Nu deznădăjdui, dragul meu, şi Iisus a fost perceput ca un ratat

5 144

Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie nu se poate sluji decât pe pânza numită antimis şi pe care este zugrăvită punerea în mormânt a Trupului lui Hristos, adică momentul culminant al „ratării”. De aceea, nu te poţi apropia de Sfântul Potir dacă te vezi altfel decât un soi de ratat. Asemănându-te cu Hristos în această cea mai de jos condiţie umană, primind Trupul şi Sângele Său, te poţi împărtăşi şi din slava Învierii Sale. Ratându-te pe tine, te poţi întâlni cu Hristos. Aşa că nu deznădăjdui, dragul meu, văzând că ai eşuat. Gândeşte-te că abia acum eşti pregătit să trăieşti cu adevărat.

Ţi se pare că viaţa ta a ajuns în punctul cel mai de jos, că nu ai realizat mai nimic din ceea ce ţi-ai propus. Ai avut atâtea visuri şi acum rătăceşti printre ruinele lor. Crezi că eşti un om de nimic, iar cei din jur îţi întăresc această idee. Te simţi ca un trădător, iar prima persoană pe care ai trădat-o eşti tu însuţi. Ştii că ai avut atât de multe daruri de la Cel de Sus, dar constaţi că ţi-ai bătut joc de ele. Deznădejdea îţi dă târcoale precum o hienă care aşteaptă să mori. Un ratat! Aşa te vezi. Iar rataţii nu merită decât dispreţul şi uitarea. Cine sau ce te-ar mai putea scoate din această capcană întinsă de iscusitul vânător care este diavolul?

Şi totuşi există Cineva care a gustat din această condiţie şi a biruit-o. A biruit-o şi pentru tine. Numele lui este Iisus. Te-ai gândit că El, Fiul lui Dumnezeu, a fost un om Care a cunoscut ratarea? Unul despre Care toţi au crezut că a eşuat? Odată ce S-a lăsat prins şi supus ocărilor şi chinurilor de tot felul, lumea nu a mai crezut în puterea Lui dumnezeiască. Îi cereau să Se dea jos de pe Cruce, spre a crede în El. Dar El Şi-a asumat până la capăt condiţia ratatului, a Celui ce părea că nu-Şi poate duce misiunea până la capăt (paradoxal, El tocmai prin asta o împlinea!). Propovăduise iminenta venire a Împărăţiei lui Dumnezeu şi iată-L acum spânzurat pe lemn, ca unul dintre tâlhari, ca un făcător de rele. „Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu” (Luca 23, 35).

Chiar şi ucenicii cei mai apropiaţi au crezut că s-a sfârşit totul, că misiunea lui Iisus pe pământ eşua lamentabil. Şi cum n-ar fi gândit aşa, când au auzit că El Însuşi, pe Cruce, strigase cu glas mare „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?” (Marcu 15, 34). Aşadar, Îl părăsise Dumnezeu, un soi de scurtcircuit avusese loc şi se stinsese „Lumina lumii” (Ioan 8, 12). Unul dintre ucenici, Cleopa, pe drumul spre Emaus, sintetizează toată această convingere, că totul se sfârşise şi că nu mai aveau nici o aşteptare de la Iisus Nazarineanul: „Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel” (Luca 24, 21). „Nădăjduiam”, dar acum este îngropată nădejdea noastră.

Iar când Şi-a dat duhul, lăsând pe Cruce un trup neînsufleţit, cine să-L mai cerceteze? Surprinzător, unul dintre ucenici, un „sfetnic ales”, anume Iosif din Arimateia, a avut acest acces de omenie elementară, a căpătat curaj şi, „îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43). Cine s-ar fi gândit să poarte grijă de Trupul Unuia ce eşuase pe Cruce? Ce rost ar fi avut să-şi rişte cineva viaţa pentru – în ultimă instanţă – un simplu cadavru? Ce mai conta? Mai mult, se ştia cât de porniţi erau iudeii să-i vâneze pe toţi ucenicii Galileanului, aşa că de ce să rişte cineva inutil?

