Asasinarea lui Corneliu Codreanu, văzută de unele personalități

Principesa Ileana a României (exilată după instaurarea regimului comunist, intrată în monahism, sub numele Maica Alexandra, întemeietoarea unei mănăstiri în SUA)

Declarație a părintelui Arsenie Boca dată Securității, la interogatoriu, despre Principesa Ileana: “În afară de preocupările duhovniceşti, o vizitam pe domniţa Ileana, în apartamentul ei, unde am avut şi discuţii cu ea. Astfel îmi amintesc că am discutat despre moartea lui Zelea Codreanu, spunându-mi că în ceea ce o priveşte, ea l-a simpatizat şi că regretă moartea lui, comisă de fratele ei, Carol al II-lea, exprimând următoarele cuvinte: “România este singura ţară în care succesul nu are succes”. S-a referit la succesul pe care-l avea Codreanu, însă care nu a dus la nici un succes, făcându-l vinovat în acest sens pe Carol al II-lea. Ea prevedea schimbările care au se să facă în România şi îmi amintesc că se frământa cum să facă să rămână în ţară.” (Dosar Informativ 2637 (vol I) – Arhiva CNSAS) 

Nicolae Steinhardt (intelectual evreu de marcă, scriitor, creștinat în timpul detenției politice la Jilava, devenit monah)

„Eu nu l-am cunoscut pe Codreanu. Însă după informațiile pe care le-am cules de pretutindeni era un om de caracter, cinstit și capabil. Uciderea lui monstruoasă de barbarii de oameni plătiți ai lui Carol al II-lea, strangularea și împușcarea în ceafă, fiind legat de mâini și de picioare cu lanțuri, făcând din el un martir, trebuie să impresioneze orice om cu constiință civică și să-i dea de gândit asupra unei singure atitudini de viață: respectul morții, spre a nu-i mai întina memoria cu acuzații superflue când nu mai era in viață. Dacă ar fi trăit, n-ar fi existat omorârea lui Iorga, a lui Madgearu și nici crimele de la JiIava. (…)” (ACNSAS, fond informativ, dosar nr. 207, volum 5, ff. 100-101)

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa (cleric creștin-ortodox, protagonist al unui protest împotriva regimului Ceaușescu, crunt persecutat și salvat de administrația Reagan, care a obținut aducerea sa în SUA; a fost un apropiat sfetnic al președinților americani Ronald Reagan și George Bush, fiind un obișnuit al Casei Albe)

„Pentru martirajul lui, da, este un sfânt! Se știe că înainte de a fi arestat, i s-a oferit alternativa plecării din țară, iar după arestare, cea e evadării. El le-a refuzat pe amândouă. Se poate vorbi aici de o conștiință a martiriului, se poate spune că și-a asumat martiriul din punct de vedere creștin, bineînțeles? Codreanu face parte dintre acei oameni care și-au trăit ideile cu adevărat și ar fi considerat o trădare față de el însuși, față de Dumnezeu și față de neamul românesc dacă ar fi acceptat vreun compormis, de pildă cel al plecării în străinătate. El s-a dăruit total acestui neam. Sensul vieții lui era aici, în țară și nu putea să plece în altă parte.” (Interviu cu Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa – din volumul “Viața Părintelui Gheorghe Calciu”, editura Christiana, București, 2007, pag 29-34)

Cristian Troncotă (istoric, profesor universitar, fost decan al Facultății de Informații a Academiei SRI)

„Păi cum, șeful statului dă un ordin: <<Omorâți-i pe ăia că, sunt adversarii mei politici!>>, în afara cadrului legal, păi ăsta nu e terorism de stat? Din punctul ăsta de vedere, după toate definițiile pe care le avem, și alea noi, ale terorismului, se încadrează perfect la terorism de stat. Și unul dingtre cei care au ordonat a fost Carol, primul ministru era atunci rmand Călinescu, care a acceptat (…).” (Declarație făcută într-o conferință; sursa: Youtube)

Mircea Djuvara (istoric, diplomat)

„Funeraliile lui Corneliu Zelea Codreanu, zis și „Căpitanul”, și a celor 13 legionari uciși la Tâncăbești au avut loc la 30 noiembrie 1940. Execuția lor a fost, se pare, consecința unui ordin dat de regele Carol al II-lea, fapt ce califica acest act drept o crimă de stat.” („O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, ed. a XI-a, Humanitas, Bucureşti, 2010).

Mircea Eliade (istoric al religiilor, scriitor; în romanul <<Noaptea de Sânziene>> relatează scena primirii veștii asasinării lui Codreanu în lagărul de la Miercurea Ciuc, unde se afla deținut alături de alți fruntași legionari)

„Văzu atunci cum peste sârme unul din jandarmi îşi aşează puşca mitralieră în poziţie de tragere. Apoi descoperi că de-a lungul sârmelor, santinelele se înmulţiseră: erau acum vreo 15. Văzu pe maior, înarmat şi el, traversând grăbit curtea din faţa cancelariei, cu un plutonier. Încet , încet, din toate părţile apăreau jandarmii. Deţinuţii ieşiseră din camere şi se adunară în mai multe grupuri în curte. Dar îndată ce unul dintre ei încerca să se apropie de sârme, jandarmii strigau şi înălţau armele. Până ce un plutonier se îndrepta spre sârme cu un jurnal în mână şi făcu semn să se apropie cineva. Înainta un bărbat înalt, subţire, cu barbă de timpuriu albită. Plutonierul înfăşură jurnalul, îl ghemui cât putu de mult, şi-l zvârli spre sârme. Celălalt se apleca să-l ridice şi se îndrepta către mijlocul curţii desfăcându-l. Se opri din drum, deschise ziarul şi se clatină. Toţi se repeziră spre el. Apoi Ştefan auzi un strigăt sugrumat, sălbatic, de fiară rănită:
– L-au împuşcat pe Căpitan.

Nu se mai auzi atunci nici o răsuflare în toată curtea. Tăcerea aceea împietrită i se păru mai cumplită decât orice strigăt. În clipa următoare, îi văzu pe toți căzând în genunchi, izbucnind în plâns, gemând. Unii se loveau cu capul de pământ. Alții urlau ca niște câini loviți. Cu armele în mâini, jandarmii îi priveau.” (Mircea Eliade – Noaptea de Sânziene, roman)

____________

„Nu știu cum va fi judecat de istorie Corneliu Codreanu. Fapt este că patru luni după fenomenul succes electoral al mișcării legionare, șeful ei se afla condamnat la 10 ani de temniță grea, iar după încă cinci luni era executat. Evenimente care mi-au reconfirmat că generația noastră nu are destin politic. Probabil că Corneliu Codreanu nu m-ar fi contrazis. Căci, pentru el, mișcarea legionară nu constituia un fenomen politic, ci era de esență estetică și religioasă. Repetase de atâtea ori că nu-l interesează cucerirea puterii, ci crearea unui «om nou». Știa de mult că regele îi pregătește pieirea și, dacă ar fi vrut, s-ar fi putut salva, refugiindu-se în Italia sau Germania. Dar Codreanu credea în necesitatea jertfei, socotea că orice nouă prigoană nu poate decât purifica și întări mișcarea legionară; credea, de asemenea, în propriul lui destin și în protecția Arhanghelului Mihail.” (Mircea Eliade – Memorii, Ed. Humanitas, București, 1991)