care sunt supuse în prezent femeile angajate gravide sau care intenționează să rămână gravide, iar, pe de altă parte, să stimuleze firmele cu astfel de angajați.

– Un alt front care ar trebui abordat este cel al familiei lărgite: exemplul australian al subvenționării bunicilor care au grijă de copii este demn de luat în seamă. Prin acest lucru se încurajează cea mai bună soluție pentru copilul mic care are părinții angajați, adică creșterea în familie, dar se creează o ocupație și pentru categorii de vârstă pensionate care, iată, pot redobândi un statut activ, benefic pentru societate.

Migrația: un fenomen incontrolabil?

Redresarea natalității nu e, însă, suficientă în sine, mai ales pe termen scurt și mediu, într-o țară din care s-a emigrat și se emigrează masiv.

Ce ar trebui conștientizat, într-o primă fază, este că trebuie renunțat definitiv la modelul de (non)dezvoltare aplicat până recent: România ca țară atractivă pentru investitori „datorită” forței de muncă ieftine. Acest model este cel puțin unul din factorii care au dus la emigrarea fără precedent pe care o suferă țara noastră. În plus, este falimentar. În România există o criză de forță de muncă tot mai acută. Lipsesc instalatori, zidari, muncitori calificați, mecanici, pentru a enumera doar categoriile muncitoare. Pentru a-i aduce înapoi pe acești oameni trebuie salarii competitive față de cele din țările europene dezvoltate. Este o soluție mai ieftină, dacă te gândești în perspectivă, decât importul de imigranți din țări asiatice.

Într-o a doua fază, ar trebui abordate segmentele de populație care se află deja în țară și care pot fi, potențial, rezervoare de viitori emigranți, așa cum s-a făcut, de pildă, în cazul medicilor, pentru a stopa exodul acestora. Apoi, ar trebui identificate acele segmente din populația emigrată care au încă legături consistente cu țara sau care au un statut suficient de vulnerabil în țara de destinație, astfel încât să ia în serios opțiunea întoarcerii acasă în anumite condiții.

Printre eventualele măsuri ce pot fi gândite:

– politici educaționale care să vizeze reintegrarea copiilor acestor emigranți născuți și crescuți afară, eventual prin organizarea unor clase speciale;

– crearea unor platforme online publice care să cuprindă oferte de muncă locale; e esențial, dacă îi vrem pe imigranți înapoi, să le ușurăm întoarcerea și să știe că au la ce veni.

– remedierea cadrului fiscal și a procedurilor birocratice pentru cei care vor să facă afaceri (de altfel, o măsură necesară și pentru a păstra românii în țară);

– diverse stimulente pentru achiziționarea de locuințe sau a altor bunuri/servicii/facilități.

În fine, pentru segmentele de români emigranți care sunt integrate stabil în țările de destinație, trebuie gândită o politică de încurajare a reluării și menținerii contactului cu țara, pe cel puțin două paliere.

–        pe un prim palier, trebuie dusă o campanie de conștientizare a interesului lor pragmaticde a menține contactul cu țara. Cel puțin o parte au lăsat în România case, pământuri, diverse proprietăți. Aceste proprietăți sunt bunuri care nu ar trebui lăsate în paragină sau înstrăinate. Ele pot fi fructificate, fie că sunt transformate în domiciliu de vacanță, fie că sunt arendate, fie că sunt, pur și simplu, păstrate.

–        pe un al doilea palier, mult mai important, trebuie convinși, cu oferte credibile și bine făcute, să-și trimită copiii în vacanțe educative în țară. Oferte de vizitare a locurilor istorice și culturale naționale, de camping și tabere în destinațiile turistice cele mai atractive, școli de vară, ateliere, în fine, o serie întreagă de astfel de activități care ar păstra viu contactul cu țara.

Acestea sunt doar câteva sugestii făcute pe repede înainte. Un lucru e cert: nu mai avem prea mult timp la dispoziție. Problema natalității și problema migrației trebuie abordate cu determinare și prioritar. Altfel, sfârșitul nostru este iminent.

via Cuvântul Ortodox

VIDEO. ACUM 4 ANI… O noapte fierbinte dintr-o vară la fel de fierbinte. Dezbaterea despre LEGEA ANTILEGIONARĂ a adunat milioane de telespectatori, Realitatea TV prelungind emisiunea cu câteva ore.

Exact acum 4 ani, în noaptea de 13 spre 14 august 2015. O noapte fierbinte din acea vară extrem de fierbinte, în care dezbaterile pe marginea Legii antilegionare (217/2015) și reacțiile societății civile și oamenilor de cultură față de caracterul ei neconstituțional au încins la maximum starea de spirit a societății românești. Una dintre cele mai încinse emisiuni televizate pe această temă a fost cea de la Realitatea TV, din seara de 13 iulie 2015, care datorită ratingului înregistrat a fost prelungită cu câteva ore, modificând grila de program a postului de televiziune. Printre altele, emisiunea a înregistrat o premieră în istoria televiziunii, cel puțin în România: la presiunile directorului Institutului Elie Wiesel, reprezentantul Fundației Ogoranu fiind discriminat și izolat de la masa rotundă într-o încăpere separată, de unde i s-a dat doar legătura de trei ori. Totuși, acesta a reușit să expună punctul de vedere al organizației urmașilor luptătorilor în Rezistența anticomunistă cu privire la Legea 217/2015 și la afirmațiile celor din platou referitoare la Mișcarea Legionară.

VIDEO. Intervențiile reprezentantului Fundației Ogoranu la Realitatea TV

De atunci au trecut 4 ani, iar prezența mea a rămas interzisă pe toate posturile de televiziune. Chiar realizatorul emisiunii „Jocuri de putere”, Rareș Bogdan, la propunerile unor jurnaliști apropiați de a mă invita din nou în emisiunile sale, a manifestat un refuz categoric.

Se pare că adevărul istoric exprimat de mine atunci fără ocolișuri,  a deranjat prea multe cercuri de putere și interese din sistem și din afara țării. Dar puteam oare proceda altfel? Adevărul, inclusiv adevărul istoric, este cel mai important, pentru că doar Adevărul ne poate face liberi (Ioan 8 : 32). Iar libertatea ne este astăzi mai amenințată ca oricând în ultimii 30 de ani. De acum patru ani și până azi, am continuat să pierdem multe din libertățile și drepturile noastre, ca urmare a legilor abuzive și procedeelor nedemocratice apărute între timp. În acea vară de foc a fost făcut doar primul pas unei dictaturi care se instaurează încet, învălunindu-ne perfid la adăpostul somnolenței în care plăcerile iluzorii ne-au cufundat.

Reluăm cele 3 intervenții pe care le-am avut în emisiunea de la Realitatea TV, pentru a reaminti tuturor adevăruri istorice care astăzi se doresc îngropate. Memoria Rezistenței anticomuniste din România trebuie să fie păstrată vie.

Florin Dobrescu

 

 

A mai plecat un luptător! MIRCEA SEVACIUC a trecut la Domnul.

