Manifestul Diasporei Romane în prag de alegeri

0 67

„Ne-a ajuns la os cuţitul, ţării sufletu-i amar…Fiii i-au plecat prin lume… să trudească-n alt hotar”

Viorel Boldiş, scriitor stabilit de aproape 20 de ani în Italia, şi-a transpus pe hârtie amarul şi obida faţă de situaţia politică şi economică a României  din ultimii ani.
În prag de alegeri,  a scris un apel în versuri adresat românilor de pretutindeni, în care îi îndeamnă să „se trezească” şi să-şi ia soarta în mâini. Apoi, a recitat poezia în faţa unei videocamere.
Video-ul, postat pe profilul său de Facebook, a totalizat,  în mai puţin de 24 de ore, peste 50 de share.
 
Deşteptaţi-vă odată!

Timpul a trecut şi parcă
ţara asta n-are pace,
în iluzii şi minciună
viitorul nostru zace.

Se perindă parlamente,
preşedinţi unu şi unu,
de-ţi vine să-i pui în poză
şi să tragi în ei cu tunu.

De la Dictator încoace
numa curve şi lichele
şi-au lins buzele hidoase
de dulceaţa ţării mele.

Doar scursori analfabete,
doar şacali de meserie
am votat în fruntea ţării…
oh, săraca Românie

Scutură-ţi odată fruntea
şi izbeşte-i de pământ,
calcă-i dracu’ în picioare,
spulberă-i ca pleava-n vânt.

Comunişti de promenadâ
şi capitalişti balcani
au ca ţintă doar dorinţa
de-a se îngropa în bani.

Te-au vândut ca pe o curvă,
ţară dragă, orişicui,
de-am ajuns de râsul lumii,
parcă-i ţara nimănui.

Doar burtoşi cu cefe groase
-n parlament se-mping buluc,
aroganţi ne râd în faţă,
ne fac legi şi ne conduc.

Doar scursori îmbolşevite,
doar patroni născuţi din jaf,
au muşcat din tine, ţară,
ţi-au făcut bugetul praf.

Timpul trece, n-are milă,
nu îi stă nimic în cale,
nu vă mai plecaţi urechea
la minciuni electorale.

Nu le mai daţi înc-o şansă,
nu îi mai votaţi o dată,
daţi-o dracului de treabă,
spulberaţi această gloată…

Politruci cu inimi hâde,
doar gunoaie şi mişei,
jos cu ei în gheena ţării,
trageţi apa după ei.

Ne-a ajuns la os cuţitul,
ţării sufletu-i amar…
fiii i-au plecat prin lume
sa trudească-n alt hotar.

Niciodată ţara noastră
n-a avut mai cruntă soartă,
tristă stă în buza lumii,
ca o lacrimă pe hartă.

Murmuraţi în gând şi suflet
versul imnului ce spune
să vă deşteptaşi odata:
Hai, Deşteaptă-te române!

„Poezia am scris-o acum o lună. De fapt, s-a născut iniţial ca un cântec: fredonam în timp ce scriam. De aceea am decis ca să-l interpretez apoi cu o solistă, tot româncă. Am scris ceea ce am simţit, practic, a venit de la sine”

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php