Furnizorii de servicii de avort se străduiesc să nu le spună femeilor despre legătura probabilă dintre avort şi cancerul de sân, care a fost constatată de multe studii, din 1957 încoace. Iată câteva detalii despre bătălia din jurul acestei teme care a avut loc în SUA în deceniul trecut.
În februarie 2002, Charnette Messe a găsit ceea ce multe femei caută, cu toate că speră să nu găsească niciodată: un nodul sub braţ. Mamă de preşcolar, Messe şi-a consultat medicul. Cum avea doar treizeci de ani şi niciun antecedent de cancer la sân în familie, doctorul a spus că nu era nevoie de mamografie.
Charnette nu a fost de acord. În trecut folosise Depo-Provera, un anticoncepţional care sporeşte riscul de cancer la sân. De asemenea, la 20 de ani avusese şi un avort.
„Ştiam de legătura dintre avort şi cancer la sân. Am cerut o mamografie”, spune ea.
În timpul testului, efectuat peste o lună, a realizat că ceva nu era în regulă: „Glumeam cu doamna tehnician, dar în clipa următoare ea a încetat să mai zâmbească”.
După efectuarea testului, un nou doctor le-a dat ştirea soţilor Messe: Dna Messe avea cancer de sân. Ea îşi aminteşte cum s-a desfăşurat conversaţia: „I-am spus doctorului: «Am o fetiţă de trei ani acasă. Voi apuca să o văd crescând?» El s-a uitat la mine şi a spus: «Cred că nu»“.
Anual, peste 230.000 de americance sunt diagnosticate cu cancer la sân. Pe lângă cancerul de piele, acesta este tipul cel mai frecvent de cancer la femeile din SUA (o situaţie similară înregistrându-se şi în România).
Factorii de risc pentru cancerul la sân sunt fumatul, factorul genetic, naşterea de copii la o vârstă târzie şi supraexpunerea la estrogen. Dna Messe este de părere că supraexpunerea la estrogen, atât de la pastilele Depo-Provera cât şi în urma avortului, este cauza cancerului său.
Zeci de studii în domeniul cercetării medicale i-ar putea da dreptate. Dar organizaţiile de luptă împotriva cancerului, inclusiv National Cancer Institute (NCI) – agenţie guvernamentală – şi American Cancer Society – cea mai mare organizaţie non-guvernamentală de resort, spun că nu există nicio legătură între avort şi cancer. NCI, o ramură a Institutelor Naţionale de Sănătate (agenţie de cercetare ce ţine de Departamentul pentru Sănătate al SUA), afirmă categoric pe website-ul său: „Avortul indus nu este asociat cu o creştere a riscului de cancer la sân”.
Această afirmaţie este ultima lovitură în ceea ce cercetătorul Joel Brind numeşte o „bătălie de proporţii” care se dă asupra dreptului femeii de a beneficia de informaţie medicală de acurateţe în legătură cu riscurile avortului. Interesul industriei avorturilor este să ţină anumite informaţii secrete. NCI a postat afirmaţia în urma unui „workshop de consens” pe tema legăturii dintre avort şi cancerul de sân. Însă „consensul” cu privire la acest subiect pare să încline în cealaltă direcţie.
Cercetătorii au găsit pentru prima dată legătura dintre avort şi cancerul de sân în anul 1957. Explicaţia medicală a legăturii se centrează pe întreruperea fluxului de hormoni către celulele mamare după un avort. În timpul sarcinii, o cantitate mare de estrogen – hormon care poate induce cancer – începe să diferenţieze celulele mamare şi să le pregătească pentru lactaţie. În timpul celui de al doilea şi de al treilea trimestru de sarcină, diferenţierea devine permanentă. Adepţii legăturii dintre avort şi cancerul la sân spun că avortul întrerupe acest proces de maturizare a sânului, lăsând nenumărate celule într-o stare intermediară în care sunt mai susceptibile de a se transforma în celule canceroase.