Din Brașov primim trista veste a plecării dintre noi, după o suferință îndurată cu demnitate, a luptătorului anticomunist MIRCEA SEVACIUC, fost deținut politic, participant activ la mișcarea muncitorească anticomunistă din noiembrie 1987, torturat și persecutat de autoritățile represive ale regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu.

Mircea Sevaciuc a fost unul dintre cei 61 de novembrişti judecaţi şi condamnaţi pentru că au avut curajul să strige în stradă, în plin regim totalitar, „Jos Ceauşescu!” și „Jos Comunismul!”. Inițiator în 1990 al Proclamației de la Brașov și militant civic împotriva structurilor comuniste și ale Securității perpetuate după 1990 la toate nivelurile statului român, Mircea Sevaciuc a reprezentat în acești 30 de ani de după Revoluție un reper de intransigență și luptă fără compromis cu răul bolșevic, fiind un apropiat al veteranilor Rezistenței anticomuniste grupați în Fundația Ion Gavrilă Ogoranu, de la ale cărei manifestări era nelipsit.

Cei care doresc să îi fie alături pe ultimul drum, o pot face marți 13 august, ora 16.30, la priveghiul de la Biserica din Triaj, sau miercuri 14 august, ora 13.30, la cimitirul aceleiași biserici.

Dumnezeu să odihnească în pace sufletul său neînfricat. În veci pomenirea lui! 

Mircea Sevaciuc! Prezent!

Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Chris Worman, creatorul mişcării #rezist din România: Şcoala de revoluţii „Resistence” (#resist) se află la Harvard

 Institut de Resistance”-NVR (Non-Violent Resistance) la Harvard,pentru activişti (Şcoala de revoluţii a profesorului Gene Sharp)

Toate acestea fac parte din ceea ce se numeşte ge­neric „Ngo-CIA front”: alianţa şi acţiunile comune ale spionajului ame­ri­can cu Ong-uri (Ngo, în engleză) special fabricate sau susţinute, Ong-urile şi „societatea civilă“ din alte ţări decât SUA fiind în mod notoriu folosite pen­tru acţiunile acoperite ale CIA, prin planul unui institut ataşat Harvard. The Albert Einstein Institution (pe larg în Thierry Meyssan, The Albert Einstein Institution: non-violence according to the CIA, pe Voltairenet.org din 4 ianuarie 2005).

 

Ar trebui să nu avem nici o îndoială că hiperactivistul Chris Worman, venit în România la solicitarea ambasadorului SUA Mark Gitenstein ca instructor de activişti ONG, era, de fapt, un agent. El avea şi o pagină personală pe site-ul ambasadei americane (pagină între timp ştearsă), iar în 2011 a fost instruit la Harvard la Şcoala de Guvernare („School of Government“, cunoscută şi ca Harvard Kennedy School sau HKS), şcoa­lă de administraţie publică unde au funcţionat şi funcţionează, încă, de fapt, o parte din ideologii şi artizanii „revoluţiilor“ globale cu implicarea CIA (a se vedea în primul rând Patrick Henningsen, Middle East: The CIA Operating behind a Web of „Pro-Democracy” NGOs ).

Chris Worman este creatorul mişcării #rezist din România, demarată de facto prin acţiuni stradale din 2013, prin programul ambasadei SUA numit „ReStart România“ (vom reveni).

Creierul strategiei este profesorul Gene Sharp, autorul „bibliei revoluţiilor colorate“ din anii 1990-2000, adică a manualului intitulat cameleonic From Dictator­ship to Democracy (apărută prima dată în 1994), folosită de revoluţiile lui Soros şi în Serbia, în Ucraina, Kârgâstan, până la „revoluţiile „primăverii arabe“ (2011-2012) sau mişcarea „occupy“ (2011). „Freedom House este alt partener al Open Society a lui Soros şi împreună au susţinut mişca­rea sârbească Canvas (Centre for Applied Nonviolent Action and Strategies), Ong organizat de Ivan Marovic. După ce a jucat un rol esenţial în dă­râ­ma­rea de la putere a preşedintelui sârb Slobodan Miloşevici, presa occi­den­tală îl caracteriza pe Marovic ca pe un geniu, dar mai târziu a ieşit la iveală faptul că fusese ajutat de CIA şi că programul său provenea din manualul de «schimbare de regim» scris de profesorul de la Harvard, Gene Sharp, al cărui think-tank primeşte fonduri şi de la National Endowment for Democracy [NED] şi de la Open Society Foundations [Soros], iar manu­a­lul său este servit ca şablon pentru liderii opoziţiei din diverse ţări din întrea­ga lume, care spri­ji­nă Occidentul pentru a da lovituri de stat soft.“

Parte din cărțile lui Gene Sharp.

Gene Sharp, profesorul revoluţiilor aparent non-violente, a fost nu o dată acuzat de strânse legături cu diver­se instituţii ale SUA, nu numai cu NED, ci şi cu CIA-ul, Pentagonul sau RAND Corporation (o organizaţie apro­piată şi finanţată de armata americană), ca şi cu marile fundaţii americane corpo­ra­tis­te, inclusiv cea a lui George Soros.

                                                                   

Şi profesoara evreică Helen Fein, asociată la International Security Pro­gram de la aceeaşi Harvard Kennedy School, fusese invitată de ace­laşi Gene Sharp din 1988 la Harvard, unde a dezvoltat cercetări privind „Pacea şi Securitatea Internaţionale“ şi „legăturile dintre război, genocid şi nece­si­ta­tea rezistenţei“, fiind afiliată direct din 1997 centrului de afa­ceri internaţionale al Şcolii de Guvernare (Kennedy) de la Harvard, unde a fost in­struit omul lui Gitenstein de la Bucureşti, Chris Worman.

Revista Şcolii de Guvernare de la Harvard, Kennedy School Review (A Harvard Kennedy School Student Publication), se mândreşte, de fapt, cu ştiinţa revoluţiilor elaborată de Gene Sharp, teoreticianul şef al pro­tes­telor non-violente şi al rezistenţei („the leading theorist of non-violent pro­test and resistance“), cunoscut şi ca „Machiavelli al nonviolenţei“, cum o face în articolul School for Revolutionaries din 2012.

Şcoala de Guvernare Kennedy a Harvard este una care dă absol­venţi pentru guvernanţii SUA şi ai lumii, de fapt, mai ales în zona militară. Este de ajuns să parcurgem lungile liste de absolvenţi („notable alumni“) ai acesteia (chiar şi lista de pe Wikipedia), ca să vedem nume importan­te de şefi de guverne şi de state până la secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, militari, jurnalişti şi oameni de afaceri, dar şi în zona Ong / think-tank-uri, precum Robert Kagan, teoreticianul evreu „liberal interven­ţi­o­nist“ de la Project for the New American Century (PNAC), Brookings In­sti­tution şi Council on Foreign Relations (CFR, vârful noii ordini mondiale în SUA), care împreună cu soţia sa Victoria Nuland (fostă sub-secretar al SUA) a fost implicat în declanşarea revoluţiei Maidan din Ucraina, din 2014.

