Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Arhivă pentru categoria: Ultimele ştiri

Cum funcţionează propaganda rusă pe internet

via Lilick Auftakt (Facebook)

Cum functioneaza propaganda rusa pe internet? Iata astazi un bun exemplu. Clasic. Demonizarea Occidentului. Titluri:

[…] „PEDOFILIA a fost LEGALIZATĂ în Europa. ȘOC LEGISLATIV!”.

[…] „Franța legalizează pedofilia: 13 ani ar putea deveni vârstă minimă pentru consimțământul sexual”.

Din continutul articolelor aflam insa altceva. Si anume ca ministrul francez al Justitiei a declarat luni ca varsta de 13 ani „ar putea fi stabilita” ca varsta minima pentru consimtamantul sexual. Ar putea fi!? Sau n-ar putea… Mai aflam ca a inceput o dezbatere serioasa in societate, in presa, pe retelele de socializare. Nicidecum vreo legalizare, asa cum spun titlurile mincinoase. (mai mult…)

Tâncăbești, pomenirea lui Corneliu Zelea Codreanu – 25.11.2017

Slujba religioasă pentru pomenirea lui Corneliu Zelea Codreanu şi a celor 13 legionari asasinaţi în noaptea de 29-30 noiembrie 1938, va avea loc sâmbătă 25 noiembrie 2017, ora 12, chiar pe locul asasinatului, lângă troiţa monumentală de pe liziera pădurii Tâncăbeşti, pe DN1.

Ceremonia religioasă având caracter privat, nu se dorește prezența mass-media. Cei ce doresc să participe ori să se deplaseze în mod organizat sunt rugaţi să contacteze tel. 0722749249 sau mail: buciumul@yahoo.com.

Dumnezeu să-i odihnească. În veci pomenirea lor.

Polonia, exemplu de demnitate națională

Mai țineți minte sloganul „mândri români și ortodocși”? Ce-o mai face personajul care a candidat sub acest stindard? Ei bine s-a declarat împotriva Referendumului pentru familie.

Imagini pentru ponta mandri romani ortodocsi

Sau de candidatul „Alianței Creștin” liberale? Ei bine acesta i-a expediat pe cei 3 milioane de semnatari pentru apărarea familiei ca urmând calea „fanatismului religios„.

Imagini pentru iohannis crestin liberal

Dar eternul catindat de prim-ministru îmbrăcat în ie care a declarat anul trecut că referendumul pentru familie se va ține în primăvară iar anul acesta că va fi în toamnă cel mai probabil în noiembrie. A uitat total de bieții familiști, deh, dna-ul bată-l vina!

Imagini pentru dragnea in ie

Între timp exodul românilor spre zări mai bănoase continuă, avorturile continuă pe bandă rulantă, nașteri sunt tot mai puține, iar puținii români care vor să facă copii în ciuda tuturor vicisitudinilor sunt încurajați cu un „nu sunteți sănătoși la cap?!” iar musulmanii „refugiați” sau nu sunt din ce în ce mai prezenți pe străzile orașelor românești cu câte minim 3 copii după ei…Viitor de aur țara noastră are…

Imagini pentru tot mai multi musulmani in romania

Parlamentarii noștri dragi în schimb sunt extrem de preocupați de… legea vaccinării obligatorii. Ca să devenim cu toții copii și adulți cobaii produselor netestate ale marilor companii farmaceutice multinaționale…

Imagine similară

Între timp în Polonia aproape 100.000 de „iecstremiști de dreapta”, conform presei sorosiste dâmbovițene, strigă din toți bojocii „ÎL VREM PE DUMNEZEU!” iar guvernanții lor îi susțin și îi apreciază.

Respect Polonia!

Nouă nu ne rămâne decât să cântăm în continuare: „Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte!”

 

de Alexandru Mihail

Copiii Cameliei Smicală le mulţumesc românilor care le-au susţinut şi le susţin cauza

Sâmbătă, 11 noiembrie,  în fața Ambasadei Finlandei la Bucureşti a avut loc un miting de solidarizare cu medicul român Camelia Smicală. Evenimentul a fost organizat de Coaliția pentru Familie și Platforma Civică ÎMPREUNĂ.

Medicul Camelia Smicală a postat pe profilul personal de Facebook un video prin care copiii le mulţumesc în limba română tuturor românilor care le susţin cauza.