Studiul din 1957 a descoperit că femeile care au suferit avorturi induse şi-au dublat riscul de cancer la sân. De atunci încoace, 29 din 38 de studii epidemiologice, inclusiv 13 din 15 studii americane care au care au investigat o legătură independentă între avort şi cancerul de sân, au raportat o rată mare a riscului – de la mic la foarte ridicat (în cazul femeilor care aveau antecedente în familie şi avortaseră o primă sarcină înainte de vârsta de 18 ani).
Se ştie că o primă sarcină dusă la termen scade riscul unei femei de cancer la sân şi că orice naştere prematură înainte de 32 de săptămâni dublează riscul de cancer la sân. Dar mulţi cercetători refuză să recunoască acest mecanism biologic care ar putea stabili legătura dintre avort şi cancerul de sân.
Aceasta a devenit extrem de clar în 1996, când Joel Brind, un profesor de biochimie la City University din New York, a realizat un studiu comparativ de referinţă, trecând în revistă întreaga literatură de specialitate care trata legătura dintre avort şi cancerul de sân. Concluzia sa a fost că, per ansamblu, studiile anterioare arată că femeile care nu au dus la termen prima sarcină, făcând avort(uri) indus(e), şi-au sporit riscul de cancer la sân cu 50%. Femeile care au făcut avort după ce au dus la termen prima sarcină şi-au sporit riscul cu 30%.
Studiul lui Brind a declanşat un război politic. Într-o tabără erau clinicieni, supravieţuitoare ale cancerului şi grupări care militau pentru viaţă, preocupaţi să răspândească ştirea despre ceea ce unii ar putea numi singurul risc de cancer evitabil. În cealaltă tabără erau grupări pro-avort şi prietenii lor din media, precum şi organizaţii de luptă împotriva cancerului agreate de sistem, care se pronunţau pentru libera alegere a femeilor în privinţa avortului (pro-choice).
Sănătatea femeilor a fost prinsă în acest schimb de focuri între tabere opuse. Cea mai bună ilustrare a acestui fapt a fost „workshopul de consens” organizat de Institutul Naţional al Cancerului (NCI) din SUA în februarie 2003. Evenimentul a avut loc după un tărăboi între NCI, promotorii legăturii dintre avort şi cancer, Tommy Thompson, Secretar pentru Sănătate (echivalentul unui ministru de resort), şi un grup de legislatori pro-avort conduşi de republicanul Henry Waxman, reprezentantul Californiei. Controversa gravita în jurul unei afirmaţii publicate pe website-ul NCI în martie 2002:
„Dovezile ştiinţifice de până acum sugerează că femeile care au suferit avorturi induse sau spontane prezintă acelaşi risc de cancer la sân ca şi celelalte femei”. NCI şi alţii afirmă că studiile care evidenţiază legătura dintre avort şi cancerul la sân suferă de „prejudecata amintirii”: femeile ce suferă de cancer, căutând o cauză pentru boala lor, au o tendinţă mai mare să recunoască faptul că au făcut avorturi.
Dar Joel Brind şi alţi cinci doctori în medicină, printre care şi foştii congresmeni Tom Coburn şi Dave Weldon, au acuzat NCI de înşelarea publicului şi i-au trimis dovezi secretarului de sănătate Thompson din numeroasele studii care arată o legătură între avort şi cancerul de sân. După ce Thompson a cerut NCI să renunţe la afirmaţia incriminată, grupul condus de republicanul Waxman a venit cu un raport intitulat „Politica şi Ştiinţa în cadrul Administraţiei Bush” în care administraţia era acuzată că a pervertit ştiinţa în scopuri pur politice.