Totodată, la Harvard Kennedy School regăsim programul pentru „socie­ta­tea civilă“ ca făcând parte din Corporate Responsibility Initiative, motiv pentru care găsim aici ca „şcolari“ mulţi reprezentanţi ai corporaţiilor multi­naţionale sau ai instituţiilor globale.

Şi tot de Harvard University este ataşat (offshoot) şi „Institutul“ creat în 1983 de către teoreticianul şi instructorul revoluţiilor „soft“, „Albert Einstein Institution”, creat de către Gene Sharp, instituţie în fruntea căreia s-au postat, însă… militari, pre­cum colonelul Robert Helvey de la Defence Intelligence Agency (spionajul Pentagonului) sau Edward Atkeson (general maior în US Army). Colonelul Helvey avea o experienţă de 30 de ani în operaţiuni spe­ciale în Asia de sud-est. El avea să declare în 2001 produ­că­to­ru­lui de film documentar Steve York că s-a implicat pentru prima oară în „nonvio­len­ţa strategică“ atunci când a văzut eşecul abordărilor militare de dărâ­mare a dictatorilor – mai ales în Myanmar, unde se afla ca ataşat militar – şi văzând potenţialul abordării alternative a lui Sharp.

Colonelul Helvey servise în Vietnam apoi la Yangon, în Myanmar, între 1983 şi 1985, când a organizat clandestin studenţii myanmarezi îm­po­triva regimului, demonstraţiile acestora izbucnind, însă, abia în 1988-1990, care s-au transformat în insurgenţă. De asemenea, el a antrenat la Hong Kong liderii studenţi din Beijing, care au provocat în iunie 1989 incidentul din Piaţa Tiananmen din capitala Chinei, iar specialiştii (precum fostul şef la spionajului Indiei, B. Raman) susţin că el a fost şi consilier al sectei re­li­gioase chi­nezeşti Falun Gong în tehnici de nesupunere civilă.

Colonelul Helvey se află oficial în retragere din armată din 1991, dar a lucrat cu institutul „Albert Einstein“ şi cu al lui Soros mult înainte, iar apoi a continuat să servească ca „ofiţer de caz“ instructor pentru grupurile de tineri rebeli ce au activat în Balcani şi Europa de Est, cel puţin din 1999.

 

Reflecţia patronajului serviciilor secrete americane asupra Institu­tu­lui Albert Einstein de la Harvard, este evidenţiată şi de faptul că una dintre primele cărţi editate de acesta, în 1985, a fondatorului dr. Sharp, Making Europe Unconquerable: The Potential of Civilian-Based Deterrence and Defense, a fost prefaţată de către diplomatul SUA George Kennan, faimosul arhitect „Mr. X“ al Războiului Rece cu Uniunea Sovietică şi care a fost şi fondatorul de facto al diviziei de operaţiuni a CIA, cu Allen Dulles.

Alt cofondator şi conducător al institutului „Albert Einstein”, fost stu­dent al lui Sharp, Peter Ackerman, un bogat bancher şi corporatist evreu, este, la rândul său, un cunoscut colaborator al CIA şi membru al mai multor celebre think-tank-uri elitiste şi globaliste, precum Council on Foreign Relations. La Freedom House, Ackerman a fost preşedinte, dar este binecunoscută subordonarea acestui supra Ong „civil“ american către CIA, prin Usaid în primul rând, cu care face „front“ în acţiunile din întreaga lume. (Freedom House nici nu ascunde – pe site-ul său – că una din principalele sale surse de informare este World Factbook, publicaţia CIA destinată oficialilor.)

Iar din toate aceste poziţii, ca discipol al lui Sharp, Ackerman, fiind şi preşedinte al International Center on Nonviolent Conflict (alt Ong ame­ri­can de război geostrategic), promovează în lume „strategia conflictelor non­violente“, adică strategia de declanşare de conflicte împotriva guvernelor unor state prin metode de „nesupunere civică“ a populaţiei autohtone, în­cu­­rajată în această direcţie de anumite organizaţii americane sau in­ter­naţio­nale, strategie ce pune în dificultate guvernele inamice sau neagreate, obligându-le ade­sea să reacţio­neze „împotriva populaţiei“ (potestatari care nu sunt chiar neviolenţi).

Chiar acesta este şi titlul principalei lui lucrări, Strategic Nonviolent Conflict: The Dynamics of People Power in the Twentieth Century, pe care a pro­dus-o după ce în 1990 s-a mutat la Londra pentru a-şi desăvârşi in­struc­ţia la Inter­national Institute for Strategic Studies (IISS), organizaţie de strate­gie mili­ta­ră a imperiului occidental euro-atlantic, ce are afiliaţi 400 de membri corpo­ra­ţii şi instituţionali, în frunte cu alianţa militară Nato. Între oficialii acestei IISS londoneze, strâns legată de establishmentul britanic şi american, îi găsim pe gene­ralul american H. R. McMaster, pe secretara generală a Nato Rose Gotte­moeller sau pe ex-secretarul de stat al SUA James Steinberg, participant la întrunirile CFR şi ale Grupului Bilderberg şi membru al Rand Corporation, un grup de evrei ame­ri­cani implicaţi în stra­tegia mili­tară a SUA, la care era conectat şi tutorele lor, Gene Sharp.

Imagini pentru Peter Ackerman

„Peter Ackerman caută să facă ceea ce face CIA, răsturnări [de gu­­verne], dar vrea să le facă să pară fapte progresiste“, zice analistul politic canadian Stephen Gowans, în ton cu alt analist, evreul american Franklin Foer: „Când unii ofiţeri ai Statelor Unite nu doresc să creeze incidente in­ter­naţionale prin consilierea activiştilor cu privire la modul de răstur­na­re a guvernelor lor, ei îl sugerează cu grijă în vizită la ei pe Ackerman, care are mai puţine ezitări cu privire la a da o mână de ajutor. Preferinţa lui Peter Ackerman pentru nonviolenţă nu are nimic de-a face cu superioritatea mo­rală a tacticului. Mişcările care iau decizia strategică de a evita violen­ţa, sus­ţine el, au un «record de succes» mult mai mare.”

„Noul tip de mercenari ai lui Ackerman şi Helvey – adaugă Stephen Gowans – sunt practicienii a ceea ce CIA numea destabilizare. Pentru a scăpa de imaginea trecutului său, CIA a rebranduit destabilizarea ca re­zis­tenţă nonviolentă (NVR), …care pentru Statele Unite este strict o afa­ce­re dusă în afara graniţelor sale, încercând să răstoarne guvernele din străină­tate care operează în afara sistemului dominaţiei imperiale a SUA. NRV nu are în vedere reali­za­rea Justiţiei sociale, economice şi politice acasă la activişti [deşi Justiţia este mantra globală a activiştilor neoprogresişti]. Este vor­ba de a lua în stăpâ­nire străinătatea, pentru a aduce ţările rezis­ten­te în im­pe­riul american… NRV nu este diferit în ceea ce priveşte sco­pu­rile şi con­ţinutul său din campaniile de destabilizare pe care CIA le făcea în mod planificat, le sponsoriza şi le implementa. Ackerman şi Helvey au preluat pur şi simplu o funcţie a CIA, au făcut-o semi-deschisă şi au creat iluzia că este progresistă“ („that it’s progressive“).