VIDEO

sursa: Ştiri pentru viaţă

Trupa „La Familia” a lansat un manifest în care promovează familia tradițională: „Credem în Dumnezeu. Credem în NEAM, mândrie națională și patrie. Credem în familia compusă doar din bărbat și femeie”

Sișu și Puya, membrii trupei hip-hop La Familia, au lansat un manifest în care promovează familia tradițională, credința în Dumnezeu și naționalismul. 
De altfel, Tudor Sișu este unul dintre inițiatorii și susținătorii proiectului de revizuire a Constituției, inițiat de Coaliția pentru Familie.

Sub titlul „Manifest La Familia”, Sișu și Puya își îndeamnă fanii să li se alăture și să promoveze mesajul lor, precizând că nu este o provocare, ci un apel către cei care cred și simt la fel.
Mai exact, membrii La Familia își declară credința în Dumnezeu, în neam, în familia compusă doar din bărbat și femeie, în normalitate și moralitate, în tradiție, în unitate și în limba română.
Rapperii subliniază că manifestul reprezintă „piatra de temelie, coloana vertebrală și sistemul de valori în care cred.”
Manifestul a fost distribuit în mediul online de peste 800 de ori. Tudor Sișu este unul dintre cei 16 inițiatori ai proiectului de revizuire a Constituției propus de Coaliția pentru Familie.
„Sunt om, uneori cedez, nu caut să mă justific. Homosexualitatea este o patimă. Atâta timp cât eu încerc să-mi justific o patimă, legalizând totul, făcând-o să pară cool, să pară normal, atunci am o problemă. Și eu, și tu, toți avem fel de fel de defecte. Dar acum, din cauza patimii mele, nu trebuie să lupt pentru legalizarea ei. Răul n-o să vină niciodată în forma sa cea mai urâtă și o să zică: «eu sunt răul și hai să facem nenorocirea asta!» Nu, o să vină ca o chestie de toleranță, de respect, de iubire. Între ghilimele”, declara cântărețul la începutul proiectului, care acum se află pe masa Senatului.
Proiectul de lege prevede modificarea articolului 48(1) din Constituția României, în sensul în care din „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” , se va transforma în „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”
sursa: ActiveNews

Pro-comunismul persistent al publicației New York Times

Imagini pentru new york times communists

Puţini occidentali au înţeles ori înţeleg comunismul. Acesta se reflectă nu doar în lipsa lor de cunoştinţe privind istoria comunismului ori viaţa sub comunism, dar mai ales în sentimentele favorabile ale tinerilor occidentali faţă de comunism. Majoritatea acestora au auzit de Robben Island (unde Nelson Mandela a fost întemniţat pentru mulţi ani, după ce a fost găsit vinovat în instanţă de terorism), dar nu pot identifica pe nume nici măcar un singur gulag sovietic ori est-european. Conform unui sondaj de opinie efectuat în toamna acesta în Statele Unite, 23% dintre tinerii între 21 şi 29 de ani îl consideră pe Stalin un „erou”, iar un procent aproape identic îl consideră „erou” şi pe dictatorul comunist al Coreei de Nord, Kim Jong Un. (detalii).  Conform aceluiaşi sondaj, doar 71% dintre ei ştiu ce înseamnă comunismul şi 44% ar prefera să trăiască într-un sistem socialist. Ne-am aştepta ca generaţia tînără să fie mai bine informată asupra comunismului şi ororilor lui, avînd în vederec că în cei 100 de ani de comunism au fost exterminate, fie direct (adică execuție), fie indirect (prin politici extreme cauzatoare de moarte), peste 100 de milioane de oameni. Adică, în medie, 1 milion de fiinţe umane pe an. Niciodată în istoria omenirii nu a mai existat un sistem politic atît de crud şi de antiuman. Începînd cu Lenin, continuînd cu Stalin şi cu ceilalţi lideri sovietici, cu Mao şi ceilalţi lideri comunişti chinezi, apoi vietnamezi, coreeni, cambodgieni, europeni (români, sîrbi, bulgari, albanezi etc.) şi, dincolo de Ocean, în America Latină, cu Fidel Castro, cu comuniştii şi teroriştii fanatici de stînga din Uruguay şi Argentina, cu teroriştii comunişti peruani ai lui „Sendero Luminoso” (care în decurs de 12 ani – între 1980 şi 1992 – au ucis peste 69.000 de oameni) sau cu comuniştii din Colombia şi Venezuela, uşor se ajunge la 100 de milioane de persoane exterminate de aceşti monştri ai istoriei, care au dobîndit puterea promiţînd libertatea, dar au impus, invariabil, dictatura şi genocidul.