Acesta a fost contextul în care directorul NCI, Andrew von Eschenbach, a convocat workshop-ul despre legătura dintre avort şi cancer mamar, spunându-le reporterilor că ştiinţa, nu politica l-a determinat să facă aceasta:
„Nu voi permite ca integritatea noastră ştiinţifică să fie compromisă”, a declarat el. Dar Brind a susţinut ulterior că ceea ce a fost anunţat drept o adunare de oameni de ştiinţă care să pună în balanţă dovezile a sfârşit ca un proces înscenat. „Revizuirea cuprinzătoare” promisă asupra literaturii de specialitate referitoare la legătura dintre avort şi cancerul de sân (abortion-breast cancer / „ABC link”) nu a mai avut loc. Mulţi dintre experţii invitaţi erau dependenţi de burse de la NCI sau alte agenţii federale. Expertul invitat să facă prezentarea legăturii dintre avort şi cancerul de sân nu publicase niciodată vreo cercetare în domeniu. Şi un cercetător care pretindea că are noi dovezi care confirmau că nu exista nicio astfel de legătură a refuzat să-şi lase studiul să fie cercetat în amănunt. Titlurile ziarelor apărute de după workshop-ul NCI păreau desemnate să ucidă din faşă dezbaterea: „Legătura dintre avort şi cancerul mamar, catalogată drept neadevărată” (Associated Press), „Studiu neagă legătura dintre avort şi riscul de cancer mamar” (The Washington Post), „Nicio legătură între avort şi cancer” (New York Newsday).
Între timp, două studii care confirmau tocmai această legătură au fost complet ignorate de media. Primul a apărut, în mod ironic, tocmai într-un număr din 2001 al Jurnalului Institutului Naţional de Cancer. Acesta urmărea creşterea incidenţei cancerului mamar în rândul femeilor americane începând din 1973 – anul în care Curtea Supremă a declarat avortul ca drept constituţional. Cercetătorii au tras concluzia că, între 1973 şi 1998, incidenţa cancerului de sân la femeile din SUA a crescut cu peste 40%.
Celălalt studiu, din ianuarie 2003 , legat de Obstetrică şi Ginecologie, a concluzionat că cercetările existente confirmă legătura dintre avort şi cancerul mamar, recomandându-le clinicienilor „obligaţia de a le informa pe gravide că decizia de a-şi avorta prima sarcină ar putea să le dubleze riscul de cancer mamar, deoarece se pierde efectul protector al primei sarcini duse la termen în tinereţe. În plus, credem că femeile ar trebui să fie conştiente de studiile care sprijină ideea de avort indus ca factor de risc pentru cancerul mamar”. Autorii studiului au mai subliniat că a nu le informa pe femei despre influenţa avortului asupra riscului de cancer la sân le afecta acestora autonomia şi capacitatea de a lua o decizie informată cu privire la viaţa lor reproductivă.
Legislatorii din unele state americane au luat măsuri pentru a proteja această autonomie. În Louisiana, Kensas, şi Minnesota, legi cu puteri variate le impun celor care practică avortul să facă cunoscută legătura dintre avort şi cancerul la sân femeilor care iau în calcul avortul. Legislatorii din Massachusetts aveau un proiect similar. În Texas, legea „consimţământului informat” cere ca femeilor care vor să facă avort să li se furnizeze o varietate de informaţii despre dezvoltarea fătului, alternativele la avort şi riscurile pe care procedura le implică, inclusiv riscul de cancer de sân. Un grup de medici militanţi pentru viaţă pregăteşte literatura de specialitate pe care trebuie să le-o prezinte femeilor furnizorii de servicii de avort.
Charnette Messe, acum mamă a doi copii, şi-a făcut o misiune din a furniza astfel de informaţii atât femeilor, cât şi medicilor. Aflată acum în convalescenţă după chimioterapie intensivă şi radiaţii, ea le vorbeşte supravieţuitorilor de cancer la nivel naţional, clinicienilor şi cercetătorilor despre realitatea şi latura politică a cancerului de sân: „Nu strig în gura mare că toate femeile cu cancer la sân au avortat. Dar trebuie să atragem atenţia asupra tuturor factorilor de risc şi să nu implicăm politica în asta. Nu există loc pentru politică atunci când femeile mor şi li se extirpă sânii, iar copiii îşi pierd mamele”. De pe Stiri pentru viata
