Ajunul Crăciunului – Lagărul Poarta Albă, anul 1952

0 101

Am fost duşi la penitenciarul de pedeapsă „33″, din interiorul lagărului „Poarta Albă” şi am fost închişi în prima celulă de pe partea stângă. în celulele de vis-a-vis se aflau cei 15 colegi, aduşi tot în lanţuri din brigăzile ”0” de la Peninsulă, la începutul lunii Noiembrie.

https://youtu.be/5xG6aAKf7E8

Gardienii ne-au prins că vorbeam de la o celulă la alta. Am fost scoşi toţi în curte şi întrebaţi cine a vor­bit. Am asistat atunci la o scenă care mi-a umplut ini­ma de bucurie: cu un zornăit ascuţit de lanţuri, toţi cei 22 am făcut un pas înainte!

Această atitudine i-a dezarmat pe gardieni, obişnu­iţi numai cu oameni timoraţi. Ei nu au pedepsit pe ni­meni.

Pe data de 25 Noiembrie mi-a apărut o greaţă ac­centuată, care a devenit pemanentă. Săptămâni în şir am trăit numai cu 250 g de pâine pe zi, fiindcă nu mai puteam mânca altceva. Am început să slăbesc, dar nu mi s-a acordat nici o asistenţă medicală.

A venit şi ajunul Crăciunului 1952. Fiecare celulă a prezentat datinile strămoşeşti. Celula noastră a în­cheiat serbarea cu colindul ”O, brad frumos!”, textul lui Radu Gyr, din care citez ultima strofă:

Omătul spulberat de vânt

Se cerne prin zăbrele

Şi-mi pare temniţa mormânt

Al tinereţii mele!

Am întors, instinctiv, capul spre fereastră. Fulgi de nea zburau printre zăbrele, în celula noastră…

 

(Remus Radina – Testamentul din morgă)

via Fericiţi cei prigoniţi

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php