Cum se explică confuzia şi ignoranța privind comunismul în lumea occidentală? Cauzele sînt multe, dar una majoră este presa. Un alt motiv e faptul că Occidentul, cu excepţia Germaniei de Est, nu a cunoscut dictatura  comunistă. Occidentul a fost leagănul ideilor comuniste, dar nu le-a aplicat la nivel politic niciodată. Nici o tară occidentală nu a avut gulaguri. Dictaturile occidentale de tipul Franco în Spania ori Salazar în Portugalia au fost tranzitorii, de scurtă durată, ne-sistemice şi, am putea spune, chiar palide în comparaţie cu cele mai „blînde” regimuri comuniste. Gulagurile au fost o invenţie comunistă pe care Germania nazistă a folosit-o spre a extermina nu propria populaţie, ci străinii, în principal evreii şi țiganii.

New York Times şi genocidul ucrainian

Surprinzător, cel mai pro-comunist dintre marile cotidiene occidentale a fost şi rămîne New York Times, ziar cu un tiraj zilnic de aproape 2 milioane de exemplare. New York Times a refuzat cu încăpăţînare să condamne comunismul, fie el cel din Rusia, din China ori din România. Aflăm multe detalii privind simpatia acestei publicații pentru comunism din cartea recent publicată a Annei Applebaum şi intitulată How Stalin Hid Ukraine’s Famine from the World („Cum a reuşit Stalin să ascundă foametea din Ucraina de restul lumii” – recenzie aici). Cu toate că subiectul principal al cărţii e cumplita foamete din Ucraina din anii 1932-1933, cartea oferă detalii abundente privind modul în care propaganda stalinistă, preluată naiv de presa occidentală, dar mai ales de New York Times, a ascuns de restul lumii una dintre cele mai mari tragedii din istoria comunismului. În 1929 Stalin a început colectivizarea forţată a agriculturii în Uniunea Sovietică. Milioane de ţărani, dar mai ales chiaburi (kulaks), au fost deposedaţi de pămînt, vite, animale şi unelte de muncă agricole, fiind forţaţi să intre în colhozuri. Milioane dintre cei care s-au opus au fost exterminaţi ori mutaţi cu forţa în Siberia, unde și-au aflat sfîrșitul. Politica stalinistă a avut un impact deosebit de grav în Ucraina, unde între 1932 şi 1933 au murit aproape 4 milioane de ţărani. Din fericire, la vremea aceea Basarabia încă făcea parte din România Mare, ţăranii de acolo fiind scutiţi, pentru o vreme, de teroarea stalinistă.

În toamna lui 1932 agenţii terorii staliniste au invadat Ucraina, confiscînd din gospodăriile ţăranilor tot ce au aflat: grîu, porumb, cartofi, sfeclă, varză, păsări, animale. Rezultatul a fost un dezastru şi o foamete fără precedent. Presa sovietică, ţinută din scurt de Stalin şi de propagandiştii lui, nu a menţionat foametea defel. La fel, de fapt, ca şi presa occidentală. Pe vremea lui Stalin, jurnaliştii occidentali locuiau în Moscova şi nu li se permitea să iasă din capitala sovietică decît cu aprobarea autorităţilor sovietice, deseori întovărăşiţi de oficialităţi sovietice, trebuind să urmeze trasee stabilite în prealabil de autorităţi şi putînd să se oprească în localităţi, să viziteze obiective şi să ia interviuri doar unor indivizi autorizați de oficialităţile sovietice. Articolele erau citite îndeaproape de cenzorii sovietici şi, înainte ca ele să fie transmise prin telegraf în Occident, trebuiau semnate şi ştampilate de autorităţile locale. Majoritatea jurnaliştilor scriau din auzite, repetînd informaţiile şi propaganda din presa stalinistă. Contacte directe cu oamenii de rînd erau practic imposibile, iar ştirile din provincie lipseau aproape cu desăvîrşire.

