Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă

LA MULȚI ANI DL. DAN BOGHIU !

Noi, camarazii bucureșteni, îi urăm domnului Dan Boghiu multă sănătate și viață lungă pe acest pămînt, plină de bucurii, sănătate si putere. Fie ca bunul Dumnezeu să vă călăuzească pașii către lumină și să fiți binecuvîntat cu zile frumoase pe acest pământ. Dumneavoastră stimate comandant sunteți un exemplu de luptător pentru noi camarazii mai tineri.Vă mulțumim pentru exemplul pe care dumneavoastră ni-l dați ca  luptător și pentru toate lucrurile frumoase și curajul dumneavoastră.

Trăiască Legiunea și Căpitanul!

 

Din  lupta  anticomunistă   se  desprind   trei  planuri de luptă, toate  strans  legate intre  ele :  lupta  și rezistenta  din  munți, rezistența  din închisori   și  lupta  exilului. Ultima  este  cea  mai  putin  studiată  și  cu cele  mai  putine informații, deoarece  s-a  scris  și  putin iar accesul  la surse  este  deosebit de greu și  trunchiat. Având  niște  distinși  îndrumatori   în  cercetarea   exilului  romanesc  în special  cel  legionar   prin  vrednicii  luptători din”  Exilul  amar  “ :  Mircea  Dimitriu , Nicolae  Roșca  , Dumitru  Crețu  ,  Ion  Giurea,  Filon  Verca  , Brin  Costantin, Ion  Mari, Petru  Lupșor , Ion  Halmaghi , Traian  Popescu,  Ilie  Vlad  Sturdza, Marin  Barbulescu , Dan  Boghiu, Radu  Nitescu si  multi  altii  am  studiat  si  inca mai studiem   această  istorie   nespusă  a luptei  exilului  legionar. Interesat de  lupta  exilului  din America  de  Sud, Dl.  Nicolae  Roșca   acum  mulți  ani  m-a  îndrumat  spre  dl. Dan  Boghiu care  descrisese  anumite aspecte  din activitățile  legionare  din America de  Sud în revista  “Permanente  “. Așa   prin  intermediul  unor comandanți legionari  din  Consiliul  politic  al Mișcării  Legionare ca  dl. Roșca  si  dl. Crețu, l-am  cunoscut  mai  bine   pe   singurul  Comandant  legionar   în viață  în prezent  din  Consiliul  politic  al  Mișcării  Legionare  desemnat de Comandantul  Horia  Sima – dl  Dan  Boghiu. Cunoașterea  de   atația  ani  nu a  fost  una  doar   strict  informațională ci  una  camaraderească   și  activă. Cine  este  Dan  Boghiu  pe  care  astăzi  îl  sărbătorim  la  frumoasa  vârstă de  93  de ani:

Dan Boghiu s-a născut  la  16  octombrie  1926  la  Iași, într-o familie de oameni cu stare. Curând,  părintii se vor muta la București, unde Dan iși va petrece copilăria și adolescența iar  în vacanțe  familia   stătea  la Slanic  Moldova. În casa  de la Iași dar  si  la  București, venea  des  și  Căpitanul  Corneliu  Zelea   Codreanu, bun  prieten  cu  familia. Așa  tânărul  Dan intra   în contact  cu  spiritualitatea   Mișcării  Legionare. Această  liniște a  fost  tulburată  de războiul  mondial  și  mai  precis  de   trădarea  de la  23  august  1944   când   s-au deschis   fără  condiții  porțile  invaziei  trupelor  roșii. In timp ce se afla în gara la Târgu Ocna, se oprește un tren german de „Crucea Rosie”, din care coboară căpitanul Neumann, medic militar ce vreme de doi ani fusese șeful spitalului de campanie din Slănicul Moldovei. Neamțul îl recunoaște la rândul lui, îl cheamă la el și-i propune să îl însoțească în Germania.O  grea  alegere, dar  tânărul  de  17  ani  iși  ia  la  revedere  de  la  părinți  și  sora  și  pleacă  cu  trenul  militar. Nu  iși  va  revedea  părinții, doar  pe  sora   după  multi  ani…Destinul amar  al  exilaților  .

