13 martie 2014. Se împlinesc 107 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade, filozof, istoric al religiilor, scriitor şi militant al Mişcării Legionare, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai elitei intelectuale interbelice româneşti.
Născut în Bucureşti, în cartierul Mântuleasa pe care îl va imortaliza în pagini de referinţă ale prozei sale fantastice, a fost preocupat din adolescenţă de aspectele filosofice ale fenomenului religios. A învăţat italiana, engleza, ebraica şi persana. Mai târziu va petrece un timp în India, unde va aprofunda practicile religioase orientale.
Apropierea în anii 1930 de filozoful Nae Ionescu va determina adeziunea sa la Mişcarea Legionară, publicând numeroase articole de presă în favoarea acesteia şi candidând, în 1937, pe listele Partidului „Totul pentru Ţară”, la alegerile parlamentare, unde a obţinut un loc de deputat pentru judeţul Ialomiţa.
Este arestat în 14 iulie 1938 de regimul dictaturii regale Carol II.
A fost reţinut timp de trei săptămâni în sediul Siguranței Statului de la Malmaison, autorităţile făcând presiuni asupra sa pentru a se desolidariza oficial de Mişcarea Legionară, fapt refuzat constant de Eliade. Este transferat în lagărul de la Miercurea-Ciuc, unde se îmbolnăveşte grav, fiind eliberat la 12 noiembrie 1938, după aproape 4 luni.
În aprilie 1940, cu ajutorul lui Alexandru Rosetti, este numit Ataşat Cultural în Marea Britanie. După deteriorarea relaţiilor bilaterale româno-britanice, din cauza celui de al Doilea Război Mondial, este transferat în Portugalia, unde va îndeplini aceeaşi funcţie pe lângă ambasada din Lisabona. Îşi păstrează postul atât în timpul Statului Naţional Legionar cât şi în timpul dictaturii militare a mareşaleului Ion Antonescu.
Tot în Portugalia scrie o carte în favoarea “Statului Nou”, un concept filozofic-social aplicat de liderul naţionalist al ţării din acea perioadă, Antonio de Oliveira Salazar.
Paris 1977: Emil Cioran, Eugene Ionesco si Mircea Eliade
În timpul celei de a doua conflagraţii mondiale călătoreşte în Franţa pentru a se întâlni cu prietenul şi camaradul său Emil Cioran. Deasemenea merge la Berlin pentru a avea o întrevedere şi cu Carl Schmitt, un controversat teoretician naţionalist şi profesor de drept. Deasemenea vizitează regulat Spania naţionalistă condusă de generalul Franco.
După ce războiul este câştigat de alianţa dintre Occident şi Uniunea Sovietică, Eliade se mută în Franţa, în 1945. Din 1957 se stabileşte în Chicago, SUA, unde devine profesor universitar de istorie comparată a religiilor. Tot aici se va stinge din viaţă, în 22 aprilie 1986.
De-a lungul vieţii a scris peste 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1.200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Sursa: FrontPress.ro , Buciumul.ro