Walter Duranty – un jurnalist aservit stalinismului

Între 1922 şi 1936, jurnalistul principal acreditat de New York Times la Moscova a fost britanicul Walter Duranty. A fost cel mai influent şi mai bine plătit jurnalist din vremea lui, dar şi cel mai naiv, fiind păcălit de propaganda lui Stalin şi scriind articole elogioase la adresa lui şi a Uniunii Sovietice. Sub Stalin, ştirile din Uniunea Sovietică parveneau cu greu şi politicienii Occidentului depindeau, în mare măsură, de jurnalişti şi de articolele lor pentru a cunoaşte şi înţelege ce se petrece în Uniunea Sovietică. De fapt, Duranty a fost sursă principală de informaţii despre Uniunea Sovietică pentru preşedintele Roosevelt în anii ‘30 şi a influenţat politica americană faţă de Uniunea Sovietică vreme de mulţi ani. În 1931 New York Times i-a publicat 13 articole despre Uniunea Sovietică sub Stalin şi, pentru asta, în 1932 i s-a conferit prestigiosul Pulitzer Price pentru excelență în jurnalism! Doar după mulţi ani alţi jurnalişti, inclusiv de la New York Times, au reuşit să contracareze imaginea favorabilă pe care publicația o transmitea Occidentului, prin intermediul lui Duranty, despre cel mai groaznic tiran al omenirii. Aceeași imagine falsă a transmis-o şi prin articolele lui despre foametea din Ucraina. În 1941 New York Times l-a concediat pe Duranty, dar numai în anii ‘80 a început să se distanţeze de dezinformarea publicată vreme de decenii privind Uniunea Sovietică. Vreme de mulţi ani, intelectuali şi personalităţi ucrainiene, organizaţii ale ucrainienilor din Canada sau Statele Unite şi diferite grupuri anti-comuniste au cerut în repetate rînduri ziarului New York Times şi consiliului de conducere de la Pulitzer Price să-i retragă lui Duranty, post-mortem, premiul pentru excelentă în jurnalism. În 2003 Pulitzer a respins solicitarea.

Articolele despre genocidul ucrainian erau scrise în termeni eufemistici. Duranty insistă că politica de colectivizare, dură pe alocuri, era făcută „pentru o cauză nobilă”, iar faptul că unele persoane au devenit victime ale politicii de colectivizare a lui Stalin era comparat cu o omletă gustoasă care… impune spargerea ouălor. Folosind o frază faimoasa a lui Lenin, Duranty explica: You can’t make an omlette without breaking eggs („Nu poţi face omletă fără să spargi ouă”). Sovieticii au văzut în Duranty un instrument util, pe care l-au protejat, făcând tot posibilul să asigure că se simte bine în Moscova. I-au dat un apartament mare, i-au îngăduit să aibă o maşină la scară şi un şofer, ba i-au permis să aibă și o amantă. Cel mai mare privilegiu conferit lui, însă, a fost accesul la Stalin. Duranty i-a luat două interviuri marelui tiran, ceea ce majoritatea jurnaliştilor occidentali nu au reuşit. Vreme de cîţiva ani, pe parcursul al patrulea, Duranty a avut acces direct atît la Stalin, cît şi la preşedintele american Roosevelt.

Duranty cunoştea bine situaţia şi foametea din Ucraina. În 1933 a călătorit acolo, a văzut situaţia precară a ţăranilor ucrainieni, dar nu a suflat o vorbă. În nici un articol publicat de el nu a menţionat foametea din Ucraina. Într-o discuţie privată cu un diplomat britanic, însă, şi-a exprimat opinia că foametea a cauzat moartea a „pînă la 10 milioane de oameni”  (quite possibly that as many as 10 million people may have died directly or indirectly from lack of food). De ce nici el, nici New York Times nu au scris despre această atrocitate? Probabil pentru că, speculează autoarea, şi-ar fi pierdut credibilitatea, deoarece pînă atunci publicaseră doar articole laudative la adresa comunismului sovietic.

Gareth Jones – un jurnalist neaservit stalinismului

Dacă lui Duranty i-a lipsit integritatea jurnalistică, Garet Jones a dovedit-o din plin. Applebaum scrie despre acest jurnalist britanic tînăr și mai puţin cunoscut, care a avut norocul să obţină o viză pentru Uniunea Sovietică, cum a reuşit să ajungă în Ucraina, a văzut foametea şi atrocităţile cauzate de colectivizarea stalinistă şi a publicat despre realităţile pe care le-a văzut. Duranty a încercat să-l discrediteze, la fel ca şi editorii de la New York Times.

