Bogat şi nebun? Fii doar bogat

7 96

Nimic nu poate garanta omului că va mai trăi un an sau o zi. Numai Dumnezeu ştie momentul în care sufletul nostru va fi luat la ceruri, de aceea trebuie să fim pregătiţi în orice clipă pentru a ne încheia socotelile cu această viaţă, mai ales că nu luăm nimic cu noi dincolo, indiferent de rangul şi de bogăţia pe care o avem.

Sfinţii Părinţi au rânduit ca în duminicile din această lună, noiembrie, să fie citite în biserici o serie de pericope evanghelice în care tema principală este bogăţia materială şi modul în care aceasta este utilizată spre mântuirea sau spre pierderea sufletului. Acum două duminici am văzut cum un bogat nemilostiv şi zgârcit ajunge în iad, iar săracul Lazăr, ce cerşea la poarta lui, este dus de îngeri în sânul lui Avraam. Apoi, duminica trecută, am învăţat de la samarineanul milostiv că, dacă faci un mic efort (inclusiv de natură materială), poţi salva viaţa unui om. Pe cel bătut de tâlhari, samarineanul îl duce la o casă de oaspeţi unde îşi asumă toate cheltuielile pe care le presupunea îngrijirea acestuia. Duminica viitoare vom afla ce l-a întristat pe un dregător bogat căruia Mântuitorul îi dezvăluie cum poate să strângă adevăratele comori, cele din ceruri. Tot despre un bogat este vorba şi în evanghelia citită mâine în biserici (de la Luca 12, 16-21), încât ne putem întreba care este motivul pentru care se acordă atâta atenţie acestui subiect: bogăţia materială. Unii ar putea să reproşeze celor care au ales să se citească în biserici aceste pericope faptul că nu prea au dat dovadă de simţ practic, că mesajul acestor pilde se adresează celor bogaţi pe care, din păcate, rareori îi vezi venind duminica la Sfânta Liturghie. Ei bine vom vedea, până la sfârşitul articolului că, de fapt, aceste pilde ne vizează pe fiecare dintre noi, chiar şi pe cei mai săraci.

Dar mai întâi să ne oprim puţin asupra pildei auzite astăzi şi din care aflăm că unui om bogat i-a rodit ţarina din belşug. Cei care au cunoştinţe de agricultură ştiu foarte bine că oricât de harnic ai fi, dacă Dumnezeu nu rânduieşte ploaie la timp, dacă nu fereşte recolta de tot felul de dăunători, dacă nu potoleşte vânturile puternice nu poţi obţine mare lucru de la culturile respective. Agricultorul, mai mult ca oricare altul, ştie că toate sunt la voia lui Dumnezeu şi numai El poate hotărî dacă într-un an recolta este bună sau, dimpotrivă, pământul este pustiit. Fără îndoială că şi bogatul căruia i-a rodit ţarina din belşug ştia că meritul nu este al lui. Şi atunci ce face el? Ridică mâinile sale spre cer şi mulţumeşte Domnului pentru mila şi îndurările sale? Este el recunoscător Celui de Sus pentru binecuvântările pe care le revarsă asupra pământului său? Îi trece măcar prin gând că din belşugul roadelor sale ar putea să mai ajute şi pe cei mai săraci, care nu au ce pune pe masa lor? Nu. El are o singură grijă: unde va depozita recolta întrucât hambarele sale sunt prea mici. Şi deja îi încolţeşte în minte planul prin care va zidi hambare mai încăpătoare după ce le va strica pe cele actuale. E ca şi cum atunci când cineva ne-ar oferi un dar noi, în loc să-i mulţumim, am începe imediat să ne gândim unde putem dosi acel cadou pentru a putea să ne bucurăm doar noi de el.

