Deși Scriptura nu menționează cum a decurs viața femeii vindecate după minunea vieții sale, sinaxarul pomenește că atunci când Iisus a fost bătut, chinuit și obligat să-Și ducă crucea spre răstignire, Veronica L-a așteptat la poarta cetății, cu un ștergar alb. Dorea să-I aline suferința, să-I răcorească fața. În fuga evenimentelor, sfânta a reușit să șteargă dumnezeiasca față. A vrut să facă un dar mic și a primit o mare răsplată – pe ștergar imprimându-se chipul Mântuitorului Iisus Hristos, prima icoană creștină.
Teologia ortodoxă își trăiește misterul revelației sau al descoperii lui Dumnezeu față de creație prin două mari izvoare: Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Cu valoare egală, cele două izvoare se completează, Sfânta Tradiție continuând Scriptura. Așa se explică faptul că nu toate adevărurile de credință sunt cuprinse în Sfânta Scriptură.
Un astfel de exemplu este viața unei sfinte cunoscute în tradiția liturgică creștină. Pomenită în sinaxar în ziua de 12 iulie, Sfânta Veronica este pomenită în legătură cu pornirea ei de a șterge fața însângerată a Mântuitorului Iisus Hristos, atunci când Acesta își ducea crucea în spate, spre Golgota. Informația istorică păstrată pe filiera creștinismului apusean nu poate fi confirmată de către Sfânta Scriptură. Însă, așa cum afirma și Sfântul Evanghelist Ioan, „deci și alte multe minuni a facut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta”. Majoritatea istoricilor care au studiat sinaxarele constantinopolitane și ierusalimitene au plasat viața sfintei chiar în timpul propovăduirii Mântuitorului Hristos. După informațiile Protosinaxarului Ierusalimitean, Sfânta Veronica a fost femeia care pătimea de scurgere de sânge de 12 ani și care a fost vindecată de către Hristos: „Pe cand se ducea El, mulțimile îl împresurau și o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei, și de niciunul nu putuse să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar, toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El, au zis: Învatatorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează și Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simțit o putere care a ieșit din Mine. Și, femeia, văzându-se vadită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce cauză s-a atins de El și cum s-a tamaduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace!” (Luca 8, 42-49).
Deși Scriptura nu menționază cum a decurs viața femeii vindecate după minunea vieții sale, sinaxarul pomenește că atunci când Iisus a fost bătut, chinuit și obligat să-și ducă crucea spre răstignire, Veronica L-a așteptat la poarta cetății, cu un ștergar alb. Dorea să-I aline suferința, să-I răcorească fața. În fuga evenimentelor, sfânta a reușit să șteargă dumnezeiasca față. A vrut să facă un dar mic și a primit o mare răsplată – pe ștergar imprimându-se chipul Mântuitorului Iisus Hristos, prima icoană creștină. Potrivit sinaxarului ierusalimitean, Sfânta Mahramă, cinstită de către Biserica Ortodoxă în ziua de 16 august, a fost darul lui Hristos pentru credința și bunătatea Sfintei Veronica.
sursa: Doxologia