Însuşi Ackerman defineşte NVR (tehnicile protestelor sale „non­vi­olent“) ca fiind „folo­sirea perspicace a grevelor, a boicotului şi a neascultării civile“, pe lângă protestele de masă şi chiar sabotajul nonviolent, pentru a întrerupe func­ţi­onarea guvernului şi a face „o ţară neguvernabilă“. Deoa­­rece grevele, boicoturile şi neascultarea civilă sunt tehnici de stânga tra­di­ţionale, cam­pa­niile NVR câştigă adesea sprijinul unui mare număr de oa­meni cu în­clinaţii de stânga şi de justiţie socială, constată şi Gowans, care adaugă că tehnicile NVR stabilite de americani nu presupun participare la o demonstraţie de protest organizată obişnuit, cu ascultarea discur­su­rilor în difuzoa­re­lor şi plecarea apoi acasă, la masă. Nici nu fac presiuni asupra elitelor, fapt pe care majoritatea stângiştilor occidentali l-au stabilit ca limită a activis­mu­lui lor politic. Aparenta nonviolenţă a NVR nu este nici pacifism bazat pe principii morale sau religioase. Sharp, patriarhul de la Harvard al me­todelor NVR, explica faptul că NVR şi principiul nonvio­len­ţei nu sunt aceleaşi lucru, de fapt. Principiul nonviolenţei este „abţinerea de la violenţă bazată pe convingeri etice sau religioase“, iar NVR este o tehnică politică prealabilă răsturnării guvernelor străine nedorite de marele capital al SUA. „Nu este vorba despre un principiu [în tehnicile protestelor non-violente], ci despre cum se ia puterea“.

Tehnicile de plasare a nesupunerii în masă a civililor în contextul strategiei militare tradiţionale au fost stabilite în primul rând de către Gene Sharp.”, men­ţio­nează şi jurnalistul Eli Lake de la Newsweek. Iar Sharp în­suşi a fost şi el la Londra înainte să-şi elaboreze strategiile, ca şi discipolul său, bancherul şi finanţistul Ackerman. Astfel, în 1955 Sharp s-a mutat din SUA la Londra, pentru a fi editor asistent la publicaţia săptămânală pa­cifistă Peace News (cu subtitlul: For Nonviolent Revolution), cu scopul de a studia conflictele sociale nonviolente, dar a ajuns la concluzia că trebuie să facă cer­cetări mai adânci, studiind rezistenţa anti-nazistă din Al Doilea Răz­boi Mondial, care, în Europa, fusese dirijată de serviciile secrete bri­ta­ni­ce. La Londra, Sharp l-a cunoscut şi pe pacifistul Adam Curle, care apar­ţi­nea cultului religios ce fondase revista Peace News, protestanţii quakers.

                                                                   

Şi amândoi teoreticienii şefi ai „Conflict Transfor­ma­ti­on“ aveau să se implice şi în războiul civilo-militar de fărâmiţare (distrugere) a Iugoslaviei. Este drept că mai mult s-au implicat oamenii lui Sharp, precum Ackerman şi colonelul Robert Helvey, de la finele anilor ’80, dar şi Curle, care a în­fi­in­ţat în 1991, în Croaţia (fosta Iugoslavie), Ong-ul pompos numit „The Centre for Peace, Nonviolence and Human Rights”, a cărui activitate s-a supra­pus cu „Războiul Croat“ împotriva Iugoslaviei (1991-1995).

În Iugoslavia, mişcarea socială de subminarea statului, Otpor, a folosit chiar cele 198 de metode / etape indicate de lucrările lui Sharp, pe care le-a sintetizat într-un manual propriu, ce avea să fie transmis şi altor mişcări „resistance“, precum în 2004 la „revoluţia portocalie“ din Ucraina:

„Milijenko Dereta, directorul grupului Iniţiativa Civică, a primit fon­duri de la Freedom House să tipărească şi să distribuie 5000 de copii ale cărţii-manual a lui Gene Sharp despre mişcările de rezistenţă civică, De la Dictatură la Democraţie. De asemenea mişcarea sârbă Otpor (Rezistenţa), finan­ţată în principal de organizaţiile lui Soros a tradus în sârbă pasaje din lucrarea în 3 volume a lui Sharp, The Politics of Nonviolent Action (apă­rută în 1973), într-un volumaş pe care l-au numit Manualul Otpor (Otpor User Ma­nual). Activiştii erau de asemenea consiliaţi de directorul pentru Balcani al U.S. Institute for Peace, de la National Endowment for Demo­cracy (NED) şi de colonelul Robert Helvey, care lucra cu Sharp [la In­sti­tu­tul Albert Ein­stein, de la Harvard] şi orga­niza antrenarea organizaţiilor non­­violente [în stră­inătate] pentru Internaţional Republican Institute.“

Regizorii evenimentelor nu s-au bazat însă niciodată pe victoria non-violenţei. Manifestările soft îşi avea rolul lor, dar ele au fost mereu în­soţite de violenţa reală – Iugoslavia şi Ucraina – sau pe coruperea unor fac­tori de menţinere a ordinii sau de putere – Ucraina, Albania (a se vedea subcapitolul Aventura albaneză a lui Soros + Afacerea Kosovo în ca­pitolul Din 2008, Soros a conspirat cu Hillary Clinton la manipularea Europei şi a lumii din aceeaşi lucrare „Societatea Civilă“ de sub Ong-urile internaţionale).

de Cornel Dan Niculae Justiţiarul

Poliţia Gândirii? U.E. se pregătește să instaureze cenzura.

Poliţia Gândirii? U.E. se pregătește să instaureze cenzura; FaceBook, Google+, YouTube,  Microsoft, Instagram, Snapchat și Dailymotion deja s-au conformat.

Noua cenzură la nivel European şi chiar mondial se numeşte „Hate Speech” şi nu este un scenariu a la George Orwell. Comisia Europeană anunţa triumfalCombaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online” prin aşa-numitul „Cod de conduită al UE” care chipurile „asigură un răspuns rapid” la aceasta problemă.

Şi încă o dată aflăm că România, ultima ţară din UE, în multe aspecte, este prima la cenzură. Comisia se făleşte „În România,  peste 90% din mesajele instigatoare la ură raportate în mediul online au fost șterse, comparativ cu 53% în mai 2017.  „

„Cea de a patra evaluare a Codului de conduită al UE arată că această inițiativă a Comisiei dă rezultate bune.  În România,  peste 90% din mesajele instigatoare la ură raportate în mediul online au fost șterse, comparativ cu 53% în mai 2017. “

“La nivelul Uniunii Europene, companii din domeniul IT evaluează 89  % din conținutul semnalat în decursul a 24 de ore, iar 72  % din conținutul considerat a fi un discurs ilegal de incitare la ură este eliminat, comparativ cu situația din 2016, când a fost lansat Codul, procentajul fiind atunci de 40  % și, respectiv, de 28  %. Cu toate acestea, companiile trebuie să își îmbunătățească feedbackul către utilizatori.  „ Citeste mai mult [(AICI)]

Egalitate egalitate dar nu pentru căței

 Evident este înţeles de la sine că mesajele anti-romaneşti nu se pun la socoteală. Tot ce ţine de propagandă anti româneasca de genul „ca la noi la nimeni” sau care sugerează că romanii sunt toţi beţivi, hoţi şi curvari sunt binevenite. Propaganda maghiară care spune că romanii sunt „imigranţi veniţi în Ardeal” şi care ar trebui izgoniţi, este primită cu multă îngăduinţă. Propaganda împotriva Bisericii Ortodoxe este chiar recomandată.

