Organizarea slujbelor la începutul anului școlar și Mișcarea Legionară, puțină istorie,că istoria se cam repetă … cazul Emil Moise
Presa din România a preluat azi o serie de afirmații făcute de Emil Moise, lider al unui ONG secularist pe pagina personală de Facebook. Conform acestuia, „Slujbele și serviciile religioase în școli sunt organizate nelegal de 30 de ani”. Este cel puţin discutabil cum periodic întreaga presa progresistă de la noi alege să promoveze anumite personaje, ignorând cu desăvârşire o mulţime de personalităţi condamnate să rămână într-un colţ de umbră.
Afirmaţiile domnului Emil Moise au un ton aproape ameninţător; slujbele de început de an sunt prezentate ca „prozelitism religios în școli”, iar directorii de școli care le vor accepta ar risca „răspunderi penale și plata unor despăgubiri”. Oare asta să fie singura problemă a învăţământului românesc?
Domnul Emil Moise se laudă cu ce a făcut asociaţia domniei sale pentru copiii şi învăţământul românesc:
„De mai bine de 15 ani Asociația protejează drepturile copiilor, în special dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie„
Adică frecţie la un picior de lemn, şcolile stau să cadă pe copii, unele au WC în curte, dar ateii din România aleargă după unicorni roz.
Mai mult, domnul Emil Moise foloseşte un limbaj foarte alunecos: nu spune că slujba religioasă este ilegală, nici ca cineva ar fi fost obligat să participe în ultimii ani:
“Copiii, respectiv cadrele didactice, pot refuza să participe la slujbele sau serviciile religioase organizate în școli, iar directorii care aprobă oficierea unor astfel de slujbe religioase pot să răspundă penal. Asociația oferă sprijin juridic în situațiile în care este sesizată cu încălcarea dreptului la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, sau a dreptului la egalitate în fața legii, ale copiilor sau ale cadrelor didactice. Ni se pot adresa și copiii, desigur. “
Presa îl prezintă pe domnul Moise ca pe cel care a învins “ora de religie”, în realitate impactul introducerii unui formular de înscriere la ora de religia nu a avut nici un efect, 90% din elevi înscriindu-se la acest curs opţional.
Ce spune legea
Din punct de vedere strict legal, lucrurile sunt interpretabile, astfel Constituţia României (art. 29 şi 30) cât și Legea nr, 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor (art. 2, alin. 1) garantează libertatea credinţelor religioase, precum şi libertatea de exprimare religioasă în public.
Nu ai voie să impui cu forţa şi să faci “prozelitism” în şcoli, prozelitismul implicând a face prozeliţi, adică adepți, ceea ce nu este cazul.
ARTICOLUL 29
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
Conform Articolului 32 punctul 7 Statul Roman are obligaţia să asigure învăţământ religios în toate şcolile de stat.
ARTICOLUL 32
Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
În conformitate cu legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, statul şi-a asumat obligativitatea păstrării identităţii naţionale, „principiul asumării, promovării și păstrării identității naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român” (art. 3, litera h); săvârşirea de slujbe religioase la început de an şcolar este o tradiţie, întreruptă doar în timpul regimului comunist ateu.
Statul este imparţial în facilitarea accesului la păstrarea identităţii spirituale, dar şi-a asumat nişte obligaţii care trebuie respectate, întreaga poveste este doar o furtună într-un pahar cu apa. În Europa seculară a domnului Emil Moise, mâncarea halal este introdusă în cantine pentru a nu ofensa musulmanii, fetiţele sunt sfătuite să se îmbrace “decent” pentru a nu provoca practicanţii islamului.
Culmea ipocriziei: “vrem o ţară că afară” …
Istoria se mai şi repetă !
O decizie similară luată la începutul perioadei interbelice avea să ducă la aprinderea protestelor studenţeşti din care avea să se nască Mişcarea Legionară. Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mişcării Legionare, ne povesteşte că acesta a fost un moment decisiv pentru el. Totul a început cu impunerea de către “secularisti” a începerii noului an universitar fără slujba religioasa. La sfarsit, Codreanu declara: “De atunci mi s-a înrădăcinat credinţa care nu mă va părăsi, că cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată” Vezi [(AICI)]
Să fie acţiunile domnului Emil Moise o provocare, o mănuşă aruncată naţionalismului românesc?
DESCHIDEREA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI ÎN TOAMNA ANULUI 1920
La celelalte centre universitare, linişte. Noi eram însă condamnaţi la războire.
