FOTO. Pe urmele morților, în Balta Brăilei. Jurnalul on-line al lui Marius Oprea. Noua campanie de săpături în cimitirul lagărului comunist de la Salcia

„Chipul morții

Pentru cei care mai cred că „înainte a fost mai bine”.

Pentru cei care mai cred că „lumina vine de la răsărit”.

Iată acel „mai bine”.

Iată acea lumină.

Iată lagărul.

Iată chipul morții.”        

Asta scrie Marius Oprea astăzi pe Facebook, alături de câteva fotografii cu osemintele victimelor regimului comunist din lagărul de muncă forțată de la Salcia (Balta Brăilei). Pe pagina sa de Facebook, Marius Oprea notează zilnic gândurile și sentimentele sale din timpul noii campanii de săpături.                                                                                                                                                                                                               

 3 iunie 2026                                                                                   

„Începutul: trei perechi de pași

Am început căutările morților fără cruce ai fostului lagăr de la Salcia, în al treilea an al campaniilor noastre arheologice. Știm ce căutăm exact, din prima zi: trei rânduri de picioare, osemintele a tot atâția deținuți morți pe care nu le am putut scoate anul trecut-intrau în mal și se prelungeau până în livada de piersici care mărginește astăzi partea de est a cimitirului din Agaua. Am trasat și o secțiune de 13,5 pe 5 metri, în care sperăm să găsim cât mai mulți dintre martirii de la Salcia. Dacă am fi avut georadarul pe care sperăm să l putem cumpăra până la anul, cu ajutorul donațiilor dumneavoastră, am fi știut exact, ca în cazul celor trei pași pierduți, unde anume să săpăm și ce vom găsi. Acum ne bazăm pe rugăciune și pronie, sau în limbajul mirean intuiție. Vă voi ține la curent. Până atunci, le transmit celor care au donat și celor care vor mai dona, sprijinind săpăturile noastre în căutarea martirilor comunismului, că „aici sunt banii dumneavoastră”, vorba unui cunoscut politician român care a „condamnat comunismul”, dar n-a făcut absolut nimic pentru victimele lui – așa cum faceți dumneavoastră, prin noi.

PS Cât scriam, primul rând de pași pierduți a și apărut. N am fi lucrat atât de repede fără ajutorul lui Costel și al excavatorului său, care ne au fost trimiși aici prin generozitatea lui Ionel Bălan, primarul de la Frecăței.”       

„Primul martir al acestui an… Mulțumesc celor ce au ajutat la găsirea sa și a celor ce i vor urma.”                                                   

4 iunie 2026

„A doua zi în insulă

În cimitirul de la Agaua, un cătun care mărginea la sud lagărul Salcia din Balta Brăilei erau aduși cei care își sfârșeau chinurile aici. Când se adunau câte doi-trei morți, o căruță pornea cu trupurile lor în mijlocul nopții. Localnicii erau zoriți să între în case, sub pretextul evadării unui deținut și să stingă orice licărire de lumină, sub pericolul de a fi împușcați de patrule. Dar nu era nicio patrulă. Erau doar morții și cei trimiși să i îngroape, la lumina unui generator care lumina câteva ceasuri zecile de cruci ale cimitirului sărac. Cruci de care morții lagărului nu aveau parte. Locul gropilor săpate era atent nivelat: viața, ca și moartea lor în lagăr erau „secret de stat”. Secret care ni se înfățișează azi în toată oroarea lui. Astăzi, în a doua zi de lucru în insulă, am decopertat o suprafață de aproape 70 de metri pătrați, la adâncimea de peste un metru. Ne așteptăm să găsim cel puțin zece dintre martirii lagărului, dacă nu mai mulți. Doamne ajută și mulțumiri celor ce sunt alături de noi măcar cu o rugăciune, dacă nu prin donațiile făcute pentru șederea și lucrul nostru aici. Lista completă a celor din urmă o voi alcătui la finalul săpăturilor din acest an. Recunoștință tuturor!”      

5 iunie 2026                                                                                          

„O nouă zi de lucru începe

Primul martir al acestui an… Mulțumesc celor ce au ajutat la găsirea sa și a celor ce i vor urma.”     