E atât de umană şi de înduioşătoare această grijă a lui Iosif şi a lui Nicodim, cel care i s-a adăugat ulterior, „aducând ca la o litră de smirnă şi aloe”. Ce au făcut aceştia depăşeşte orice logică omenească: şi-au periclitat funcţia, şi chiar propria viaţă, spre a se îngriji de semnul inert al unui mare eşec, de rămăşiţele unei misiuni ce fusese plină de minuni şi de cuvinte „cu putere multă”. Lor li se adaugă, apoi, femeile mironosiţe, convinse şi ele că tot îngropat vor găsi Trupul lui Iisus, chiar şi în a treia zi de la Răstignire. Şi-au învins frica de soldaţii care păzeau acolo şi se întrebau doar: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?” (Marcu 16, 3). Chiar şi după ce au găsit mormântul gol, tot nu credeau că Iisus a înviat. O vedem pe Maria Magdalena plângând şi întrebând, la un moment, pe Cel pe care-L confundase cu grădinarul: „Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi ridica” (Ioan 20, 15). Deşi Domnul le încredinţează pe aceste curajoase femei, totuşi ele „erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau” (Marcu 16, 8). Iar când au vorbit, la un moment dat, cuvintele lor despre Învierea Învăţătorului „au părut înaintea ucenicilor ca o aiurare şi nu le-au crezut” (Cf. Luca 24, 11).

Iată, dragul meu, pe scurt, povestea Celui ce a gustat din plin condiţia eşecului. Dar această „ratare” a Sa ascundea, de fapt, o mare biruinţă – împlinirea unei promisiuni făcute de Dumnezeu încă de la izgonirea din Rai a primilor oameni. Spre deosebire de El, noi chiar suntem nişte rataţi, îmi spui. Dacă Domnul lucra, de fapt, la mântuirea noastră, în timp ce toţi credeau că s-a terminat, dacă ratarea era, de fapt, parte din izbândă („cu moartea pe moarte călcând”), la noi pare că e ratare pur şi simplu. Că nu e nimic bun, nu poate fi, nu avem cum să mai găsim ceva bun în eşecul nostru. Dar, până la urmă, ce este un eşec dacă nu o moarte, o punere în mormânt? Viaţa mea se face ca un mormânt în care locuiesc. Dar tocmai această îngropare e anticamera învierii ce mi se pregăteşte de către Dumnezeu. Unde omul vede o groapă ce se deschide ca să-l înghită, Dumnezeu vede pântecele din care va să se nască omul cel nou (Cf. Coloseni 3, 10). Aceasta avem de învăţat din moartea ruşinoasă a lui Hristos pe Cruce şi din îngroparea Lui.

Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie nu se poate sluji decât pe pânza numită antimis şi pe care este zugrăvită punerea în mormânt a Trupului lui Hristos, adică momentul culminant al „ratării”. De aceea, nu te poţi apropia de Sfântul Potir dacă te vezi altfel decât un soi de ratat. Asemănându-te cu Hristos în această cea mai de jos condiţie umană, primind Trupul şi Sângele Său, te poţi împărtăşi şi din slava Învierii Sale. Ratându-te pe tine, te poţi întâlni cu Hristos. Aşa că nu deznădăjdui, dragul meu, văzând că ai eşuat. Gândeşte-te că abia acum eşti pregătit să trăieşti cu adevărat, să primeşti Viaţa care nu poate fi ţinută de nici un mormânt.

