Iresponsabilitate sau incompetență

1 91

Ministrul de Interne Carmen Dan: „Personal, îmi doresc să eliminăm toate acele constrîngeri care fac în prezent ca poliţiştii să aibă reţineri evidente în a utiliza armamentul din dotare şi aceste modificări îmi doresc să fie finalizate cît mai repede“! Cum aşa? Chiar toate? O declaraţie care este fie iresponsabilă, fie făcută sub imboldul emoţional al uciderii poliţistului din Suceava. În ciuda acestei afirmații a ministrului de Interne, un lucru trebuie spus răspicat: uzul de armă de către o autoritate nu este o sentinţă sau o pedeapsă pentru cineva care a comis sau vrea să comită o infracţiune, ci ultimul mijloc la care poate apela un poliţist pentru a împiedica sau a opri o agresiune gravă iminentă!

Ion Spânu

Lăsat la voia întîmplării, uzul de armă poate fi transformat foarte uşor într-o crimă legală, ceea ce este absurd şi periculos! De aceea, oriunde în lume, el este reglementat de proceduri extrem de clare, care să împiedice un poliţist să folosească arma din dotare după bunul plac.

Cînd Carmen Dan spune că vrea să elimine TOATE constrîngerile în privinţa folosirii unei arme de către un poliţist, demonstrează că nu înţelege pericolul unei astfel de decizii! Ceea ce este normal pînă la un anumit punct, căci, după cum se ştie, competenţa sa pentru a conduce un minister cum este cel de Interne este îndoielnică, dumneaei fiind o secretară de şcoală, propulsată de Liviu Dragnea în funcţiile de subprefect, prefect sau ministru.

Să vedem care sînt TOATE acele constrîngeri pe care Carmen Dan vrea să le elimine în privinţa uzului de armă, aşa cum sînt prevăzute în art. 49 din Legea 17/1996, modificată ultima oară chiar anul trecut:

– uzul de armă se face numai după somaţia legală.

– somaţia se face prin cuvintele: „Stai, stai că trag!“. În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.

– în cazul unor mitinguri, cînd manifestanţii încearcă să intre în sediile unor instituţii, se face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: „Părăsiţi… vom folosi arme de foc!“.

– în cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea.

Aceeaşi Lege 17/1996 precizează la art. 51 cîteva măsuri de prudenţă pentru folosirea armei din dotare:

– uzul de armă se face pentru imobilizarea unei persoane, trăgându-se astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morţii acestora.

– imediat după ce scopul a fost atins, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc.

– cel care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze în cel mai scurt timp posibil, pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite.

– fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod ierarhic, anunțîndu-se şi procurorul competent.

Prin modificarea de anul trecut a fost adăugat articolul care dă libertate unui poliţist să facă uz de armă şi să nu răspundă penal, cu condiţia ca acesta să fie făcut în condiţiile legii: „Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale“.

Acestea sînt TOATE reglementările actuale în privinţa uzului de armă, pe care ministrul Carmen Dan vrea să le elimine. Este clar că fie nu le-a citit pînă acum, fie nu le înţelege, altfel nu ar fi putut să facă acea declaraţie din conferinţa de presă! În caz contrar, era imposibil să nu-şi dea seama ce consecinţe va genera o astfel de modificare a legii, prin care orice poliţist decide după propria sa minte împrejurarea în care face uz de armă, persoana sau persoanele pe care le vizează, motivul pentru care scoate pistolul şi trage etc.!

Să revedem constrîngerile actuale şi ce ar însemna eliminarea TOTALĂ a acestora:

– dacă se elimină somaţia, un poliţist aflat în faţa unei persoane pe care o bănuieşte că ar vrea să comită o infracţiune ar scoate pur şi simplu pistolul şi ar trage.

– la un miting de protest, cum a fost cel din ianuarie-februarie, cînd unii manifestanţi au devenit violenţi, poliţiştii ar fi scos pistoalele mitralieră şi ar fi tras în oameni fără somaţie, aşa cum s-a întîmplat la Revoluţie.

– cînd un şofer nu opreşte la semnalul poliţistului, acesta ar scoate pistolul şi ar trage direct asupra conducătorului auto.

– poliţistul nu ar mai trebui să încerce măcar să evite moartea celui asupra căruia trage.

– după ce l-a doborît la pămînt pe presupusul infractor, ar continua să tragă în neştire asupra lui. pînă i s-ar termina muniţia.

– după ce îl vede căzut într-o baltă de sînge, poliţistul nu i-ar mai acorda primul ajutor, ci l-ar lăsa să moară acolo.

Acestea ar fi consecinţele dacă ministrul va elimina TOATE constrîngerile prevăzute acum de lege. Chiar să nu-şi dea seama ditamai ministrul de Interne de toate aceste consecinţe dacă va obţine eliminarea restricţiilor privind folosirea armamentului din dotare de către orice poliţist?