În pământul de umplutură al unui mormânt am găsit tălpile încălțărilor unui deținut, ca și o cutie de conservă, rămășițele unei gamele improvizate. Dezvelirea martirilor începe.”                                                                                                                                               

6 iunie 2026

„A fost o sâmbătă a morților de la Salcia

Astăzi am găsit ceea ce nu credeam să văd cu ochii mei vreodată. Citisem, auzisem, dar totuși parcă nu mi venea a crede. Într o singură groapă, două lăzi. Într-una osemintele unui deținut, aruncat cu fața în jos. În a doua, mai mare, doi deținuți tot cu fața în jos. Sub ei, alți doi cu picioarele la capul celor de deasupra. Cinci oameni, într o singură groapă, aruncați de călăii lor ca niște animale. Cine nu credea în barbaria comunismului, n are decât să privească. Și să mai nege, dacă-l lasă sufletul.”     „Unul dintre morții găsiți avea la ochiul drept proteză de sticlă. Teoretic ar putea fi identificat, dacă Pronia face ca un urmaș al său citește această postare. Oricum, cercetând fișele penitenciare ale morților de la Salcia voi afla mai târziu cine a fost.”                  .

“… Și cu ajutorul vostru, morții lagărului de la Salcia ies la lumină, spre a fi așezați sub cruce. Vor mai urma alți zece, cel puțin.”         

 „Mortul care a vrut să fie găsit

Ieri după amiaza s a prăbușit o bucată din malul sudic al secțiunii noastre. Astăzi în zori, curățând pământul căzut, Paul Scrobotă, șeful echipei arheologice din care mai fac parte Ramona Mocanu și Horațiu Groza a găsit sub pământul prăbușit osemintele unui deținut. Pe care altfel nu l am fi găsit niciodată. Pronia lucrează alături de noi – asta e ceea ce simt, ca și gândurile voastre, a celor de departe, dar alături de noi, prin gânduri, rugăciune și ajutor.”              

8 iunie 2026                                            

„Fericirea de a găsi morți și tristețea de după

Fericirea de a găsi un mort și de a ști că astfel îl aducem în lumina crucii este ceea ce ne ține uniți pe mine și prietenii mei arheologi Paul Scrobotă, Horațiu Groza, Gabi Rustoiu și Ramona Mocanu de două decenii, de când scoatem la lumină martirii comunismului. N am știut însă că vor fi oameni care au fost în stare să susțină că i am găsit tocmai în ziua în care Diana Șoșoacă se ploconea la Putin, pentru a i submina discursul  sau să ne chestioneze ce am făcut cu „comorile” găsite odată cu ei. Comoara lor le a fost sufletul și acela s a ridicat la cer. La cer s a înălțat și sufletul celor patru mucenici, aruncați laolaltă într o singură ladă de scânduri la numai un metru și puțin adâncime, probabil într o iarnă, într una din cele mai sinistre și totodată mișcătoare descoperire pe care am făcut-o în cariera mea de arheolog. Ea compensează din plin tristețea pe care am resimțit o, privind în sufletele unora din concetățenii mei, în care nu și mai are loc mila creștină. Milă și închinare de care dau însă dovadă cei ce continuă să sprijine săpăturile noastre, întru slava martirilor temitelor comunismului. Dumnezeu să i ajute pe ei si pe noi, să le putem duce crucea pană la capăt celor 23 de morți găsiți în acest an, în numai un șanț de zece metri pe cinci.”                                                                                              

9 iunie 2026

„Banditule, se vede Agaua printre urechile tale” era amenințarea preferată a gardienilor de la Salcia. Agaua e aici, unde curăț osemintele unui „bandit”. Gardienii se credeau subtili. Înfometați și vlăguiți de normele imense de muncă, bătuți crunt și cu  rațiile tăiate atunci când nu le îndeplinineau, deținuții nu văzuseră niciodată Agaua. Cimitirul. Capătul lor de drum. Moartea și aruncarea trupurilor lor umilite, într un mormânt fără cruce și neștiut. Recunoștință tuturor celor ce ne au ajutat să i scoatem la lumină. Nu guvernului. Nu președintelui. Nu parlamentarilor. Nu Statului, în general. Ci oamenor obișnuiții. Empatia nu e un atribut al politicului. E al vostru, cititorii și prietenii mei și pentru asta vă mulțumesc eu, în numele martirilor din lagărul Salcia”, scrie el tot astăzi.”