 Am vorbit în trecut cum FaceBook-ul tolerează mesajele xenofobe anti-româneşti ale extremiştilor maghiari, sau chiar adevărate campanii revizioniste. Dar poate şi mai grav este cum sunt acceptate şi chiar promovate mesajele anti-ortodoxe. Tot ce ţine de poze cu babe care se roagă, luate de pe situri ruseşti, cu texte anti-crestine (traduse şi ele din rusă), despre care se spune că ar fi din România, este ignorat de cenzură.

biserica fake 735x1024 - Poliţia Gândirii? U.E. se pregătește să instaureze cenzura.

Imaginea cu „spitalul din Dubai” care incita la ură împotriva ortodocşilor, că vezi Doamne că fac referendum sau construiesc o catedrală în loc să facă spitale, nu este luat în considerare.

Lucruri similare sunt semnalate şi din alte ţări, un mesaj care instiga la uciderea „albilor”este semnalat de utilizatori către FaceBook ca fiind inadecvat iar FaceBook răspunde că nu încalcă standardele comunităţii. Acestea sunt doar o mică parte din problemele create de neinspirata folosire a conceptului de „ură” care este extrem de interpretabil.

52134189 3059114590781101 6931031193638928384 n - Poliţia Gândirii? U.E. se pregătește să instaureze cenzura.
Hate Speech

Věra Jourová, comisarul european pentru justiție, consumatori și egalitate de gen, a declarat:

„Pe lângă faptul că reprezintă o infracțiune, discursurile ilegale de incitare la ură din mediul online sunt și o amenințare la adresa libertății de exprimare și a angajamentului democratic. În mai 2016, am inițiat Codul de conduită privind discursurile de incitare la ură din mediul online, pentru că era imperios să contracarăm acest fenomen. Astăzi, după 2 ani și jumătate de la lansarea codului, putem afirma că am găsit abordarea potrivită și am stabilit un standard în întreaga Europă privind modul în care poate fi soluționată această problemă gravă, asigurând, totodată, protecția deplină a libertății de exprimare. ”

UE si Poliţia Gândirii

 Aflam cu îngrijorare de înfiinţarea unei politii a gândirii care deşi nu se numeşte încă aşa, are toate caracteristicile celebrei instituţii din romanul lui George Orwell. Astfel s-ar fi creat ocoaliţie monstruoasă între „societăți civile, autoritățile naționale și platformele IT „ să controleze fenomenul.

 Povestea cu societatea civilă a început să capete sens, în România (şi nu numai), abia după ce au avut loc acţiuni civice de amploare. La încheierea unor serii de proteste la Guvern şi Preşedinţie au fost invitate în câteva rânduri, anumite ong-uri. Acela a fost momentul când mulţi şi-au dat seama de ce în timp ce unii protestau cu o întreagă recuzita (steaguri, tobe, fluiere, etc) alţii îşi înregistrau, ong-uri, fundaţii, partide. Astăzi, respectivii, ies cu ele la înaintare şi participa la cenzură. ( se auto definesc ca societate civila )

„Chiar dacă societățile de IT elimină conținutul ilegal într-un ritm din ce în ce mai rapid, acest lucru nu duce la o suprimare excesivă: rata de eliminare indică faptul că analiza conținuturilor efectuată de către societățile respective continuă să respecte libertatea de exprimare. În plus, grație codului, s-au creat parteneriate între organizațiile societății civile, autoritățile naționale și platformele IT cu privire la activități educaționale și de sensibilizare a publicului larg. „

(spune UE )

Mic Istoric:

In anul 2018 patru noi societăți au decis să adere la „cod” anume: Google+, Instagram, Snapchat și Dailymotion. De curand si platforma frantuzeasca de jocuri Webedia (jeuxvideo.com) și-a anunțat, participarea.

Totul a început cu “Decizia-cadru privind combaterea rasismului și a xenofobe” (Measures to combat all forms of intolerance) care cuprinde o serie de măsuri pentru combaterea urii:

  • a) Măsuri de combatere a tuturor formelor de intoleranţă (Measures to combat all forms of intolerance).
  • b) Măsuri precise (ţintite) de răspuns la ura online (Targeted measures to address online hatred),
  • c) colectare şi schimb de informaţii ( Collection and exchange of information ).

În momentul de faţă U.E. are un grup la nivel înalt de „Combatere a rasismului, xenofobiei şi alte forme de intoleranţă” (A EU High Level Group on combating racism, xenophobia and other forms of intolerance). Printre obiectivele acestui grup se afla şi „Combaterea discursului de ură online „countering hate speech online”. Aceasta ar urma să se facă prin implementarea unui „Cod de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online” la care să adere cât mai multe companii.

 Astfel în mai 2016 (a se reţine anul) pentru a reacționa la proliferarea discursurilor ilegale de incitare la ură din mediul online, Comisia Europeană și patru mari companii de IT(Facebook, Microsoft, Twitter și YouTube) au prezentat un asemenea cod.

La 28 septembrie 2017, Comisia a adoptat o comunicare ce oferă orientări pentru platformele de internet cu privire la procedurile de notificare și de intervenție vizând combaterea conținutului ilegal din mediul online. Această comunicare stabilea o serie de principii destinate platformelor online pentru a pune la cale lupta împotriva conţinutului ilegal în colaborare cu autorităţile statelor membre şi alte părţi interesate.

Scopul declarat

Scopul, declarat este de a facilita și de a intensifica punerea în aplicare a bunelor practici pentru prevenirea, detectarea, eliminarea și dezactivarea accesului la conținut ilegal. Astfel se doreşte asigurarea eliminării eficientă a conținutului ilegal, creșterea transparenței și protecția drepturilor fundamentale online.

Importanța combaterii discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, precum și necesitatea de a continua colaborarea pentru punerea în aplicare a Codului de conduită se numără printre principalele aspecte evidențiate în acest document de orientare.

O recomandare a Comisiei privind măsurile pentru combaterea eficientă a conținutului online ilegal a fost publicată la 1 martie 2018. Aceasta conține două părți: o parte generală privind măsurile aplicabile tuturor tipurilor de conținut ilegal și o parte specifică ce abordează acțiunile speciale pe care platformele ar trebui să le întreprindă pentru a combate conținutul cu caracter terorist. În ceea ce privește normele aplicabile tuturor tipurilor de conținut ilegal, recomandarea include proceduri mai clare de notificare și de intervenție, instrumente mai eficiente și tehnologii proactive, garanții mai solide pentru asigurarea drepturilor fundamentale, o atenție deosebită acordată companiilor mici și o cooperare mai strânsă cu autoritățile.

