UDMR și marioneta Demeter: Distrugerea deschisă a culturii române sub nasul unui stat captiv.

Ce spectacol grotesc și ce batjocură la adresa statului român semnalate într-o postare a lui Varujan Vosganian, președintele Uniunii Scriitorilor din România ! Un ministru al Culturii, Demeter András István, demis odată cu Guvernul, autodemisionat după un scandal pentru atitudine anti-națională, susținut până în ultimul moment de UDMR, continuă să-și exercite mandatul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Participă la ceremonii, face vizite, fabrică proiecte de lege ostile creatorilor români și le bagă pe gâtul Parlamentului prin niște parlamentari care semnează orbește, probabil fără să citească măcar titlul.
Aceasta nu mai este neglijență sau incompetență. Este o demonstrație clară de dispreț față de suveranitatea culturală a României. UDMR, care l-a susținut pe acest ministru până când scandalul a explodat, poartă o responsabilitate directă. Politica lor sistematică în ministerele cheie (Cultură, Educație, Minorități) a fost una de diluare treptată a identității românești.
Când un ministru fără niciun fel de legitimitate legală sau politică își permite să legifereze împotriva creatorilor români, iar nimeni din Guvernul interimar, din UDMR sau din coaliție nu mișcă un deget, înseamnă că statul român a ajuns la un nivel de degradare instituțională alarmant. Prim-ministrul interimar tace. UDMR, care a cerut demisia, se face că plouă. Parlamentarii semnează ca niște marionete. Toți își bat joc de cetățeni și de ideea de stat național.
Aceasta este politica UDMR în cultură: nu construcție, ci subminare. Nu dialog, ci infiltrare și capturare de poziții. Nu respect pentru diversitate, ci instrumentalizarea ei pentru a slăbi coeziunea națională.
Varujan Vosganian are perfectă dreptate să ridice această problemă public într-o postare pe contul său de fb. https://www.facebook.com/share/p/1YU5pxNyt8/
În fond, scandalul nu este despre un ministru. Este despre slăbiciunea unui stat care pare incapabil să-și apere propriile instituții. Dacă nimeni nu răspunde la aceste întrebări, atunci răspunsul îl vor da, mai devreme sau mai târziu, cei care observă că statul român își pierde nu doar autoritatea, ci și respectul față de sine.