Gareth Jones a fost un tînăr galez, pentru o vreme secretar al premierului britanic David Lloyd George. Vorbea cursiv rusa şi, în 1932 cînd a ajuns în Uniunea Sovietică, avea doar 27 de ani. Pe vremea aceea încă deţinea funcţia de secretar al premierului britanic, ceea ce i-a facilitat obţinerea vizei. A călătorit, împreună cu un om de afaceri american, în Ucraina, unde a văzut cu propriii ochi impactul foametei. În 1933 s-a reîntors în Uniunea Sovietică şi a obţinut permisiunea să călătorească la Harkov, în Ucraina, sub pretextul unei vizite la un prieten, consulul german acreditat la Harkov. A plecat cu trenul din Moscova, dar s-a dat jos la 70 de kilometri de Harkov, de unde a mers pe jos. A trecut prin  mai multe sate ucrainiene, a dormit în casele ţăranilor, le-a dat din mîncarea lui şi a văzut foametea la fața locului. A văzut oameni morţi, oameni pe moarte, oameni care nu se mai puteau ridica în capul oaselor din pricina foamei, o mulţime de case fără oameni (care deja muriseră), și cu foarte puţine animale; lipsea mîncarea, pămîntul nu era cultivat, oamenii erau sleiţi de puteri şi nu puteau lucra pămîntul. Un bărbat spunea că nu a mîncat carne de mai bine de un an, iar pe alţii îi vedea mîncînd carne de cal. Ţăranii se plîngeau că „obişnuiam să hrănim lumea. Acum nu ne putem hrăni pe noi”. Din loc în loc, Jones vedea femei care ţeseau la război, iar într-un sat ţăranii s-au răsculat cînd autorităţile au făcut razii prin case ca să le ia icoanele şi Bibliile.

Într-un sat, Jones a dat peste un miliţian care, aflînd că Jones e străin, a insistat să-l ducă la Harkov, la Consulatul German. Bucuros că nu va fi arestat ori expluzat din Uniunea Sovietică, Jones a acceptat. În Harkov vede alte indicii ale foametei, care ne amintesc şi nouă, românilor, de anii grei ai comunismului ceauşist. Oamenii stăteau la coadă de la 3 ori 4 după-masă pînă la 7 dimineaţa pentru a-şi cumpăra o pîine.

După cîteva zile, Jones pleacă din Uniunea Sovietică şi se opreşte la Berlin, unde ţine o conferinţă de presă pe 30 martie 1933. Prezintă detalii despre foametea din Ucraina şi zice că oamenii mor de foame nu doar în Ucraina, ci şi pe Volga, în Siberia, Caucaz şi Asia Centrală. Peste tot colectivizarea forţată a lui Stalin ucidea oameni. Jones şi-a publicat impresiile în presă germană, iar la scurt timp articolele lui au fost publicate şi în presă britanică şi americană. Presa britanică îi publică articolele anonim şi i le cenzurează, pentru a nu înfuria Uniunea Sovietică. Moscova, însă, a reacţionat agresiv, Litvinov, ministrul de Externe sovietic din vremea aceea, făcînd un protest oficial pe lîngă Ambasada Britanică. La scurt timp, autorităţile staliniste au impus măsuri şi mai represive privind accesul jurnaliştilor occidentali în Uniunea Sovietică, şi mai ales deplasarea lor în provincie. Duranty nu a pierdut nici el ocazia să-l critice aspru pe Jones şi să-şi dovedească din nou loialitatea faţă de Stalin şi Uniunea Sovietică. Pe 31 martie New York Times i-a publicat un articol intitulat Russians Hungry but not Starving („Ruşii sînt înfometaţi, dar nu mor de foame”).

New York Times ne-a pecetluit soarta

Istoria a continuat să-i surîdă lui Duranty, dar a fost aspră cu Jones. În 1935 Jones a ajuns în Mongolia, ca reporter al unei publicaţii britanice, unde a fost răpit şi ucis de bandiţi chinezi. Fraza lui Duranty, „Ruşii sînt înfometaţi, dar nu mor de foame”, a devenit impresia oficială în Occident privind ororile politicii de colectivizare a lui Stalin. Sovieticii au continuat să-l folosească pe Duranty şi să influenţeze, prin el, opinia occidentalilor privind comunismul sovietic. Deja sîntem în 1934-1935, la 2 ani după ce Hitler ajunge la putere în Germania. Europenii şi americanii devin tot mai îngrijoraţi de Hitler şi expansiunea nazismului în Europa decît de Stalin şi de ororile comuniste. Preşedintele Roosevelt a continuat să-l folosească pe Duranty (şi publicația New York Times) ca sursă principală de informaţii cu privire la Stalin şi la comunismul sovietic. Aşa devine convins că între Stalin, Hitler şi o Japonie agresivă, care deja invadase Manciuria, ar fi în avantajul Americii să stabilească relaţii diplomatice şi economice cu Uniunea Sovietică. Roosevelt propune un tratat comerial cu Uniunea Sovietică şi Litvinov e invitat la New York să-l semneze. Litvinov călătoreşte împreună cu Duranty la New York, unde Administraţia americană dă un banchet în cinstea lor la prestigiosul hotel new-yorkez Waldorf Astoria. La banchet participă 1500 de invitaţi. Duranty e invitat să vorbească şi lumea îl aplaudă, zice autoarea, „ca nebuna” (wildly). Fatidicul jurnalist a murit în 1957.

