Vasile Astărăstoae: „Ruptura între intelectualitatea interbelică și intelectualitatea actuală a făcut ca România să se miște ca o corabie în derivă”

Profesorul Vasile Astărăstoae este una dintre vocile cele mai lucide ale intelectualității de azi. În plus, este omul care a depășit frica de a fi ostracizat în spațiul public în momentele de linșaj mediatic.

Interviul acordat Evenimentului zilei este o privire lucidă, izvorâtă nu doar din înțelepciunea unui gânditor și experiență unui profesionist de excepție, ci și din dragoste față de binele semenilor și un profund respect pentru adevăr.

Redăm câteva dintre întrebările și răspunsurile acordate Ilenei Ilie Ungureanu, autoarea interviului.

Rep.: Care e cea mai mare frică a dvs.?

Dr. Vasile Astărăstoae: Mă înfricoșează modul în care evoluează societatea. Valorile morale se schimbă într-o manieră care nu mă face să fiu optimist. Suntem o societate care dorește să construiască pe sentimente negative: frică, invidie, ură, delațiune, oportunism. Delațiunea capătă valențe morale și este acceptată de societate. Societatea renunță la sentimentele pozitive cum ar fi compasiunea, iubirea, spiritualitatea, empatia, competiția. Scopul scuză mijloacele a devenit un slogan acceptabil și acceptat. Și acest lucru mă îngrozește.

Rep.: Cum comentați ultimele scandaluri sonore din Sănătate? Vi se pare că se face o propaganda contra medicilor români?

Dr. V.A.:  Lucrurile sunt mult mai complicate. Avem aici o reflectare a stării societății românești și a superficialității acesteia. Omul de tip nou, pe care îl visa Ceaușescu, există și se manifestă. Se manifestă prin invidie, incompetență, intoleranță, superficialitate. Se discută despre malpraxis fără ca cei care discută (inclusiv decidenți din sistemul de sănătate) să aibă cele mai minime cunoștințe în domeniu. Și, bineînțeles, intervine și snobismul românesc. Tot ce e din străinătate e mai bun decât ce este autohton.

Rep.: Întotdeauna când s-a încercat să se devieze discuția privind problemele reale a apărut malpraxisul.

Dr. V.A.:  Și întotdeauna când s-a încercat să se acopere interese și deficiențe reale s-a adus în discuție malpraxisul sub pretextul (ipocrit) apărării intereselor pacienților. Eu sunt foarte reținut în momentul în care astfel de cazuri sunt mediatizate. La profesorul Burnei trebuie să observați că toate acele acuze aduse nu sunt susținute de nicio expertiză. Și atunci de ce să îi cred eu pe procurori?

Rep.: E o strategie politică să ne fie distruse modelele?

Dr. V.A.: Da, este o strategie politică. Nu numai în România. Atât timp cât în majoritatea cazurilor oameni mediocri, funcționari ai instituțiilor internaționale, decid politica mondială, este inevitabil ca acest lucru să fie aplicat și în România. În România observăm că incompetenții o iau înainte competenților, inculții înaintea celor care au cultură serioasă, iar funcțiile de decizie se ocupă în funcție de gradul de obediență față de „șef”.

Rep.: Care este în opinia dumneavoastră baza de la care să se pornească pentru însănătoşirea sistemului de sănătate?

Dr. V.A.: Ceea ce lipsește sistemului de sănătate din România este un audit etic. După mine, dincolo de creșterea finanțării, trebuie să ne aplecăm asupra eticii alocării resurselor în sistemul de sănătate și asupra capitalului uman. Altfel vom proceda cum am procedat și până acum, vom risipi resursele și în final vom constata lipsa de eficiență a măsurilor luate. Aceasta nu înseamnă că sistemul de sănătate românesc este nefuncțional și că nu s-a reformat. Numai un răuvoitor nu poate observa progresele care s-au făcut. Dar în același timp nu putem să eludăm faptul că relația autentică, bazată pe încredere între medic și pacient este adeseori transformată într-o relație comercială, între prestatorul de servicii medicale și consumatorul de servicii medicale, intermediată de tot felul de organisme birocratice.

Rep.: Pe de altă parte, cum de au ajuns o parte dintre medicii români la cinismul de a refuza să trateze un pacient dacă nu le dă șpagă? E o meserie care te înrăiește?

Dr. V.A.:  O foarte mică parte dintre medicii români condiționează actul medical. Eu personal nu am cunoscut în decursul întregii mele cariere decât trei astfel de așa-ziși medici. Altfel nu poate fi explicată cota mare de încredere a populației în medicii români. Am văzut sondajele de opinie din ultimii doi ani și în toate medicii se clasează pe locul doi, după Biserică. Nu meseria înrăiește. Cel care condiționează actul medical este înrăit dinainte. Ceea ce înrăiește, este nerecunoașterea de către societate a eforturilor pe care le fac medicii în condițiile de astăzi pentru a asigura îngrijirile medicale. Lipsa de respect din partea pacienților conduce la o lipsă de respect pentru pacient și acest lucru trebuie să ne îngrijoreze.

Rep.: Cui credeți că i se datorează situația în care se află astăzi România?

Dr. V.A.: România, din cauza represiunii intelectualilor adevărați din perioada comunistă, nu a fost pregătită psihic să accepte ghizi spirituali. După 1968, noi nu am avut o mișcare intelectuală reală anticomunistă, cum au avut Cehia sau Polonia. Cei care erau adevărați ghizi spirituali au fost marginalizați, dacă nu anihilați, încât nu au mai existat modele. Aduceți-vă aminte cum au fost tratați după 1989 adevărații rezistenți, ca de exemplu Doina Cornea sau Corneliu Coposu. Această ruptură între intelectualitatea interbelică și intelectualitatea actuală fără nicio punte a făcut ca România să se miște ca o corabie în derivă. Și nu trebuie să uităm frica. Frica a devenit o realitate a zilelor noastre – frica de boală, frica de șomaj, frica de șefi, frica de DNA etc. Sentimentul că este bine să nu te expui a devenit o caracteristică a intelectualului român.

Rep.: Care sunt noile priorități? Ce vreți să faceți după ce se lămurește situația dvs. juridică?

Dr. V.A.:  Prioritățile nu le-am stabilit niciodată în funcție de situația juridică. Dimpotrivă. În acest moment, profitând de experiența pe care am dobândit-o, prioritățile constau în a scrie două cărți cu teme care îmi sunt dragi: „Fundamentele Bioeticii” și „Mitic și Mistic în Medicină”. La vârsta mea cred că este riscant să îți stabilești priorități pe termen lung. După ce le voi termina, voi stabili alte priorități.

via Ştiri pentru viaţă