”Regele este amurgul poveștii”

1 1.893

Articol de Marilena ROTARU

Care Rege domnește de 100 de ani în inimile oamenilor? Regele Mihai!

Care Rege a făcut tot binele posibil, întregii lumi, în condiții imposibile? Regele Mihai!

Cărui Rege, din afara Regatului Unit al Marii Britanii, i s-a așezat blazonul, stema României Regale, în capela personală a Reginei Elisabeta a II-a? Numai Regelui Mihai!

30 de ani se împlinesc anul acesta, în 25 noiembrie, de când, la reședința de la Versoix, i-am luat primul interviu Regelui Mihai. Atitudinea de o blândețe și o bunătate părintească mi-a alungat teribila emoție. De unde să știu că augusta prezență avea clemențe pe care eu însămi nu le aveam față de mine, că Dumnezeu mă adusese în fața unui magnet al bunătății pe care Pronia Cerească l-a hărăzit să urce de două ori pe Tronul României!

Mi-au rămas extrem de vii două momente de la finalul acelei prime întrevederi, după terminarea filmării. L-am întrebat dacă era adevărat că în decembrie 1989 fusese chemat în România. ”Da”, și după ”de ce n-ați venit?”, răspunsul Regelui: ”Pentru că nu puteam să profit de sacrificiul românilor care au murit în decembrie 1989. Nu era drept și moral.”

Înainte să plec, l-am rugat să-mi acorde un moment de confidențialitate.

M-a poftit în biroul său, unde i-am spus că tatăl meu, ofițer în Armata Regală, a luptat pe front și a fost decorat de două ori de Majestatea Sa. Apoi, într-o fâstâceală totală l-am rugat să mă ajute să fac jurământul meu de credință și loialitate pentru Rege și Coroană. Că nu știu protocolul. N-am mai văzut chipul Majestății Sale. Boarea unor lacrimi amestecate. Și cuvântul Regelui: ”L-ai făcut acum! Mulțumesc!”

23 de ani din viața mea am primit o avere de mare preț. A Majestății. A răbdării și a credinței. A Suveranului ”lipit de Dumnezeu”, a Regelui iubitor de Țară și de Neam. Au fost anii în care, la Versoix, la București, la Paris, Londra, la mănăstirile Sâmbăta de Sus, Prislop, Agapia, Neamț, la Făgăraș, Hunedoara, Timișoara, am vorbit cu Regele, l-am însoțit trăire cu trăire. 23 de ani, cu și fără cameră de filmat, am fost martorul ales să asculte cuvântul Regelui despre furtunile și încrâncenările istoriei, despre încercările exilului, despre dreptate și libertate, despre credință, iubire, iertare, împăcare, despre valorile care țin în dreaptă cumpănă lumea în care trăim. O prezență morală nemaiîntâlnită îmi confirma prin cele mai mărunte gesturi și prin cuvinte simple dar precise, misiunea și vocația de suveran. Intram într-o lume pentru care nu fusesem pregătită, într-o țară care îmi fusese ascunsă, furată, dar pe care o știam și o visam… Pentru că era Țara mea despre care vorbeam cu Regele ei și al meu. Uneori dialogul continua cu tăceri vorbitoare. Iscodeam tăcerile Regelui cu propriile mele tăceri. Îmi răspundea la întrebări pe care nu le formulasem, sau pe care le rosteam doar în gând. Asista cu bunătate la caznele mele de a înțelege ceea ce era de înțeles, când era de înțeles și cum era de înțeles.

În vara lui 1995, într-o vacanță împreună cu soțul meu, la Geneva, ne-am întâlnit de mai multe ori cu Regele Mihai și Regina Ana. Aveam câteva cărți cu mine, printre care și ”Despre Rege” a lui Vladimir Volkoff. Mi-a cerut să i-o împrumut câteva zile. Mi-a înapoiat-o cu câteva cuvinte subliniate cu creionul. ”Regele este amurgul poveștii; prințul este povestea însăși. (…) Regele este regele spațiului, iar prințul este prințul timpului.”

Toate momentele trăite de mine în preajma Regelui Mihai au lumina magică a amurgului. Pentru mine Regele Mihai nu a murit. A apus. Și, după legea divină a universului, după Apus vine Răsăritul! Povestea însăși!

1 Comment
  1. IO...gerules says

    Ati fost aproape de ultimul rege strain cocotat in mod perfid pe capul romanilor.Dece nu la-ti intrebat de ce l-a arestata pe Ion Antonescu si de ce a predat Tara,care zice ca era a lui,pe tava,Sovieticilor jidani?Vorbele unui om sant vorbe,dar faptele sant fapte.Ce-a facut asta?A decorat pe ici pe colo,s-a pozat pe ici pe colo,El n-a fost niciodata rege incoronat,altii al duceau de mina si de capastru rupand din Romania.Dupa marele istoric Nicolae Iorga,familia lai Hohenzoler in traducere romanesca era strangatori de biruri,profesie pur jidaneasca,pe acolo pe unde si-au protapit copitetele unii din acest neam venit din „tarmul de sub luna”Acest individ reprezinta o rusine pe blazonul de aur al Domnitorilor poporului roman de-alungul secolelor.A vandut Romania,care nu era a lui si nici a neamului sau.A plecat incarcat cu valori inestimabile incarcate in vreo sape vagoane marfa in Europa apuseana,de unde ciracii lui,care au pus stapanire totala pe Romania,cu Stalin in frunte,care l-au ascuns prin publicatiilor cominterniste si care au practicat un Holocaust criminal pana in 1964 cand Dej a dat o Amnistie generala,eliberand patriotii tarii care au mai ramas intregi prin Lagarele de concentrare din Romania,denumite inchisori politice,inchisori infiintate de coreligionarii sai.Chestia cu manasirile si bisericile crestine din Romania,in sufletul acestui imberb,era doar o franturi de apa de ploaie cazuta pe ochii prostilor de romani,lichele sau tampiti.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php