Conținutul ilegal fiind definit de această dată ca: „orice informație care nu este în conformitate cu dreptul UE sau cu dreptul intern al unui stat membru”. Adică: „conținutul cu caracter terorist, materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, discursurile de incitare la ură”.

Astfel sub un cadru aparent de combaterea unor infracţiuni este introdusă subtil pedepsirea sentimentului de „ură”. Nu ştim cum poate fi măsurată ura, nu am găsit metodologia măsurării acestui sentiment în niciun document UE. Interesant este că dacă UE poate măsura ura atunci viceversa ar trebui de asemenea să fie valabilă. Ar fi fascinant să vedem cum UE măsoară şi clasifică dragostea.

Concluzie:

 Observăm că platformele online au manifestat o mare libertate până în momentul în care au reuşit să atragă un număr critic de utilizatori. Odată ajunse la sute nu milioane sau chiar miliarde de utilizatori, a început eliminarea conţinutului “incorect politic”. Astfel masele vor fi supuse doar la informaţii “corect politic”.

sursa: Războiul Informaţional

O oglindă în care nu ne prea place să ne uităm

La Editura Christiana a apărut ,în aceste zile, o nouă ediție a unei cărți care va supăra multă lume: Tentative de dreapta în România postcomunistă, de Răzvan Codrescu.

Autorul, unul dintre principalii teoreticieni ai Dreptei la noi, după 1989, și participant la multe încercări de (re-)construcție a Dreptei în România, cunoaște toate cele expuse în mod nemijlocit și, dincolo de constatările amare, nu se plasează pe postul unui observator rece, ci oftează pentru fiecare eșec în parte.

Lectura acestei cărți este obligatorie pentru oricine mai speră în renașterea unei Drepte autentice la meridian românesc, pentru a învăța din greșeli și pentru a găsi temeiuri ca să nu se lase doborît de greutățile inerente înființării unui partid de dreapta…

Redăm mai jos Prologul volumului.

PROLOG

O primă formă a acestui expozeu sintetic, intitulată „Dreapta românească postdecembristă. O radiografie critică în pragul mileniului trei”, a apărut în revista sibiană „Puncte cardinale”, anul X, nr. 8-9/116-117, august-septembrie 2000, p. 2; nr. 10/118, octombrie 2000, p. 3; nr. 11/119, noiembrie 2000, p. 3 (cu urm. în p. 6). Textul integral – reintitulat „Un istoric al dreptei postcomuniste” – a fost inclus apoi, cu unele adaosuri, în prima ediţie a cărţii mele „În căutarea Legiunii pierdute”, Editura Vremea, Bucureşti, 2001, pp. 121-142. O variantă refăcută şi actualizată se găseşte în volumul meu „Cartea îndreptărilor. O perspectivă creştină asupra politicului”, Editura Christiana, Bucureşti, 2004, pp. 70-96, sub titlul „Tentative de dreapta în România postcomunistă”, ca anexă la capitolul „Uite dreapta, nu e dreapta! Pseudomorfozele contemporane ale dreptei” .
Pregătind ediția a doua din „În căutarea Legiunii pierdute” (apărută la Editura Christiana, în 2012) și avînd în vedere vîlva făcută pe atunci în jurul ultimelor „oferte de dreapta” din lumea politică românească – Fundaţia Creştin-Democrată, a lui Teodor Baconschi şi Adrian Papahagi, şi Noua Republică, a lui Mihail Neamţu şi Sebastian Lăzăroiu, ambele tutelate, chiar dacă în măsuri şi moduri diferite, de P.D.L.-ul lui Traian Băsescu şi Emil Boc –, dar şi (re)înregistrarea ca partide a Forumului Noua Dreaptă (prezidat de Tudor Ionescu), sub numele de Partidul Naţionalist, şi a Mişcării Conservatoare (prezidate de Mugur Vasiliu), sub numele de Axa Neamului, am decis să completez şi să readuc în atenţia celor interesaţi acest remember critic de istorie contemporană. În cele din urmă, am renunțat însă să includ textul în volumul menționat și am întrerupt și publicarea lui începută pe blog, pentru a nu inoportuna cumva noile „construcții” în curs, într-un moment destul de delicat, mai ales că unii dintre cei angajați în ele îmi erau prieteni apropiați sau oameni cărora le purtam o sinceră prețuire.
Din păcate, n-a ieșit mare lucru nici din tentativele respective, iar de atunci încoace n-a mai existat decît un singur demers notabil pe această linie, dar care și el a alunecat, în cele din urmă, pe panta eșecului: Alianța Noastră România. Acum, cînd dreapta românească pare mai slabă și mai confuză decît oricînd, poate că „remember”-ul își află mai multă îndreptățire, așa că îl public aici într-o variantă extinsă și adusă pînă la finele anului electoral 2016, cu două texte lămuritoare în „Addenda” (despre înțelesul noțiunilor de „dreapta” și „stînga”). Am plasat la sfîrșit și un indice de nume (persoane, dar și organizații sau publicații de dreapta), pentru mai lesnicioasă consultare.
Fie ca Dumnezeu să ne lumineze pe toţi – şi în privinţa trecutului, şi în privinţa prezentului. Eventualul beneficiar adevărat s-ar cădea să fie viitorul.

Răzvan CODRESCU

Sursa: Rost Online

Tinerii secui sunt învățați să jure credință Ungariei

 

Tinerii,care dupa terminarea liceului se  inrolau in armata si depuneau juramant de credinta Tarii in care traiau ,tot asa si tinerii secui invata sa manuiasca arme intr-o tabara de Husari din judetul Covasna.Acesti copii invata sa lupte sub drapelul Ungariei.Aceasta tabara este finantata din fonduri publice,scrie Dan Tanasa pe blogul sau.In articol se precizeaza ca” In perioada 4-10 august a.c. la Castelul Mikes din Zăbala, județul Covasna,are loc o tabara,, traditionala ,, in care tinerii secui sunt invatati sa jure credinta Ungariei,si sa manuiasca armele si sa laude faptele de arme ale inaintasilor care au luptat la 1848-1849.

Consiliul Judetean Covasna si Primaria Targu Secuiesc,impreuna cu Uniunea Maghiară de Păstrarea Tradiţiilor Husarilor şi Militarilor din Ungaria, sprijină desfășurarea unei tabere de husari la Castelul Mikes din Zăbala

Uniunea Maghiară de Păstrarea Tradiţiilor Husarilor şi Militarilor din Ungaria este o organizaţie civilă înfiinţată în 1991. Scopul principal este îngrijirea tradiţiilor milităreşti maghiare, prin asta întărirea conştiinţei maghiare, sentimentul de dragoste de patrie, aprecierea valorilor naţionale, şi să contribuie la educaţia de apărare a patriei.

