INST al Academiei Române este evacuat cu acte dubioase. Profesorul Radu Ciuceanu confirmă: Procesul a fost o pantomimă a Justiției. Sediul a fost al statului, al SSI și Securității. Vor să distrugă ultima redută anticomunistă. Luptați voi pentru Libertate

1 962

Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, subordonat Academiei Române, este evacuat din sediu, conform unei decizii judecătorești de retrocedare. Sentința se bazează pe documente dubioase, scrie România liberă pe prima pagină a ziarului de azi.

Justiția a decis ca INST să evacueze imobilul. Acțiunea de evacuare ar urma să se desfășoare astăzi, 15 decembrie, anunță jurnalistul Rl Mihai Diac. Redăm în continuarea ancheta Rl:

Directorul INST, Radu Ciuceanu, membru de onoare al Academiei Române, a încercat fără succes să arate injustețea acestei decizii a Justiției.

INST pare să fie victima unei sentințe judiciare nedrepte. Clădirea din cartierul Dorobanți are un trecut istoric special. Ea a aparținut la un moment dat Serviciului Special de Informații, apoi Securității. Persoanele care au cerut retrocedarea clădirii afirmă că familia lor a cumpărat imobilul în anul 1948. Casa ar fi fost ridicată în 1946, susțin cei care o revendică.

Dar Primăria Capitalei afirmă că nu există nicio autorizație de construire la acea adresă, în 1946. Statul român afirmă că vila a fost ridicată în 1938 (Document mai jos).

La aniversare, Institutul a primit preaviz de retrocedare

Când INST a fost celebrat în plenul Academiei Române la 25 de ani de funcționare, împreună cu directorul lui, profesorul Radu Ciuceanu, fost deținut politic, aceștia au primit și un preaviz la ordinul de evacuare. De-a lungul unui proces istovitor, instanțele au ignorat elementele suspecte din documentele depuse la dosar.

„Aruncarea în stradă a INST pe un fond netemeinic este un sacrilegiu. Nicicând nu mi-am putut imagina că ar putea cineva să aibă pretenția să revendice o clădire a statului!”

Radu Ciuceanu,

Fost deținut politic

O serie de elemente suspecte de pe actele depuse la proces au fost socotite valabile și au dus la decizia de retrocedare.

De exemplu, timbrul fiscal folosit pe presupusul act de vânzare-cumpărare din anul 1948 este cu chipul Regelui Mihai. Dar se știe că după abdicarea din 1947, comuniștii au eliminat orice referire la regalitate, inclusiv în actele oficiale. Noul timbru fiscal din 1948 prezenta o imagine comunistă, cu un soare care vine de la răsărit. Imaginea semăna cu vechea stemă comunistă a României.

Cea prezentată drept proprietara imobilului, Zoe Georgescu, a murit în anul 2001. Ea și-a lăsat averea drept moștenire fiicelor sale.

Vila a fost un sediu al serviciilor secrete

Vila din cartierul Dorobanți ar fi fost la început sediu conspirativ al SSI, fiind ridicată în 1938. Casa dispune de numeroase reprezentări ale grifonului. Acesta este un simbol al spionajului românesc și astăzi, când este prezent pe sigla SIE. Anterior anului 1989, Securitatea a preluat casa de la SSI.

Clădirea nu apare pe Lista caselor naționalizate sau rechiziționate, pentru a putea fi revendicată legal sau / și restituită, conform Legii 10/2001.

Și Ministerul Finanțelor Publice a fost parte în dosar și a atestat că „Imobilul construcție de pe Str. Arh. Grigore Cerchez 16 nu este același cu cel din actele de vânzare-cumpărare” prezentate de moștenitori. Din acest motiv, nu se justifica o retrocedare a casei.

În anii ’60, statul român a oferit casa poetului Tudor Arghezi, care are o foarte frumoasă fotografie din actuala sală principală a actualului INST. Apoi, poetul a împărțit vila cu Valentin Ceaușescu, fiul mai mare al lui Nicolae Ceaușescu.

Conform Sentinței Penale Nr. 1155/2006 a Tribunalului București, urmare a plângerii penale formulate de Valentin Ceușescu, clădirea INST a aparținut întotdeauna statului. Valentin Ceaușescu a fost chiriaș în imobilul ocupat ulterior de INST., conchide articolul României libere.

ActiveNews l-a contactat pe academicianul Radu Ciuceanu și acesta ne-a confirmat tragedia:

„Așa este, cum am declarat și la România liberă: Aruncarea în stradă a Institutului pe un fond netemeinic, chiar fraudulos, este, fără îndoială, un sacrilegiu. Clădirea a fost de la bun început a statului, a SSI-ului, conform documentelor noastre, pe care instanța nu a vrut să le studieze. Imobilul a ajuns la Uzinele Republica pentru protocol și apoi autoritățile l-au împărțit pentru Tudor Arghezi și Valentin Ceaușescu. Acesta, foarte civilizat, a eliberat imediat, în 1990, etajul care ne-a fost repartizat nouă iar sus a rămas fiica poetului, Mitzura Arghezi. Aici, un mănunchi de foști deținuți politic, supraviețuitori ai temnițelor bolșevice, între care generalul Constantin Lățea și subsemnatul, a constituit Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române, o ultimă redută a rezistenței anticomuniste. Am încercat să demonstrăm în Instanță adevărul, și anume că această clădire a fost casă conspirativă a Serviciului Special de Informații, ulterior transferată prin tertipuri unor terți ca să ajungă tot în mâna Securității, care i-a prelungit statutul de casă conspirativă. Aici au fost anchetați luptători anticomuniști, ca cei din grupul de la Berna. Celulele din subsol sau poate și pământul din curte poartă urmele acestor schingiuiri. Noi, din anii ’90 încoace, i-am spălat trecutul prin munca noastră neobosită. Este cel mai prolific institut de acest tip, cu peste 150 de volume publicate despre istoria ascunsă a rezistenței poporului român, publicația Arhivele Totalitarismului, ajunsă la numărul 101 și în plus Muzeul luptătorilor anticomuniști, pe care am reușit să-l creăm aici.

Procesul, o pantomimă a Justiției

Procesul-ficțiune la care am luat parte – unde, aviz CSM!, nu ni s-a dat voie să prezentăm probele noastre – a constituit o pantomimă a Justiției. Calvarul generat de actele pe care noi le considerăm inventate a început după 2007, când la Arhivele Naționale a fost instalat prin trafic de influență într-un interimat perpetuu un oarecare Dobrincu, omul lui Tismăneanu, cel care, deși pretindea că militează contra centralizării comuniste, voia să înglobeze sub cupola lui de la IICCR – și deci să desființeze – atât INST cât și CNSAS și Institutul pentru Memoria Exilului Românesc, cu care i-a și reușit manevra. Deci cu nasul meu de deținut politic nu pot să nu remarc această coincidență cel puțin dubioasă. Iată că au reușit, după ani de luptă surdă în instanță, să ne arunce în stradă cu toată memoria anticomunistă prin documente de natură îndoielnică a căror cerneală este încă umedă! Rămâne viitorului, ca o datorie sfântă pentru urmașii noștri, să cerceteze și să aducă la lumină lupta dar și opera noastră. Să dea Dumnezeu ca generațiile care vor veni să nu uite niciodată că au fost oameni în țara asta – și nu puțini – care au luptat și au murit pentru Libertate. După ocuparea țării de către tancurile bolșevice și la fel, în 1989. Luptați-vă să păstrați această Libertate!”, ne-a mai declarat Profesorul.

sursa: ActiveNews

1 Comment
  1. Ion Olaru says

    sni

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php