Trenul de „Crucea Rosie” și-a continuat drumul pana la Viena, atacat de avioane britanice, care au făcut prăpăd printre civilii și răniții din vagoane. În capitala Austriei, românii fugiți din țară sunt întampinați de reprezentanții Guvernului Național Roman din Exil, care le propun ca destinație finală orașul Erfurt. Aici, pe baza de opțiuni personale, se formează Armata Națională, mai târziu sub conducerea generalului Chirnoagă, care, în decembrie 1944, va număra deja 8000 de combatanți. Dan Boghiu face parte din regimentul Panzer-Grenadier, în care ostașii sunt instruiți sa mânuiască arme pentru distrugerea tancurilor inamice. Regimentul este trimis să apere un colt al Oderului în plină iarnă, iar Dan Boghiu, care abia împlinise 18 ani, izbutește sa distrugă un tanc rusesc. Apoi, curând, frontul se destramă. Wehrmachtul nu mai e decât o umbră a ceea ce a fost odată; începe retragerea în debandadă. Trece Elba pe o barcă pneumatică și începe să meargă fără țintă printr-o Germanie prăbuiștă în haos și disperare. Călătorește în  trenuri de marfă, alege ferme izolate, se bucură de ospitalitatea localnicilor. Se schimbă în haine civile. Este prins si reținut de o patrulă britanică, dar are noroc cu un canadian de origine română care ii aranjează să ajungă cu un transport american până la Plzen in Cehoslovacia. Aici este luat în primire de comuniștii cehi care încearcă să-l facă să le devină colaborator. Fuge din școală unde fusese cazat si ia hotărârea definitivă: va rămane în Occident. Face cale întoarsă, călătorește într-un marfar până la Heidelberg.  La Mannheim găsește adăpost la Organizația Internațională pentru Refugiați (IRO), aflată sub control american. Lagăr multinațional, plin cu civili și foști militari, multi refugiati din spațiul sovietic. Tot aici ia parte la un spectacol macabru. Pe baza unei convenții sovieto-anglo-americane, refugiații ruși și cei din fosta armată a generalului Vlasov, colaboratori ai nemților, dar și bieloruși, ucraineni, cazaci sunt îmbarcați în marfare pentru a fi predați KGB-ului. Extrădații se tăvălesc pe jos de disperare, o femeie se aruncă de la etaj. Toți știu ce-i așteaptă: plutonul de execuție. Se salvează cei care izbutesc să scoată scândurile din pardoseala vagoanelor.
Dar  Dan Boghiu găsește de lucru. Devine pe rând, desenator tehnic, apoi ajutor de bucătar. Iși ia cameră în oraș și se îmbracă cu uniforma americană. Se ocupă de aprovizionarea Politiei Militare. Se mută la Koblenz, in zona franceză de ocupație. Aici se împrietenește cu un tînăr german, student la Universitatea din Bingen și împreună cu el urmează, în particular, cursurile Facultații de electronică. La popota ofițerilor francezi devine, fără să vrea, cofetar. Serate dansante, plimbări pe Valea Rinului. Dar sosește anul 1948. Conflictul dintre Est si Vest se acutizează. Dan Boghiu obține garanția șederii în SUA, prin maiorul politiei militare, care ii plătește garanția de 800 de dolari. Dar viza întârzie să sosească. Atunci se hotărăște sa emigreze în Argentina, dar în cele din urmă alege ca destinație Brazilia. În februarie 1949, pășește pe pământ brazilian, debarcând în golful Guanabara împreună  cu  camaradul  sibian  Nicu  Iancu. În momentul  trecerii  Ecuatorului   depune  în fata  lui  Nicu  Iancu  Păltinișanu  jurământul  ca  legionar. Harnic, tenace, intreprinzător, se apucă de treabă. La început face de toate. După un scurt timp petrecut la Rio de Janeiro, se stabilește la Sao Paulo, unde se angajează la o firmă de montat radiouri și sisteme de comunicație, cu piese sosite din SUA. Cursurile electronice urmate in Germania ii prind bine. Se mută mai apoi la o companie concurentă, „PHILCO”, unitate braziliană a unui concern american. Sarguincios, destoinic, romanul urmează mai multe cursuri adiționale tehnice și intreprinde mai multe călătorii în SUA si Europa. Devine șef al controlului tehnic, apoi i se încredintează conducerea departamentului de desen industrial. Firma cunoaște o dezvoltare rapidă. Dl Boghiu se distinge deopotrivă ca inventator, proiectând modele inedite de radiouri (unul din acestea avea sa se fabrice in milioane de unități). Între timp, Philco ajunge să fuzioneze cu giganticul Ford, Dan Boghiu bucurându-se în continuare de ascensiune profesională. A trăit 40 de ani la Sao Paulo si s-a bucurat de multa prețuire, datorită calităților morale și profesionale.