Aşa ne-a fost pecetluită şi nouă soarta pentru 45 de ani. Dezinformaţiile unui jurnalist au format şi influenţat gîndirea şi politica occidentalilor faţă de Uniunea Sovietică pînă în 1945, cînd Churchill, mai devreme ca Roosevelt, şi-a venit în fire, realizînd că Stalin e un tiran, un maestru al propagandei şi decepţiei. Imediat după Conferinţa de la Yalta, el şi-a ţinut faimoasa prelegere în care a folosit expresia „Cortina de Fier” (Iron Curtain), dînd de înţeles că Uniunea Sovietică a devenit noua ameninţare iminentă a Europei. La scurt timp, preşedintele Truman, proaspăt ales, a ajuns şi el la aceeași concluzie, adoptînd o politică de containment („izolare” ori „restricţionare”) față de Uniunea Sovietică. Din neferice, românii nu au beneficiat de politica lui Truman, ea fiind demarată timid şi tardiv. Prea tîrziu pentru noi şi milioanele de est-europeni care am trăit sub comunism 45 de ani. Dar mai ales prea tîrziu  pentru cei peste 800.000 de români care au fost exterminaţi în anii comunismului. E înţelept să nu uităm asta. Niciodată.

 

de 

sursa: RostOnline

Coaliția pentru familie și Platforma Împreună, protest în fața Ambasadei Finlandei în sprijinul familiei Cameliei Smicală.

Mihai Gheorghiu, Președintele Comitetului de Inițiativă al Coaliției pentru Familie,  prezent la protest, a declarat că  acest caz este „o tragedie cu care Europa a început să se obișnuiască, cu despărțirea copiilor de părinți, pentru motive închipuite, fără nicio importanță. Prin prezența noastră aici vrem să arătăm că ne pasă, că suntem alături de ei, că ne rugăm pentru ei și mai ales că cerem atât statului finlandez, care trebuie să reunească această familie, cât și statului român să facă un pas decisiv pentru rezolvarea acestui caz. Atât mama cât și copiii sunt cetățeni români. Statul român ne oferă țarcuri din spatele cărora trebuie să ne exprimăm, are o grijă deosebită față de siguranța tuturor, mai puțin de siguranța copiilor doctorului Smicală”.
„Îl rugăm pe președintele Klaus Iohannis să fie aproape de familia Smicală, să intervină cu autoritatea, cu prestația funcției de președinte al României, și să facă ceva concret pentru această familie. Există o cerere a doamnei Smicală pentru repatriere. Îi cerem președintelui României să-și plece ochii, urechea, către această familie”, a mai spus Președintele Comitetului de Inițiativă al Coaliției pentru Familie…
…Nu este prima dată când românii s-au solidarizat cu medicul Camelia Smicală, ai cărei copii au fost luați abuziv de statul finlandez. Pe 21 mai, de Sfinții Împărați Constantin și Elena, mitinguri de susținere a familiei Smicală au avut loc în mai multe orașe din țară. Și în vară au avut loc manifestații de sprijinire a medicului român.
sursa: ActiveNews

Chișinău: Aviz favorabil în Comisia parlamentară de economie pentru introducerea în Constituție a termenului „limba română” ca limbă oficială

Proiectul de lege cu privire la modificarea art. 13 din Constituția Republicii Moldova, care prevede înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română” ca limbă oficială, a fost avizat pozitiv de Comisia parlamentară pentru economie, buget și finanțe. Proiectul a fost votat cu șase voturi „pentru” și patru „împotrivă”.

Deputații care au fost de acord cu întroducerea în Constituție a limbii române sunt: Ștefan Creangă (Grupul Parlamentar Popular European); Marcel Răducan (Fracțiunea Partidului Democrat); Vladimir Andronachi (Fracțiunea Partidului Democrat); Grigore Cobzac  (Fracțiunea Partidului Liberal Democrat); Gheorghe Mocanu (Grupul Parlamentar Popular European); Alina Zotea (Fracțiunea Partidului Liberal).