de Pr. Constantin Sturzu Doxologia

5 Comments
  1. IO../gerules says

    Isus rastignit pe cruce nu a spus”Doamne,Doamne(sau Dumnezeul meu…)dece mai parasit ci Eli,Eli dece mai parasit?Eli era Numele zeului unui trib israelit,care se numea Eliot.Denumirea de Dumnezeu nu exista in alta limba de pe pamant ci numai in limba romana,God,Got,Boje etc inseamna zeu.Evreii acelor timpuri credeau in Zei ca forte spirituale supreme.Fiecare trib antic avea cate un astfel de zeu cu diferite nume,ca dovada de cat de inapoiata era lumea aecelor timpuri.Liturghiile si Biblia s-au scris dupa cateva sute de ani de la rastignirea lui Isus,iar acesti zei au fost scimbati cu timpul”incorporandu-se”in itr-un singur Dumnezeu,lucru considerat o blasfemie de fapt.Isus prin Biblie a cucerit lumea,sau o buna parte a ei.El a adus o noua morala in societatea umana,a imbogatit lumea spiritual.Cei mai apropiati de aceast a intamplare au fost popoarele traco-getice,care au asimilat motnoteismul,cu Isus sacrificat,cu vechea lor credinta in Dumnezeu,iar Zamolxe a fost inlocuit de credinta in Isus.Dar sant multe lucruri normale in intamplarea de atunci care sant ascuse lumii crestine si necrestine.Crede cineva ca familia lui Isus,pentruca el a avut o familie pamanteasca,nu a fost urmarita si batjocorita multi ani,poate chiar si in aceste zile,de catre cei ce i-au hotarat moartea?In Israel exista o cetate,un oras antic parasit,care se numeste Magdala,si nimeni nu are voe sa-l vizioneze si sa-l studieze.Toti mucenicii lui Isus au fost prigonitii,daca nu chiar si arestati,chinuiti multa vreme.Toate acestea ma duc cu gandul la Corneliu Zelea Codreanu si mucenicii sai,care au suferit,si murit in inchisorile celor ce l-au omorat pe Capitan si pe Isus pe alta pagina a timpului si a istoriei.Isus si Corneliu Codreanu doua genii tragice ale fiilor lui Dumnezeu(toate fiintele umane depe Pamant sant copii Lui Dumnezeu,nu numai Isus Cristos).Corneliu Zelea Codreanu nu a facut altceva decat exact c-ea facut si Isus in alte timpuri,a aratat omenirii calea cea dreapta a omului catre Dumnezeire,prin munca,educatie,ajutorare,demnitate si onoare,lucruri pe care dusmanii divinitatii si deci si ai oamenilor si invataceilor lor le considera criminale,mai nou fasciste?si teroriste.Oamenilor le revine sarcina sa afle adevarurile si sa nu se abata dela calea indicata de trimisii Lui Dumnezeu pe Pamant.

  2. poftim??? says

    amice esti idiot , Evreii credeau in Eli adica El (stii tu de la Mi-ka – El cine este ca El?) adica Dumnezeu al carui nume revelat lui Moise era Yhweh a (stii tu de la dialogul Moise – Dumnezeu revelat prin tufisul ce ardea neintrerupt, dialog in care Moise intreaba : Cine sa le spun ca m-a trimis? adica la israeliti n.a. si raspunsul vine Eu sunt Cel ce este adica Yhweh). Cu restul tampeniilor tale ateiste nici macar nu mai imi bat capul! Corneliu Zelea Codreanu era in PRIMUL RAND CRESTIN ORTODOX asa ca plimba ursul circumcis de pe forumul asta!

  3. IO../gerules says

    Eli era zeul Eliot nu El.Evreii din cele cateva triburi,ii mai venerau pa Shabaot,pe Adonai,pe Yahve si pe alti vre-o doi alti zei,confectionati din lut si la care,ei,se rugau.Mai tarziu s-a dat de inteles o alta versiune ca aceate nume erau diferite pentru acelasi zeu,adica Dumnezeu,o blasfemie.Iar daca genialul si sfantul Corneliu Zelea Codreanu le-a aratat romanilor si nu numai ci si lumii,calea spre Dumnezeire el nu era crestin?Calea spre Dumnezeu numai un crestin ortodox o poate arata oamenilor.Felul in care vorbesti dovedeste faptul ca nu stii multe lucruri din crestinism si din legile acestei religii,aceleasi cu legile legionare formulate in mod genial de Corneliu Zelea Codreanu,daca erai in cunostiinta de cauza i-ti puneai frana gurii si rautatii din sufletul tau.

    1. POFTIM??? says

      Bai idiotule si nu il mai parafrazez aici pe conu’ Iorgu, bai ticalos venal mincinos d(r)acomaniac ( probabil tembel psihopat), pseudo (adica fals)crestin ortodox SEMIDOCT SUPERFICIAL si mai ales INSELATOR

      NU EXISTA niciun zeu in nicio mitologie antica cu numele Eliot, ELIOT inseamna in ebraica – „JEHOVA (adica varianta anglicanizata al lui YHWH ca si Yahve tot o varianta anglicanizata) este DUMNEZEU” si este o abreviere de la Elijah tradus in romaneste prin ILIE tocmai de acea in Sfanta Scriptura este scris in Marcu 15.35 ca atunci cand Dumnezeu zice cuvintele acestea ca „… unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie”. dar in cazul de fata nu este vorba despre Ilie ci despre El care inseamna Dumnezeu.