Pentru prima oară în istoria Universităţii ieşene, senatul universitar anunţă deschiderea cursurilor fără preoţi şi fără serviciul religios. Pentru a înţelege cineva durerea noastră, trebuie să ştie că această solemnitate era, neîntrerupt, de o jumătate de veac, cea mai frumoasă sărbătoare a universităţii. Veneau: tot senatul universitar, toţi profesorii, toţi studenţii şi cei nou înscrişi; era prezentă elita intelectuală a Iaşiului.
Mitropolitul Moldovei sau Vicarul oficia slujba în aulă, binecuvântând începutul muncii pentru cultura poporului român. Dar acum universitatea noastră se dezbrăca, printr-un gest al senatului universitar, de podoabă tradiţiei ei semiseculare.
Mai grav: universitatea Iaşiului creştin, cea mai înaltă şcoală românească, proclama în ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din şcoală, din instituţii, din ţară.
Profesorii Universităţii din Iaşi, afară de cei 4-5 cunoscuţi, au primit cu mare satisfacţie hotărârea păgână a senatului, acest pas înainte, care va scoate „ştiinţa românească” din „barbarie” şi din „prejudecăţile medievale”. Studenţii comunişti jubilau, jidănimea triumfa, iar noi, câţiva, ne întrebam cu durere: oare cât mai este până când vor fi dărâmate bisericile iar preoţii în odăjdii răstigniţi în altare?
Un număr de vreo opt studenţi naţionalişti, care ne aflam în Iaşi, am umblat zadarnic pe la uşile multor profesori, încercând să-i convingem a reveni asupra măsurilor luate. Repetatele noastre intervenţii n-au dus la nici un rezultat.
Şi atunci, în ajun, am hotărât un lucru grav: să ne opunem cu forţa la deschiderea universităţii.
Ne-am culcat cu toţii în str. Suhupan nr.4, sediul acţiunii noastre, pentru a rămâne grupaţi. La 6 dimineaţa eu am plecat înainte cu Vladimir Frimu, urmând ca ceilalţi să vină după noi. Am închis şi baricadat uşa din dos a universităţii, lăsându-l pe Frimu acolo.
Eu am făcut un afiş scris cu creionul roşu, pe care l-am lipit pe uşa cea mare de la intrare: „Aduc la cunoştinţa domnilor studenţi precum şi a domnilor profesori, că această universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase tradiţionale”. Restul camarazilor n-a venit decât târziu, prea târziu.
De la ora 8 au început să vină studenţii. Eu am rezistat singur la uşă până la ora 9
şi jumătate, când în faţa universităţii se adunaseră peste 300 de studenţi.
În momentul când profesorul Müller de la matematici voia să intre cu forţa, i-am spus: „Când aţi intrat profesor la universitate aţi jurat pe cruce. Pentru ce vă ridicaţi cum împotriva crucii? Sunteţi un sperjur, pentru că aţi jurat într-un lucru în care nu aţi crezut, iar acum vă călcaţi jurământul. Atunci studenţii, peste 300, în frunte cu Marin, şeful comuniştilor, cu Hriţcu, cu Ionescu de la Botoşani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis uşa de la universitate, m-au introdus în sala paşilor pierduţi, unde m-au purtat ca într-un vârtej de la un capăt la celălalt al sălii timp de aproape o jumătate de oră, dându-mi cu bastoanele şi cu pumnii în cap.
Nici o apărare şi nici o ripostă nu mai era posibilă, deoarece eram prins la mijloc şi împins din toate părţile primind lovituri de pretutindeni.
-*-
În sfârşit am fost lăsat. Pe când stăteam într-un colţ şi mă gândeam la nenorocul înfrângerii mele, au sosit şi cei şase. Biruinţa adversarilor n-a durat însă mult pentru că peste puţin timp secretarul universităţii s-a coborât de la rectorat şi a afişat următoarele:
„Se aduce la cunoştinţa tuturora că rectoratul a hotărât că universitatea să rămână închisă până Miercuri, când se va deschide cu serviciul religios”.
Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusă. Miercuri dimineaţa, peste două zile, în sala arhiplină de lume din întreg oraşul s-a oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toţi. A vorbit neîntrecut de frumos profesorul A. C. Cuza.
De atunci mi s-a înrădăcinat credinţa care nu mă va părăsi, că cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată.
Corneliu Zelea Codreanu Pentru Legionari
Ziarul Adevărul publică o știre falsă de toată rușinea, îl promovează pe domnul Emil Moise ca “Profesorul care a învins BOR în instanţă“, deși acesta nu s-a judecat cu BOR-ul, ci cu Ministerul Educației.