La inceput, la Sao Paulo existau vreo 50 de emigranti romani. Nicu Iancu a format societatea Brasil-Romania si, ca jurist, i-a dat baza oficială de functionare. Cativa ani mai tarziu, membrii societatii l-au ales ca presedinte pe  Dan  Boghiu. A luat nastere si o societate religioasă, „Sfanta Treime”. I s-a incredintat si acolo presedintia vreme de 10 ani. Pentru tinerea slujbelor au folosit o vreme de o capela modesta, apoi s-au  mutat intr-o biserica siriana de rit bizantin. Pentru inceput, s-a apelat la parintele Bentia, preot catolic, iar dupa ce acesta a plecat la Roma, serviciul religios a fost asigurat de un prelat catolic, parintele Balint, venit din Transilvania in 1926. Prin mijlocirea lui, Vaticanul a dat dezlegare ca el sa slujeasca pentru ortodocsi. A  avut parte de un tata duhovnicesc ortodox, bunul parinte Braga, adus in Brazilia de un preot brazilian, director de orfelinat. In predicile sale, a povestit enoriasilor grozaviile din tara. Fusese si el schingiuit si trimis sa-si sfarseasca zile pe santierul mortii, Canalul Dunare-Marea Neagra.
Intr-o vreme, parohia au ramas fara slujitor si atunci s-au  pomenit ca le soseste, nechemat, un popa din Romania. Securist imbracat in sutana si plin de promisiuni. Le-a oferit in dar o biserica din lemn, facuta de mesteri din Maramures. Nu i-au acceptat ofertele, nici ca sa fie paroh. De altfel, infiltrarile Securitatii erau numeroase si rafinate. Se foloseau momeli si amenintari. Pentru a recruta cozi de topor, emisarii Securitatii ofereau sansa de a deschide afaceri cu produse romanesti. S-au gasit asemenea tradatori. Acestia, finantati din Romania, au infiintat pentru diversiune o societate paralela, pe care au botezat-o „Romania-Brazilia”. Intre acesti tradatori amintesc pe Chitimia si Hila. Cand Nicolae Ceausescu a vizitat Sao Paulo, s-a organizat in onoarea lui o receptie la Hotelul Hilton. Cozile de topor s-au grabit sa alerge sa faca temenele in fata dictatorului. Dar nici romanii  patrioti  n-au stat cu bratele incrucisate. Au schimbat la hotel steagul comunist si l-au inlocuit cu drapelul romanesc fara stema bolsevica, la mesele participantilor. De la aeroport pana in oras, cale de 16 kilometri, am scris cu var pe tot itinerariul „Jos tiranul Ceausescu”, „Jos calaul”. Asta l-a infuriat cumplit. Au continuat sa demaste atrocitatile din Romania prin interviuri la radio si televiziune. In fruntea acestor actiuni s-a aflat si poetul Alexandru Silistreanu, autor a mai multor volume de poezii anticomuniste. Garnizoana  legionara  din Sao  Paulo a  fost  una  dintre  cele mai active  din exil sub  conducerea   lui  Nicu  Iancu  Paltinișanu , secondat de Dan  Boghiu   pana  in  1984  (  din  1984  odată  cu decesul  secretarului general  al Mișcarii  Nicu  Iancu   conducerea  garnizoanei  a  fost  preluata d e  dl. Dan  Boghiu  )  cu  multe  actiuni  in exil,  luări  de  pozitie,  editare de reviste  si carti,  realizarea bibliotecii romanesti , contribuții  însemnate  la  construcția  monumentului  Mota  Marin. Dl. Dan  Boghiu  a  fost  cooptat  prin Comunicatul  nr. 4/13  august  1970   in  Comitetul  de construcție  al  monumentului de la  Majadahonda  și  avansat   consecutiv  de la instructor legionar la  comandant  ajutor în 13 ianuarie  1973 , apoi in  13  ianuarie 1977 comandant -legionar   si  pe 12  aprilie  1982  membru  in  Consiliul Politic  al  Mișcării  Legionare .Este  o  buna  gazda   și  sprijinitor  al acțiunilor  si  vizitelor  Comandantului  Horia  Sima în  drumurile  sale  în America  de  Sud  și  în stabilirea  legăturilor  cu  alte  formațiuni  naționaliste  anticomuniste   din  Brazilia   și  toată  America  Latină în  1989   odată  cu  ieșirea  la  pensie  se muta  în Elveția  , țara  natală a soției  Verena.Continua  activitatea  legionară  din exil, sprijinind  cu multe  ajutoare Romania  proaspăt  eliberata de   comunism. Încearca  si  aducerea de investitori  brazilieni  si  elvețieni  în Romania anilor  90  dar se lovește  de  corupția  neocomuniștilor  lui  Iliescu instalați  în   funcții  de  conducere.

