Rugăciunea pentru osânditii cazuti
Primeşte, Doamne, fumul rugăciunii
ce se înală tremurând în grai
şi urcă până sus, pe scara lunii,
spre scaunul pe care ştim că stai.
Îngenuncheazai pe lanuri secerate,
rugămu-ne, Stăpâne de apoi,
să-i vindeci cu azur şi bunătate
pe duşii prea devreme dintre noi.
Ei au plecat cu rănile deschise
de sub înalte maluri ce se rup,
cu visele din gând făcute trup,
cu rănile din trup făcute vise.
Şi până ieri i-am tot avut alături,
au stat aici, cu noi, pe vagoneti,
au dat tribut aceloraşi lopetii
şi-au ars de friguri sub aceleaşi pături.
La masa cu castroane uniforme
au luat şi dânşii ciorbele la rând,
dar prăbuşiti sub cizme şi sub norme,
s-au desfăcut de lanturi mai curând.
Primeşte-i, Doamne, cum primeşti tămâia
şi dacă-i culci în raiul Tău cu flori,
să pui, ca pe morminte, doi bujori
pe-obrajii storşi şi galbeni ca lămâia.
În ochii goi, plecati fără lumină,
sădeşte câte-un pui de viorea.
Ei pot stropi toată grădina Ta
cu cât au plâns aici, pe rogojină.
Şi gurilor care-au strigat în stradă
că vin blesteme mari peste norod,
mai caută-le, Doamne, prin livadă
câte-un cireş întârziat sub rod.
Flămânzi au lunecat spre cele sfinte
şi de ruşine poate nu łi-au spus,
de-aceea Te rugăm să-i laşi, Părinte,
să bea din calea laptelui de sus.
Iar dacă n-ai cumva destulă pâine,
în loc de mămăligă ai putea
să le împarti la masă luna Ta
şi să zideşti o altă lună, mâine.
Iar sfintelor căzute-n rugăciune:
mame, surori, logodnice, sotii,
poartă-le paşii către mortii vii
să le găsească gropile comune.
Şi dă-le tot alintul, toată mierea
din fagurii nescriselor scripturi –
izvoarele, pe frunte, din păduri,
şi din adânc, în suflete, puterea.
Îngenunchind pe lanuri secerate
sau la troite scunde de trifoi,
se roagă, Doamne, într-un glas cu noi
un neam întreg de frunti însângerate.
Sărută rana Tării cu senin
şi miluieşte-i cu odihnă blândă
pe cei ce-au dus a crucilor osândă
şi dorm sub dâmburi fără cruci. Amin.
ANDREI CIURUNGA
sursa.Fg Manu