Observăm că în gândirea acestui bogat apare foarte des pronumele posesiv. El vorbeşte de „roadele mele”, „jitniţele (hambarele) mele”, „grâul şi bunătăţile mele”, „sufletul meu”. Aceste cuvinte ne indică un om extrem de egoist şi cu un simţ al proprietăţii cu totul exagerat. Această atitudine, de a ne raporta la cele din jurul sau din interiorul nostru ca şi cum ar fi cu adevărat proprietatea noastră nu este, din păcate, specifică doar bogaţilor. Şi cei mai săraci din punct de vedere material, vedem că se ataşează de câte ceva (oricât de neînsemnat ar fi acel lucru) şi pot da dovadă de mult egoism. Pentru că, aşa cum se ştie, nici bogăţia în sine nu-i un păcat, nici sărăcia nu e o virtute, ci modul cum ne raportăm la bunurile materiale ne diferenţiază în faţa lui Dumnezeu, ne împarte în buni şi în răi.

Primii hoţi din istoria omenirii

De fapt şi de drept ce este pe lumea aceasta şi care să ne aparţină cu adevărat? Sfântul Nicolae Velimirovici spune că la primii oameni, Adam şi Eva, găsim în păcatul originar şi patima hoţiei. Ei au furat din fructul oprit, din ceea ce nu le era dat lor. Şi urmaşii lor au moştenit această patimă de a fura de la Dumnezeu şi de la oameni. Iar „pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti trebuie să privească la tot ceea ce are ca fiind ale lui Dumnezeu. De orice lucru s-ar folosi, să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu, nu al său. Când stă la masă şi mănâncă pâine, să mulţumească lui Dumnezeu, pentru că a lui Dumnezeu e pâinea.”

Bogatul la care ne referim nu numai că nu cugeta astfel de lucruri în inima sa, ci îşi face, ca un inconştient, planuri  de viitor zicându-şi:„Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.” Sigur că se nasc multe nedumeriri din aceste cuvinte. Mai întâi, de ce bogatul îşi îndeamnă sufletul să mănânce şi să bea când se ştie că trupului îi sunt necesare acestea? Decăderea lui spirituală era însă atât de mare încât el reduce totul la biologic. În loc să dea sufletului hrana cea duhovnicească, rugăciuni, lecturi de folos, meditaţii la cele sfinte, el consideră că hrana cea trupească este suficientă şi pentru ca sufletul să se simtă bine. Reducerea la biologic a vieţii umane este un lucru extrem de frecvent în epoca noastră. Civilizaţia actuală pune accent pe lucrurile care fac trupul să se simtă bine. Însă şi dacă ţi-ar fi viaţa o continuă vacanţă, în care să poţi oferi trupului tot ce-şi poate dori, tot nu vei avea linişte sufletească. Pe mulţi, mai ales dintre cei foarte bogaţi, care-şi permit tot felul de lucruri, îi vezi că sunt neliniştiţi, deprimaţi, descurajaţi. Nu puţini sunt cei care-şi pierd minţile şi chiar se sinucid. Acestea se întâmplă pentru că, asemeni bogatului din pilda de azi, ei îşi lasă sufletul flămând – oferindu-i bucate – şi însetat – oferindu-i băutură. Mâncarea şi băutura sufletului sunt rugăciunea, convorbirea cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui.

„Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău.”Iată care este răspunsul lui Dumnezeu la cele ce gândea bogatul căruia i-a rodit din belşug ţarina. Faptul că Dumnezeu îi spune bogatului „în noaptea aceasta vor cere de la tine sufletul tău” nu este întâmplător. Noaptea este de fapt simbolul întunericului care a cuprins mintea acestui bogat. În momentul în care noi avem astfel de gânduri prin care îl alungăm pe Dumnezeu din viaţa noastră, suntem cuprinşi de un întuneric spiritual. Lumina harului dumnezeiesc se îndepărtează de la noi şi rămânem pradă duhurilor necurate care vor cere sufletul nostru pentru a-l duce acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. „Nebune” este un apelativ dur, dar pe deplin meritat de acest bogat care se raporta la sine şi la cele din jur ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, ca şi cum el ar fi centrul universului. Ne aducem aminte că în Psalmi se spune: Zis-a celnebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmi 13,1). Exact asta a spus, cu alte cuvinte, şi bogatul care se vedea doar pe sine în tot ceea ce i se întâmpla şi care, mai mult, îşi făcea planuri „pentru mulţi ani”. Dumnezeu îi aduce însă aminte că, aşa cum nu el şi-a hotărât venirea pe lumea aceasta, tot aşa nu poate hotărî el asupra duratei vieţii sale. Moartea vine năprasnic de multe ori. Vedem cum cei din jurul nostru mor deseori pe neaşteptate. Nimic nu poate garanta omului că va mai trăi un an sau o zi. Numai Dumnezeu ştie momentul în care sufletul nostru va fi luat la ceruri, de aceea trebuie să fim pregătiţi în orice clipă pentru a ne încheia socotelile cu această viaţă, mai ales că nu luăm nimic cu noi dincolo, indiferent de rangul şi de bogăţia pe care o avem.