 

Cei care s-au împotrivit înlocuirii acestui articol din Constituție sunt: Alexandr Bannicov (Fracțiunea Partidului Democrat); Vladimir Golovatiuc (Fracțiunea Partidului Socialiștilor); Zinaida Greceanîi (Fracțiunea Partidului Socialiștilor) și Corneliu Dudnic (Fracțiunea Partidului Democrat).

 

Repartizarea voturilor în comisie a fost confirmată pentru Deschide.MD de liberala Alina Zotea, care a mai precizat că Oxana Domentii, deputata din cadrul Fracțiunii Partidului Comuniștilor, a lipsit de la ședință.

 

Comisia economică și de buget – finanțe este singura comisie parlamentară care a avizat până în prezent acest proiect. Președintele comisiei, Ștefan Creangă, a mai menționat că membrii comisiei „vor propune Plenului ca acest proiect să se voteze nominal”.

 

Inițiativa legislativă cu privire la modificarea articolului 13 din Constituție a fost înaintată de deputații fracțiunii Partidului Liberal Democrat. Curtea Contituțională a stabilit, în cadrul ședinței din 31 octombrie, că inițiativa deputaților PLDM este constituțională.

 

via NapocaNews

VIDEO cu transcriere integrală. Camelia Smicală: „Sunt zeci de mii de copii răpiţi din familii de aşa-zisul sistem de protecţia copilului în întreaga Europă. Dacă nimeni nu se opune, acelaşi sistem va fi curând şi în România”

Vineri, în ajunul protestului de astăzi, Camelia Smicală a lansat un avertisment grav. Redăm mai jos clipul video transmis de dr. Smicală pe Facebook şi transcrierea integrală a acestuia.

Bună seara!

Încerc să fac un scurt LIVE, pentru că mâine sunt protestele şi eu nu pot fi acolo.

Îmi cer scuze, sunt foarte obosită, m-am sculat la cinci şi jumătate, am condus astăzi 160 de kilometri, am fost la serviciu. Apoi am văzut copiii, pe Mihai şi pe Maria, bineînţeles, pe rând, câte o oră şi jumătate pe fiecare.

Sunt încă tulburată după întâlnirea cu ei. Maria este foarte speriată. I-e frică să nu facă sau să nu spună ceva care ar putea să întrerupă întâlnirile cu mine. Din câte am înţeles, a fost ameninţată că, dacă vrea la dans, sau la biserică, nu va mai putea să se întâlnească cu mine.

Mihai e trist. Mihai mi-a spus că este chinuit la şcoală. Copiii râd de el pentru că stă la casa de copii. Am încercat cât am putut să-i înveselesc. Maria a reuşit să râdă puţin ca să mă înveselească pe mine.

Am plecat de acolo cu o durere imensă în suflet. Vă mulţumesc tuturor celor care sunteţi alături de noi, care aţi ieşit şi înainte la proteste pentru noi, nişte necunoscuţi. Vă mulţumesc tuturor celor care mă susţineţi pe Facebook, pe Messenger, prin toate metodele. Nu aş fi rezistat fără ajutorul vostru.

Vreau să vă cer să vă rupeţi din timpul vostru ca să mergeţi la proteste. Eu nu pot fi acolo, pentru că nu pot părăsi Finlanda, dar cu sufletul voi fi acolo.

Nu numai pentru copiii mei. În Finlanda sunt mii de cazuri de copii răpiţi din familii – cele mai multe pe motive hilare. În Ţările Nordice s-a făcut un… îmi cer scuze, mi-e foarte greu să vorbesc… în Ţările Nordice s-a instaurat un sistem aşa-zis de protecţie a copilului care de fapt lucrează împotriva copiilor.

Pur şi simplu sunt zeci de mii de copii răpiţi din familii, foarte mulţi daţi apoi spre adopţie în familii homosexuale. Se urmăreşte distrugerea familiei ca unitate de bază a societăţii.

Dacă nimeni nu se opune, acelaşi sistem va fi curând şi în România.

S-a tot vorbit despre Finlanda. Vreau să spun în continuare nu este vorba despre Finlanda ca ţară. Sunt… mii de copii furaţi din familiile lor. Finlandezii cărora li s-au furat copiii nu au nicio posibilitate să se apere. Foarte mulţi mi-au cerut ajutorul şi au cerut ajutorul României.

