SĂ REFUZĂM SĂ NI SE MAI SPUNĂ DIN STRĂINĂTATE CARE SUNT ROMÂNII A CĂROR MEMORIE TREBUIE SĂ O CINSTIM

Românii trebuie să ştie ce li se întâmplă.

Institutul Elie Weisel a solicitat prefectului municipiului Bucureşti schimbarea numelui liceului Mircea Vulcănescu, iar prefectul a înaintat această solicitare primarului Sectorului IV.

Primarul este un pesedist, îl cheamă Vasile Băluţă, şi aproape că le-a căzut în genunchi consilierilor pentru a fi aprobată ştergerea numelui Mircea Vulcănescu.
Iată însă ce i-a răspuns consilierul Antonio Andruşceac de la USR:

„Ceea ce vreau să vă spun este o opinie personală, nu implică partidul din care fac parte, implică conștiința mea de român, conștiința mea de creștin. Fac apel la dumneavoastră ca – așa cum știm să apreciem, și cred că am dovedit în multe rânduri că suntem un popor tolerant – să vă citesc câteva lucruri pe care le-a spus Mircea Vulcănescu. Nu știu câți dintre dumneavoastră cunoașteți câte ceva din personalitatea lui Mircea Vulcănescu, un om de cultură imensă, um om de cultură care la vremea lui a fost deopotrivă apreciat de către cei care puseseră cizma în țara noastră, cât și dintre cei care făceau opoziție comunismului. A fost un mare om de cultură, un mare om de știință, dintr-o familie deosebită, care a adus mari beneficii țării. Cred că a fost singurul care a putut să aducă înapoi, prin negocieri directe cu Reich-ul german, opt vagoane de aur care fuseseră confiscate ca pradă de război României, a fost un trăitor creștin, un român care a murit pentru principiile sale în pușcărie, după mulți ani de temniță grea. Este un om care își merită toată aprecierea noastră, ca români. Ȋmi pare rău să văd că, cu atâta ușurință, noi lăsăm ca numele unor oameni atât de importanți pentru istoria noastră să fie șterse, și eu, personal, nu pot să nu vă atrag atenția asupra faptului că este de datoria noastră să ne asumăm istoria, așa cum a fost ea. Pe de o parte, pe de altă parte, nu sunt de acord cu amestecul niciunei organizații în viața consiliilor locale, în viața politică a acestei țări și, totodată, militez pentru o egală măsură în ceea ce privește demersuri de genul acesta. Deci, dacă se dorește ca numele lui Mircea Vulcănescu să fie șters din istoria și din conștiința noastră, este un lucru grav. Dacă se dorește o înlocuire cu numele unui om care are meritele sale, propun ca de acolo, de unde vine această inițiativă, să existe, de exemplu la Tel Aviv, undeva, un liceu unde sunt foarte mulți români cu numele lui Mircea Vulcănescu, pentru o dreaptă și cinstită reprezentare.”

De remarcat că acest consilier demn îşi ia măsuri de precauţie şi subliniază că vorbeşte în nume propriu, nu în numele martidului.

Pentru tânăra generaţie, iată o relatare despre felul în care s-a îmbolnăvit şi a murit Mircea Vulcănescu.

„La Jilava ne arată măsura credinţei sale printr-o faptă demnă de Pateric. Era într-o celulă de exterminare, din beton, fără nimic, deţinuţii fiind nevoiţi să doarmă direct pe jos. Într-un frig cumplit, fără mâncare şi apă, îmbracaţi doar într-o zeghe ponosită şi dormind direct pe beton, supravieţuirea ţinea de ordinul miracolului.(…) În acest context, un tânăr deţinut nu a mai rezistat şi s-a prăbuşit din picioare. Asistenţa medicală i-a fost refuzată. Încă o noapte de dormit direct pe beton i-ar fi adus cu siguranţă moartea. Filosoful s-a aşezat pe jos şi l-a culcat pe deţinutul bolnav peste el. Acesta avea să-şi revină, dar Vulcănescu se va îmbolnăvi de pneumonie şi ulterior de TBC. A fost bătut cumplit trei zile cu un sac de nisip la Jilava (cf. Traian Popescu, “Experimentul Piteşti“)”.

Concluzia. Să refuzăm să ni se mai spună din străinătate care sunt românii a căror memorie trebuie să o cinstim.

sursa: Criterii Naţionale