Motivul pentru care Carmen Dan se gîndeşte să propună folosirea „la liber“ a armelor este unul populist, crezînd că o astfel de măsură îi va aduce sporirea imaginii în faţa opiniei publice. Îi reamintim, însă, ministresei, că în octombrie anul trecut, cînd în Sibiu a fost ucis un urs în centrul oraşului, o mare parte a opiniei publice, oripilată de această operaţiune dispusă de autorităţi, a reacţionat foarte dur, nefiind de acord cu măsura luată, chiar dacă prezenţa unui urs în localitate reprezenta un pericol pentru oameni. S-a spus atunci că era mult mai nimerită folosirea unor tranchilizante pentru imobilizarea ursului în loc ca acesta să fie ucis cu arma letală! Dacă pentru omorîrea unui animal sălbatic s-a spus că autorităţile au greşit, cum e posibil ca pentru uciderea unui om, fie el şi infractor, folosirea armei de foc să fie considerată un gest firesc?

Cînd este vorba despre astfel de idei năstruşnice, se invocă situaţia din America, sugerîndu-se că acolo poliţistul poată să tragă cu pistolul fără să răspundă în faţa nimănui. Lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Dovadă este cazul lui Philando Castile, relatat şi la noi, în care victima a fost împuşcată mortal de un poliţist, după ce fusese oprit în trafic pentru că nu-i funcţiona un far! Poliţistul i-a cerut actele şi, cînd acesta a dus mîna la buzunar, a tras asupra lui patru gloanţe, pentru că a văzut că are asupra lui un pistol, şi a intrat în panică, deşi tînărul avea permis de armă şi nu intenţiona s-o folosească. Iubita victimei a filmat întreaga scenă şi a pus-o pe Facebook. Oamenii s-au revoltat în faţa unui asemenea abuz, iar poliţiştii au fost suspendaţi şi anchetaţi.

Ne imaginăm ce s-ar fi întîmplat în cazul Boureanu dacă această lege dorită de Carmen Dan ar fi fost în vigoare. Lovit de fostul deputat aflat în stare de ebrietate, poliţistul bătăuş n-ar fi stat pe gînduri şi l-ar fi executat, pe loc, pe Boureanu, fără ezitare. Nu pledăm aici pentru îngăduinţă faţă de infractori sau faţă de actele de violenţă, nici pentru ca statutul poliţistului să-i pună pe oamenii legii în pericol. Din contră, avînd tot respectul faţă de poliţişti, subliniem doar faptul că misiunea lor este în principal apărarea cetăţeanului. De aceea, este necesar discernămîntul oricărei persoane, mai ales a unui poliţist, înainte de a uza de arma de foc letală!

Şi în poliţie, ca şi în alte domenii ale vieţii sociale, există oameni labili psihic, cu devieri comportamentale sau reacţii nu tocmai la locul lor. Unii chiar se sinucid sau folosesc armamentul din dotare în conflicte de familie, cum este cazul lui agentului de poliţie Gheorghe Vlădan, care şi-a ucis soţia în Cazul „Perla“!

De aceea, oricît de mare ar fi emoţia în faţa uciderii poliţistului Sorin Vezeteu în gara Suceava de către un dezaxat mintal, aceasta nu trebuie să fie motivul întunecării minţii tuturor şi să conducă la adoptarea unei legi care ar putea face numeroase victime nevinovate în rîndul populaţiei prin abuzul folosirii armei de foc fără nici o restricţie!

Acum cîţiva ani, fiind într-o documentare în Danemarca, am avut ocazia să fac o vizită într-un spital-penitenciar, în care erau internaţi oameni extrem de periculoşi. Întrebîndu-l pe poliţistul gardian de ce nu are armă, acesta mi-a spus: „Dacă aş avea-o, la cel mai mic pericol aş fi tentat s-o folosesc, aşa că prefer să caut altă rezolvare, în loc să omor pe cineva doar pentru că mie mi se pare că aş fi în pericol“!

Poate că n-ar fi rău ca, înainte de a da liber uciderii oamenilor, ministrul să ia măsurile de dotare ale poliţiştilor cu mijloace de apărare ceva mai puţin periculoase şi să sporească pregătirea lor profesională astfel încît să evite pericolele în orice alt mod decît apăsarea pe trăgaciul armei! Nu numai viaţa unui poliţist este preţioasă, ci şi viaţa oricăruia dintre noi.

 

de Ion Spânu Cotidianul

1 Comment
  1. calin eugen says

    La fel ca in SUA,campioana a democratiei,trebuie sa fie si la noi ,la fel:liber la arme ptr.popor. Au trecut 28 de ani…

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php