În concluzie trebuie să reţinem trei aspecte, trei învăţături din pilda de astăzi.

Prima este aceea că trebuie să ne raportăm la bunurile din lumea aceasta ca fiind proprietăţi ale lui Dumnezeu. Noi chiar şi peste lucrurile care, din punct de vedere legal, suntem proprietari trebuie să ne considerăm a fi doar nişte administratori temporari. Această atitudine ne va scuti de multe iluzii şi, mai ales, de dorinţa pătimaşă de a ne înmulţi bunurile.

În al doilea rând nu trebuie să uităm niciodată că dincolo de faptul că trebuie să asigurăm trupului cele necesare, esenţial este a asigura sufletului nostru cele duhovniceşti. Peste comorile de pe pământ suntem puţină vreme stăpâni (sau administratori, cum spuneam mai înainte), dar peste comorile pe care le adunăm în cer cu adevărat vom fi proprietari pe vecie pentru că sunt bunuri nepieritoare, care nu putrezesc şi nu ruginesc.

A treia mare lecţie pe care ne-o oferă pilda de astăzi este că trebuie să ne gândim la moarte în fiecare zi, nu doar cei în vârstă, ci şi cei mai tineri. Să fim conştienţi că nu putem, cu puterile noastre, să ne prelungim viaţa nici măcar pentru o secundă şi că doar Dumnezeu este izvor al vieţii noastre, aşa cum spune şi dreptul Iov: „În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri” (Iov 12, 10).

de Pr. Constantin Sturzu Doxologia

7 Comments
  1. calin eugen says

    Doamne,mai lasa-mi timp de pocainta!…

  2. quark says

    ok si-atunci ce rost are toata degringolada asta numita viata pamanteana? nu mai bine stai cuminte nu faci nimic ca oricum ti se va lua (si chiar ti se ia vezi bogatii care devin si mai bogati lucrandu-i pe sclavi pe care i-au crescut cu mentalitate de sclavi) si de munca ta nu poti sa te bucuri si astepti sa vina sfarsitul, nu? parca Dumnezeu l-a pedepsit pe Adam sa munceasca pamantul nu sa munceasca pamantul in zadar desi tehnic vorbind spini si palamida este tot un fel de inutilitate sau mai corect zis o eficienta redusa

  3. pui de dac says

    BINE QUARk! Daca asta-i viata pt tine da-i inainte imbogateste-te, ce, te retine Popa Sturzu? Fii viitorul Bill gates, bufett etc si o s-ajungi cel mai bogat cadavru din cimitir!