Această asociație este una de utilitate publică în Ungaria. Activitatea de specialitate a organizaţiei este sprijinită prin parteneriate de către Ministerul Apărării, Armată, Ministerul Agriculturii din Ungariei.

sursa Cotidianul

Doctorul Mihai Tîrnoveanu anchetat de CNCD pentru că l-a citat pe Eminescu

Doctorul Mihai Tîrnoveanu anchetat de CNCD pentru că l-a citat pe Eminescu !

CNCD, adică “Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării“, este o instituţie totalitară specifică regimurilor fasciste/comuniste. Aceasta instituţie reuneşte organele de cercetare de tip poliţie, procurorul care formulează acuzările si  instituţia judecătorul. Astfel, ei cercetează, audiază, găsesc vinovat şi dictează sentinţa, care în general este o amendă. Doctorul Mihai Tîrnoveanu se face vinovat, in opinia unor extremiști maghiari, ca il iubește pe Mihai Eminescu.

Este o instituţie care ne aminteşte de perioade tulburi din istoria noastră, pe lângă faptul că este total neconstituţională.

O afacere ungurească

Fundația Szekler Monitor, condusă de Arus Zsolt, îl denunţa pe doctorul Mihai Sorin Tîrnoveanu la Consiliul Național de Combatere a Discriminării, prezidat deCsaba Ferenc Asztalos. Tîrnoveanu este învinuit, printre altele, că are la profil pe Facebook un citat din Eminescu, citatul cu pricina este „Cu Dumnezeu înainte pentru biruința Neamului Românesc!“.

profil Mihai Tarnoveanu
profil Mihai Tarnoveanu

Domnul Arus Zsolt când citeşte acest citat din Mihai Eminescu, se simte cu musca pe căciulă şi concluzionează, ca doctorul Tirnoveanu se referă la “biruința românilor asupra ungurilor”. Motivul acestei interpretări este probabil modul cum sunt tratați românii in zonele majoritar maghiare. Dacă extremiștii maghiari gândesc într-un fel si noi trebuie sa gândim la fel, aşa sunt văzute lucrurile prin intermediul celor de la Fundația Szekler Monitor, încă frustraţi că au pierdut „ungaria Mare”.

Acesta este mesajul doctorului Mihai Tîrnoveanu.

În primul rând vreau să vă mulțumesc din adâncul sufletului meu pentru susținerea voastră dragi prieteni, să știți că pentru mine şi familia mea contează foarte mult să vă ştim alături!!!

,,Cu Dumnezeu înainte pentru biruința Neamului Românesc!” şi Mihai Eminescu, două probe incriminatorii în dosarul trimis de Fundația Szekler Monitor condusă de Arus Zsolt, către Consiliul Național de Combatere a Discriminării prezidat de Csaba Ferenc Asztalos. ”Poliția” împotriva gândirii şi acțiunii românești funcţionează în România?

unguri si CNCD - Doctorul Mihai Tîrnoveanu anchetat de CNCD pentru că l-a citat pe Eminescu

Din ciclul ,,ce vrea să spună poetul”, domnul Arus Zsolt trage concluzia din deviza contului meu de Fb, printr-o extraordinară analiză literară, că de fapt mă refer la biruința românilor asupra ungurilor şi că astfel încât la ură împotriva etniei maghiare. Acelaşi domn este ”expert” şi în publicistica lui Mihai Eminescu, despre care afirmă că, ,,se ştie (oare de unde știe?) că în general a fost una exagerat naționalistă, în unele cazuri chiar antisemită”. Sunt incriminat astfel, că citez din Mihai Eminescu, probă la dosar fiind anexa 3, din cele 14 anexe însumând 54 de pagini, tot dosarul având 64 pagini. S-au documentat nu glumă!

Aş vrea să ştiu şi eu, publicistica lui Mihai Eminescu este interzisă în România? Pe Mihai Eminescu are Arus Zsolt căderea să-l ”aresteze” din nou? Să-l interzică? Să ne interzică nouă să-l citim, cita şi mai ales să-l iubim? Să-l considerăm, așa cum spunea Petre Țuțea, ,,Românul Absolut”? Să vedem ce opinie are şi CNCD. Vreau să vă spun că de-abia aștept să mă prezint în fața Consiliului, pe 27 august ora 10, că am multe de spus.

Oameni buni, avem senzația că ne aflăm în plină eră bolșevică, prin 1950, când orice referire la Dumnezeu, Neam, Mihai Eminescu îţi atrăgea automat o condamnare, fiind declarat ,,dușman al poporului”, inamic al statului comunist!

Eu nu pot crede încă că CNCD ia în seamă asemenea aberații. Vom vedea.
Mergem în continuare Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc!

Împreună! Capul sus, Români!

Fiecare lovitură ne va căli, fiecare atac, ne va face mai puternici. Din rănile noastre vom ridica o Țară spre Neamul ce nu va putea fi învins niciodată.

Nu vă îndoiți, aveți Nădejde frați şi surori, Cu noi este Dumnezeu!

Comunicatul lui Mihai Tîrnoveanu – [(AICI)]

68944584 477725963041988 6871553760674447360 n - Doctorul Mihai Tîrnoveanu anchetat de CNCD pentru că l-a citat pe Eminescu

O chemare la implicare

Regimul comunist nu s-a instalat în România într-o singură zi, cu toată ocupaţia sovietică au trebuit circa 3 ani (până în 1948) şi apoi încă 2 ani până la bolşevizarea totală.

Astăzi, un regim totalitar ar avea nevoie de mult mai mult timp, ar trebui, mai întâi, să fim trecuţi prin diverse etape ale ferestrei overton. Să fim obişnuiţi că nu avem voie să spunem „chiar orice” sau să credem în orice dorim noi. Treptat, treptat, ne vom trezi că nu mai avem voie să spunem sau să facem nimic daca nu este “permis” de conducere. Acesta este motivul pentru care doctorul Tîrnoveanu trebuie susţinut în aceste momente mai dificile pentru domnia sa.

sursa Razboiulinformational

Cum a fost ucis Mihai Viteazul

Mihai Viteazul

Unirea de la 1600Unirea de la 1600

Acțiunile întreprinse de domnul muntean aveau opozanți numeroși. Nobilimea maghiară se simțea lezată de măsurile favorabile românilor pe care le dăduse voievodul. Boierii români din spațiul extracarpatic doreau slăbirea puterii domnului, fapt împotriva căruia Mihai lupta. Cercurile înalte habsburgice doreau din nou să stăpânească Transilvania pe deplin. Polonezii erau nemulțumiți de faptul că protejatul lor, Ieremia Movilă, fusese înlăturat din scaunul de la Iași. Otomanii nu puteau uita gravele pierderi pe care ghiaurul le pricinuise oștilor ce fuseseră trimise împotriva lui. Din cauza fiscalității excesive, provocată de războiul prelungit și întreținerea oastei de mercenari au izbucnit mișcări sociale.