În 24  mai  1993 seara ,  vorbeste  cu   Comandantul  Horia  Sima  si  stabilesc  o întâlnire  în Germania cu  membrii  Consiliului  Politic. Din păcate  în dimineața   zilei  de   25  mai  sunt  anunțati de  dr. Paunescu  Filip de  decesul  Comandantului  și  se  deplasează   de  urgența  în Germania  pentru   a  ajuta  la   problemele  ivite  după  decesul  Comandantului. Singurele  poze   cu  Comandantul  imediat  după  deces   sunt  făcute   de   dl. Dan  Boghiu. După moartea  Comandantului  continua  activitatea  sub  conducerea  Secretarului  general   al Mișcarii  Legionare  din exil  Mircea  Dimitriu  și   al  Consiliului  Politic  activând   discret  dar  deosebit de eficient  în  toate  acțiunile   importante  din  exil  și  țara. Dupa  2013  cand  atât  Șeful  Consiliului  politic   dl.  Dumitru  Crețu   cât  și  dl.  Nicolae  Roșca șeful Senatului   Mișcării  Legionare  trec  alături de  Căpitan  și  Comandant, Dl.  Boghiu se implica  direct ca  singurul  membru  al  Consiliului  Politic  și  comandant  legionar în viața  în lupta  pentru   supraviețuirea  Mișcarii Legionare, a  luptei acesteia   și  în  sprijinirea   Asociației   Majadahonda   și a  monumentului  Moța  Marin amenințate  de a  fi  cedate  fără  nici o garanție altor  instituții. Este  apreciat  si  cunoscut   si  astazi  de  Fronturile  naționaliste  europene, pozițiile sale  mereu  actuale  fiind   subiecte de   discuții  și   exemple de urmat  de  multe grupări  naționaliste  europene.

La Mulți ani Dan Boghiu!

A consemnat Sorin Olariu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

URL Scurt: https://www.buciumul.ro/?p=42900

Postat de pe 16 oct. 2019. Catalogat ca Ultimele ştiri. Puteţi urmări răspunsurile la acest articol via RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback la acest articol.

Lasă un răspuns

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php