    1. MASURA LUCRURILOIR says

      bai janos – pui de dac – nu ai inteles nimic, daca bogatia orcum ti se ia – m-am referit si la taxe si impozite din ce in ce mai aberante de la o vreme la alta si la sclavia asaz iselor „locuri de munca”- atunci ce rost mai are existenta umana? sa traim ca sa ce? plus ca sa-ti raspund- ok o sa fiu cel mai bogat cadavru din cimitir, dar pana sa ajung cadavru eu voi avut o viata echilibrata si deci implinita – nu trebuie sa fii exagerat de bogat ptr asta gen gates si toata haita sau ca ala din Biblie care a sfarsit la prajitorul sufletesc dar nici ca Lazar. vezi asta-i problema religiei – incearca sa rezolve niste dezechilibre majore prin alte dezechilibre – ai suferit pe pamant ? deliciile raiului in partea aialalta , ai huzurit pe pamant? nasol ai belit-o dincolo, cee ce in ultima instanta poate fi o mega aberatie ptr ca am huzurit aici pe termen limitat nu infinit si nu am atins maximul de huzur cu putinta la fel cum si reciproca este valabila am suferit aici pe pamant dar pe termen limitat si fara maximul cu putinta deci nu se justifica toata povestea LOGIC E SA ATINGI ECHILIBRUL SI SA-L MENTII LA INFINIT! Asta-i RAIUL si SPRE ASTA TREBUIE SA TINDEM ! Ok platim ce este de platit pe lumea aialalta sa contrabalansam ce a fost dezechilibrat astfel incat SA NE ECHILIBRAM SI SA NE IMPACAM !
      Plus ca eu vreau sa-mi fie bine si nu vreau sa-mi fie rau. Daca tu esti masochist e problema ta dar nu veni la mine cu pretentia sa gandesc la fel ca tine sau sa te compatimesc doar ptr ca tu alegi sa gandesti defectuos si extremist – altceva in afara de gates si buffet nu putea sa-ti treaca prin scafarlie? uite de ex eu m-as multumi si cu veniturile unui fost consilier de la o primarie dintr-un sat , evident mai putin acele venituri facute din fapte si actiuni de pe urma carora au suferit oameni ori le-a fost afectata puternic sanatatea mintala si fizica sau si-au pierdut viata….. eventual fara sa o merite dar aici …hmm… e putin riscant si periculos sa intram in analize …. in fine ……chestie de moralitate dar de moralitate ptr ca aceasta imi asigura confort psihic in primul rand MIE SI NUMAI MIE – sesizezi egoismul? nu de alta dar cel putin eu am bunul simt sa-l recunosc da omule eu sunt egoist si cand citesc sau aud ca Dumenzeu a zis ca trebuie sa avem grija de trupul nostru ptr ca este templul Lui ghici ce? O IAU AD LITERAM DECI FOARTE IN SERIOS !!!!! Ca urmare fac tot ce depinde de mine si este in puterea mea ba chiar ma si rog la Dumenzeu sa-mi depasesc limitele in vederea asigurarii acelui NIVEL DE CONFORT OPTIM PE O PERIOADA CAT MAI INDELUNGATA !
      ASADAR lasati porcariile caci atat cat suntem aici ar trebui sa traim BINE nu EXCESIV DAR BINE !!!! ptr asta trebuie sa intelegem concepte gen SUFICIENT SI INSUFICIENT ! adica MASURA LUCRURILOR ! Sau altfel spus este o PROBLEMA DE OPTIM-izare Sigur nu e neaparat necesar sa fie asa adica sa traiesti BINE prin BINE INTELEGAND OPTIM , ai libertatea sa fii complet tampit dar macar ai bunul simt sa nu te plangi ulterior!

  4. pui de dac says

    Am inteles ai personalitate multipla: cand esti quark cand esti MASURA LUCRURILOR! WOW! 🙂 stai linistit , nu se oboseste nimeni sa-ti citeasca kilometrii tai de insailari. Sanatate maxima!

    1. quark Masura lucrurilor says

      mda … este scris sa nu dai margaritarele tale porcilor si se mai zice ca ignoranta este o binecuvantare, ce te faci cand ignoranta este si agresiv tupeista? simplu o RAPUI ! Cum ? In modul optim! Care este modul optim? Il lasi pe posesorul de tupeu si autosuficienta sa-si crape singur capatana caci o va face negresit. Uite d-aia a pierdut Decebal si d-aia a murit Burebista – din cauza unor mandrii pui de daci ca tine! era sa zic VAI CAT ESTI DE PROST ! Dar stau sa ma gandesc daca am crezut ca am cu cine discuta oare nu cumva prostia e a amea?

  5. pui de dac says

    :)))))) „margaritare” ? Bai ai mare grija cand te uiti in oglinda, o sa se sparga o data de atata ego! :)))))))

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php