      Hula cumplita si blasfemie spurcata este sa spui ca numele lui Dumnezeu desemneaza zei lala care seinchinau evreii.

      Da evreii, ratacind calea cea dreapta s-au inchinat la idoli IMPRUMUTATI de la alte popoare gen baal numit in batjocura baal-zebub (imparatul mustelor) al carui altar l-a sfaramat Ilie si pe ai carui preoti i-a trecut prin ascutisul sabiei, moloh caruia evreii ii jertfeau proprii prunci arzandu-i de vii in valea numita Gheeena dar in niciun caz nu se inchinau la zeitati desemnate cu nume apartinand lui Dumnezeu, ticalos mincinos ce esti.

      Savaot este traducerea in greaca al lui Tzevaot insemnand DOMNUL PUTERILOR CERESTI si se foloseste impreuna cu Yhwh deci YHWH Tzevaot DECI ” EU SUNT CEL CE ESTE, DOMNUL PUTERILOR CERESTI!

      Uite aici daca stii un dram de engleza daca nu baga un google translate ca de trados si alte asemena sunt convins ca n-ai auzit :

      https://en.wikipedia.org/wiki/Names_of_God_in_Judaism

      Addonai este o forma inlocuitoare al lui YHWH sau Tetragramaton deoarece , in perioada helenistica (acea perioada in care gandirea greceasca influenta gandirea evreiasca) s-a ajuns la evitarea utilizarii numelui YHWH si s-a folosit Adonai care este pluralul de la adoni care inseamna Domnul meu, pluralul fiind folosit ca o forma de cinsitire a Domniei, a Imparatiei , se numeste pluralul maiestatii adica Maiestatea Voastra si NU Maiestatea Ta.

      Ulterior s-a considerat ca Addonai este este un numea prea sfant ptr a putea fi folosit liber si s-a recurs la inclouirea lui din exces de piosenie cu Hashem care inseamna Numele.

      Asa ca nu mai induce lumea in eroare iuda nemernica si citeste cu atentie ce ti-am scris ca alminteri te faci de ras dovedindu-te complet irational ca in cazul lui Zelea Codreanu :

      – eu iti zic ca Zelea Codreanu a fost in primul rand CRESTIN ORTODOX iar tu imi raspunzi citez :

      „Iar daca genialul si sfantul Corneliu Zelea Codreanu le-a aratat romanilor si nu numai ci si lumii,calea spre Dumnezeire el nu era crestin?”

      Cat despre rautate, da sunt rau caci insusi Dumnezeu o spune prin Evanghelia Sfantului Apostol Matei la 19 cu 17 „Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu” DAR TU TICALOSULE CUM ESTI? ESTI TU CUMVA OARE BUN? Atunci de ce imi zici mie sa-mi pun frana rautatii din sufletul meu? Nu vrei tu mai bine sa-ti scoti barna din ochiul tau si apoi sa vezi ce am eu in ochii mei?

      Cel putin eu sunt cinsit si o recunosc nu fatarnic ca tine sa ma dau bun cand faci numai rau si esti ori tampit sadea ori rau intentionat de raspandesti numai falsuri neadevaruri si interpretari dupa ureche, iar frana gurii n-am sa pun ci din contra AM SA URLU DIN TOTI BOJOCII CU MANIE IMPOTRIVA MINCIUNII !

      Asa ca marsh de-aici cu falsurile tale ca nu tine inselatoria!

  4. POFTIM??? says

    cu o precizare suplimentara Eliot nu este abreviere de la Elijah ci traducere in greaca a ebraicului Elijah – dap ptr cunoasterea ta , grecii traduceau / adaptau numle proprii sa corespunda limbii lor asa cum o faceau si romanii – Hristos devenind Christos si mai apoi Cristos probabil ptr simplicitate

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php