Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă

Degradarea învăţământului, degradarea omului: condiţii pentru impunerea mondializării

Tot mai mulţi tineri de astăzi nu mai ştiu să facă operații matematice elementare, în schimb trimit Ministerului educaţiei naţionale propuneri minunate în ceea ce priveşte lupta împotriva încălzirii climei
Cincizeci de ani de destructurare a învăţământului au permis dezorientarea indivizilor, anihilarea lor, producerea de fiinţe fără repere, fără cunoştinţe şi, mai ales, au permis înlocuirea raţiunii cu slogane. Ceea ce este un eşec pentru om, este o reuşită pentru acest sistem ideologic globalizat, care nu poate prospera decât cu acest preţ. Un preţ pe care îl plătim cu noi înşine, în sensul cel mai direct al termenului.După cum afirmă cu litere mari Organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică – OCDE (ei da, aceasta este sursa reformelor şcolii din ultimii zeci de ani din întreaga lume):
Direcţia educaţiei şi competenţelor OCDE ajută indivizii şi naţiunile să identifice şi să câştige cunoştinţele şi competenţele care să permită accesul  la locuri de muncă mai bune şi la vieţi mai bune, creând prosperitatea şi favorizând incluziunea socială.Este vorba despre decesul educaţiei: nu se mai formează fiinţe umane care trebuie să se emancipeze şi să-şi construiască viaţa, sunt ajutaţi indivizii să obţină „competenţe” pentru ca să-şi găsească un loc de muncă, iar ţările să nu se mai neliniştească, căci structurile internaţionale veghează. Deci, dacă direcţia învăţământului nu mai este determinată de state, acestea nu mai stăpânesc nici viziunea lumii care va fi, rezultatul fiind că: punctul de echilibru, referinţa, nu va mai fi statul naţional, ci o viziune globalizată deznaţionalizată.
Aruncând o privire rapidă asupra anumitor practici dezvoltate în aceşi ani din urmă în şcoală, vom remarca, în general, respingerea efortului şi întărirea ideologizării ei: uitaţi memorarea cunoştinţelor, căcaceasta necesită un  efort şi astăzi totul trebuie să fie joc, copilul, fără a avea cunoştinţele necesare, este pus să realizaze „proiecte” pe teme fundamentale ale epocii: ecologie, încălzirea climei, egalitatea bărbat-femeie devenită feminism, migraţiile şi cultul ruşinei faţă de istoria naţională etc. La şcoală, copilul nu mai învaţă, el ingurgitează reflexe condiţionate care îi permit să integreze această societate globalizată.
Rezultatele sunt „impresionante” şi media pare a se trezi brusc: ceva nu funcţionează! Ce surpriză, nici nu ne îndoiam…Observaţia unui profesor : 
De 30 de ani, se vede că nivelul elevilor scade, mai ales la elementele de bază. De exemplu, în ceea ce priveşte operaţiile elementare, numai 37 % dintre elevi ştiu astăzi să facă o împărţire. Înainte erau 74 %. În cea ce priveşte cunoştinţele fundamentale avem, cu siguranţă, o scădere a nivelului.Am putea spune: În sfârşit, au înţeles, se vor pune pe treabă, îi vor învăţa din nou pe copii. Ei bine, nu, pentru că nu ajunge, trebuie mers mai departe: e vina şcolii care înfricoşează cu controalele sale:
O treime dintre elevii care intră în clasă au dureri de stomac şi mă întreb cum să înveţi atunci când te doare stomacul. Avem un sistem de evaluare care porneşte de la principiul că elevul nu vrea să înveţe, deci trebuie să-l înspăimântăm cu controale, ceea ce nu merge.

Karine Bechet-Golovko

continuarea articolului Cultura vieții

URL Scurt: https://www.buciumul.ro/?p=42506

Postat de pe 17 sept. 2019. Catalogat ca Cultură. Puteţi urmări răspunsurile la acest articol via RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback la acest articol.

Lasă un răspuns

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php