Cu siguranţă aceeaşi situaţie există şi în alte ţări. Eu cred că Dumnezeu a ales într-un fel România şi românii să apere drepturile copiilor.

Ceea ce s-a făcut în Norvegia a fost un semnal de alarmă. S-a tras un semnal de alarmă, dar nu s-a ajuns la o rezolvare a situaţiei. Îi mulţumesc Familiei Bodnariu, care este alături de noi. Vreau să vă spun că nici lor nu li s-a făcut dreptate. Nu a plătit nimeni pentru ceea ce li s-a făcut. Nimeni nu a plătit pentru ceea ce i s-a făcut familiei Nan. Chiar dacă copiii lor au fost înapoiaţi familiei, au rămas urme adânci, iar sistemul merge în continuare.

Cazul nostru a ajuns foarte departe. Am ajuns până la ONU, la CEDO, cu ajutorul vostru, cu ajutorul ambasadorului României la Helsinki, domnul Răzvan Rotundu, căruia îi mulţumesc, cu ajutorul domnului Doru Coliu, al domnului Constantin Codreanu, (al domnului) Matei Dobrovie, al doamnei ministru Păstârnac şi al domnului Prim-Ministru Tudose, care a fost de fapt singurul prim-ministru care s-a interesat de noi, care ne-a plătit un avocat – cel puţin pe procesul penal.

Deoarece cazul nostru a ajuns în instanţe atât de departe, dacă continuăm lupta, se poate ajunge la un precedent juridic pe baza căruia se pot rezolva celelalte cazuri.

Eu mi-am asumat riscul să ies din nou în public, deşi au încercat să mă anihileze prin toate metodele posibile. După cum am mai spus, au încercat să mă omoare, mi-au luat absolut toţi banii, tot ce am muncit în 20 de ani ca medic, deci m-au terminat financiar. Mi-au luat locul de muncă. Efectiv am fost izgonită din oraşul Tampere.

Cu toate acestea, nu am renunţat şi consider că e singura mea armă de apărare care mi-a mai rămas în prezent. Deoarece justiţia nu funcţionează, tratatele internaţionale, drepturile omului, drepturile copilului până la urmă sunt doar nişte tratate pe hârtie. Nimeni nu obligă o ţară să le respecte. Nu există măsuri coercitive în cazul în care o ţară care nu respectă aceste drepturi să fie sancţionată. CEDO dă până la urmă nişte amenzi de câteva mii de euro şi nu obligă acea ţară să-şi schimbe sistemul sau să facă ceva pentru respectarea drepturilor omului.

Consider că numai cu ajutorul vostru şi numai uniţi putem salva şi copiii mei, şi miile de copii aflaţi efectiv în închisori în întreaga Europă. Cel puţin în Ţările Nordice sunt zeci de mii de cazuri.

Copiii mei se află efectiv în închisoare. Au condiţii mult mai rele decât în închisoare. Nu au dreptul să vorbească cu familia nesupravegheaţi. Nu au voie în continuare să meargă la biserică. Copiii nu au fost lăsaţi să meargă la biserică. Nu au voie să aibă o viaţă normală, li s-a răpit complet copilăria.

Despre mine nu mai vorbesc, nu mai are nicio importanţă. Dar vă rog să ieşiţi la protest pentru copiii mei şi pentru toţi copiii din Europa aflaţi în închisorile aşa-ziselor „servicii de protecţia copilului”.

Vă mulţumesc din suflet. Dumnezeu să vă răsplătească.

Doamne ajută!

VIDEO

sursa: Ştiri pentru viaţă

Camelia Smicală le-a mulţumit românilor în direct şi i-a rugat să iasă în stradă pentru copiii ei. Ea nu poate părăsi Finlanda

Camelia Smicală şi-a vizitat astăzi cei doi copii reţinuţi în mod abuziv de autorităţile de protecţia copilului din Finlanda.

Ea le-a transmis LIVE pe Facebook mulţumiri românilor care vor participa la mitingurile de susţinere a cauzei ei: revenirea copiilor alături de mama lor.

Ea a spus, printre altele:

Sunt mii de copii răpiţi din familii din motive hilare… Daţi apoi spre adopţie în familii homosexuale… Se urmăreşte distrugerea societăţii… Dacă nu ne opunem, în curând va fi la fel şi în România…

Finlandezii cărora li s-au furat copiii nu au nicio posibilitate să se apere, mi-au cerut ajutorul şi mie…

Eu cred că Dumnezeu a ales România ca să apere copiii…

sursa: Ştiri pentru viaţă

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php