Ieremia MovilăIeremia Movilă

Nobilii maghiari se revoltă și încearcă să îi atragă de partea lor și pe cei moldoveni plus pe unii dintre sfetnicii domnului. Polonezii sunt primii care profită și îl reînscăunează pe Ieremia Movilă. Maghiarii îl cheamă în ajutor pe italianul Giorgio Basta, adversar declarat al lui Mihai. Pe 18 septembrie 1600 Mihai este înfrânt la Mirăslău. Polonezii profită de situație și înaintează spre București pentru a-l instala pe Simion Movilă, fratele domnitorului moldovean. Viteazul este forțat să își lase familia zălog la Făgăraș și să părăsească Transilvania controlată acum de Habsburgi prin Basta. În confruntarea cu polonezii de la Bucov, Mihai este înfrânt și pierde domnia Țării Românești. Pentru a reclădi unitatea românilor ajunge până la Praga, unde este audiat la curtea Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. Inițial, habsburgii sunt ezitanți. La auzul veștii că Basta fusese înlăturat de la conducere chiar de nobilii maghiari pe care îi ajutase, împăratul Rudolf al II-lea îi acordă sprijin lui Mihai, mediind chiar o împăcare cu Basta. După victoria la de la Gorăslău din 3 august tensiunile între domnul muntean și generalul italian reizbucnesc.

Giorgio BastaGiorgio Basta

Cronicarul maghiar István Szamosközy dă detalii asupra modului în care Basta a complotat (cu acordul tacit al împăratului) contra lui Mihai Viteazul.

“De aceea Basta, chibzuind asupra propunerii, chemat-a doi sau trei dintre căpitanii valoni şi le-a mărturisit gândul: Dacă voim, zise, să trăim, cei care suntem credincioşi împăratului, trebuie să ucidem pe român căci el şi-a pus în gând să ne piardă şi să ia ţara pentru sine. Căpitanii au zis că sunt gata să facă ce li se porunceşte; răspunderea să fie a înălţimii tale şi atât pe noi, cât şi pe tine însuţi să ne aperi înaintea împăratului. Sfatul cu căpitanii fu sâmbăta, pentru ziua următoare, duminica, le-a poruncit ca atunci când vor vedea cornetul, care e un steag mic pe care-l poartă totdeauna înaintea lui Basta, când îl vor vedea că-l ridică, fără sunete de tobă şi trompete, să încalece îndată toţi valonii şi nemţii, ca şi când ar vrea să năvălească asupra duşmanului.

Uciderea lui Mihai Viteazul la Turda (gravura realizata la Leiden - Olanda, 1703)Uciderea lui Mihai Viteazul la Turda (gravura realizata la Leiden – Olanda, 1703)

După ce Basta şi-a orânduit oastea în mare linişte, trimis-a trei sute de valoni şi nemţi asupra cortului lui Mihai Vodă; cu mare iuţeală au şi înconjurat cortul. Unul din căpitani cu numele Bori (Jacques Beauri) dacă a intrat în cort împreună cu încă câţiva, a pus mâna pe Mihai zicând: eşti prins. Mihai i-a zis: ”Ba” şi cu aceasta puse mâna pe sabie s-o scoată. Un valon, ţintind cu puşca a slobozit-o şi l-a lovit în mâna stângă cu care a căutat să scoată sabia căci Mihai Vodă era stângaci. Alt valon i-a străpuns îndată pieptul cu sabia, al treilea valon l-a împuşcat în spate şi astfel prăbuşindu-se, i-au tăiat capul cu propria lui sabie. Şi jefuindu-l şi împărţindu-i toată prada ce o avea în cort şi vitele de afară, i-au târât trupul din cort şi a zăcut trei zile, gol, la marginea drumului. Capul, cu barbă cu tot, l-au pus pe hoitul unui cal, care cal murise tot atunci, şi astfel a stat capul acolo mult timp…”

Uciderea lui Mihai ViteazulUciderea lui Mihai Viteazul

Momentul morţii bravului voievod a fost receptat de contemporani după cum i-au îndemnat cugetul şi obârşia. “Şi aşea s-au plătitu lui Mihai-vodă slujbele ce-au făcutu nemţilor” se exprimă cât se poate de lapidar Miron Costin, în timp ce Letopiseţul Cantacuzinesc îl deplânge pe cel pierdut din invidia omenească, iar nu din vreun alt motiv: “şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaci, pentru că nu ştiuse, nici să împrilejise sabiia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Şi-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că aşa au lucrat pizma încă din ‘ceputul lumii. Că pizma au pierdut pre mulţi bărbaţi făr’ de vină, ca şi acesta. Căci era ajutor creştinilor şi sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pre turci de tremura de frica lui. Iar diavolul, cel ce nu va binele neamului creştinesc nu l-au lăsat, ci iată că cu meşterşugurile lui au intrat prin inima celor hicléni, pân-îl déderă şi morţii. Şi rămaseră creştinii şi mai vârtos Ţara Rumânească, săraci de dânsul. Pentru aceasta, dar, cade-să să blestemăm… pre Başta Giurgiu, căci au ascultat pre domnii ungureşti, de au ucis pre Mihai-vodă făr’ de nici o vină”.

Constantin Lecca- Uciderea lui Mihai ViteazulConstantin Lecca- Uciderea lui Mihai Viteazul

Trupul eroului conform unor surse a fost îngropat pe câmpia Turzii trei zile mai târziu de către mercenarii sârbi. O altă variantă este ctitoria domnitorului din Bălgrad (Alba-Iulia). Un hrisov din 1612 ne spune că ”Sluga domniei lui, Turturea paharnic, el a furat capul lui și l-a dus în țară, de l-a îngropat cu multă cinste, ca pe un domn”. Radu Buzescu și soția sa, Preda, fiica banului Mihalcea, aveau să așeze pe mormânt o lespede pe care au ținut să fie gravat în limba română – de obicei inscripțiile erau slavonești- textul: ”Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului Mihail Marele Voievod, ce au fost Domn Țărăi Rumănești și Ardealului și Moldovei: cinstitul trup zace în câmpii(a) Tordei, și, când l-au ucis Neamții, anii au fost 7109(1601), în luna Aug. 8(!) zile; aceas(tă); piatră o-u pus jupan Radul Buz(escu) i jupan(i)ța eg(o), Preda”. Inscripția, într-o atât de frumoasă limbă românească, este edificatoare pentru modul în care oamenii epocii îl vedeau pe domnitor. Apropiații săi și-au dat seama – iar posteritatea avea să ridice la nivel de postulat gândirea lor- că Mihai Viteazul a definit un program politic, pentru a cărui înfăptuire a luptat. Acțiunile Viteazului transmise prin scris și tradiție orală au căpătat în timp valoarea mesajului de continuitate a spiritului pan-românesc. Ele au fost dătătoare de învățături și au întărit voința poporului român de a se uni și de a trăi într-o națiune liberă, puternică și prosperă. Eroul de la Călugăreni și Șelimbăr cu sfârșit tragic pe câmpia de la Turda a intrat în conșiința românească în contururi aureolate.

Mihai Viteazul intrând în Alba-Iulia
Mihai Viteazul intrând în Alba-Iulia
sursa: Istorie pe scurt

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php