Ziua Imnului Național al României

1 102

În fiecare an, pe 29 iulie au loc manifestări oficiale prin care se marchează Ziua Imnului Naţional al României. Alături de sigiliu, stemă şi drapel, imnul este un element definitoriu al statului român. Potrivit Articolului 12, alineatul 3 din Constituţie, „Deşteaptă-te, române!” a devenit Imn Naţional, cu versurile strofelor 1, 2, 4, şi 11, iar prin Legea nr. 99 din 1998.

Imnul se interpretează de către cor şi fanfară cu ocazia ceremoniilor oficiale naţionale, a competiţiilor sportive oficiale internaţionale, cu ocazia deschiderii sesiuni a camerei Parlamentului, la începutul programului zilnic în şcolile primare şi gimnaziale de stat şi particulare, la radio şi posturile de televiziune, iar la începutul manualelor şcolare se tipăreşte textul imnului naţional al României.

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!

Poetul Andrei Mureşanu 

Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.

Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.

Prima înregistrare a imnului a fost făcută în America

În 1900, cântecul  „Deşteaptă-te, române!”, în interpretarea solistului Alexandru Pascu, a fost înregistrat pe disc în SUA, iar în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.

Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, fusese pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11). Poemul va deveni imn sub titlul „Deşteaptă-te, române!”, câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine.

Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878),  al Primului şi celui de-al Doilea Război Mondial.

Cinci imnuri de stat în istoria României moderne

De la constituirea statului român modern, s-au succedat cinci imnuri de stat, ilustrând regimul politic în timpul căruia au fost concepute şi intonate.

Începând din 1862  la festivităţile oficiale unde apărea domnitorul ţării  a fost intonat imnul denumit „Marşul triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor”,  compus de Eduard Hübsch. Imnul fusese selectat în urma unui concurs public şi amintea de Alexandru Ioan Cuza care devenise primul domnitor al Principatelor Unite.

regele-carol-si-elisabeta-300x242

La 14 martie 1881 se facuse înălţarea României la gradul de regat, iar pe 10 mai  încoronarea, într-o ceremonie fastuoasă, a  Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, şi era necesar un nou imn de stat. Vechiul imn a fost înlocuit aşadar,  din 1884, cu  „Trăiască Regele” pe versurile lui Vasile Alecsandri care aminteau de regalitate şi Dumnezeu. Imnul a fost ulterior preluat şi inclus de George Enescu la sfârşitul lucrării sale „Poema Română”.

Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.

Noul imn naţional, al Republicii Populare Române, intitulat „Zdrobite cătuşe”, pe muzica lui Matei Socor sugera, prin versurile dramaturgului Aurel Baranga,  victoria proletariatului.

S-a intonat pâna în 1953 când a fost înlocuit cu „Te slăvim, Românie” tot pe muzica lui Matei Socor, dar cu versurile poeţilor Eugen Frunză şi Dan Deşliu care subliniau prietenia cu Uniunea Sovietică şi ideologia leninistă.

Din 1977, România a avut un nou imn, „Trei culori cunosc pe lume”, textul fiind inspirat de un cântec patriotic scris de Ciprian Porumbescu ale cărui versuri originale se refereau la culorile tricolorului. Se mai vehiculează însă şi varianta că adaptarea versurilor i-a fi aparţinut chiar lui Nicolae Ceauşescu.

„Trei culori” a fost intonat până în decembrie 1989 când a fost înlocuit cu „Deşteaptă-te, române!”, odată cu schimbarea regimului politic după revoluţia anticomunistă.

„Acum ori niciodată”

Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.

Mesajul imnului „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent în toate imnurile naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Pe lângă imn, românii mai au „Hora Unirii”, poem scris în 1855 de Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) şi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune şi armonie.

Timp de câţiva ani „Deşteaptă-te, române!” a fost şi imnul naţional al Republicii Moldova, dar a fost înlocuit în 1994 cu „Limba noastră”.

via România Cultural

1 Comment
  1. IO...gerules says

    Si daca se canta acest nou imn,cu desteptarea romanilor,ce mare scofala,ca invadatorii tarii romanilor stau cocotati pe spinarile lor si-si bat joc de ei,prin televiziuni si prin Banci straine,cu imn cu tot.Cine dracu se mai desteapta in Romnia?Multimea de partide politice este o politoca de faramitare a mintilor romanilor.Numai o singura ideologie,ideologia legionara,la nivel national mai poate salva aceasta Tara.Romanii ar trebui sa se adune sub cupola unui singur partid,PARTIDUL ROMANIA MARE.Orice partid nationalist,patriotic ar trebui sa-si asume ideologia legionara,altfel acesta este un fals.iar daca si-o asuma atunci numai uniti,itr-o disciplina sfanta si necesara,Romania se poate inalta din somnul cel de moarte de care vorbeste poetul in imnul actual.Deasemenea Ideologia Legionara trebue prezentata pe toate caile,prin toate mijloacele posibile si chiar imposibile,la adevarata ei imagine,nu trunchiata,adaugata si insinuant criminala ifatisata de cominternistii actuali,fii cominternistilor care au distrus Miscarea Legionara fizic,astfel aratand lumii ca spiritul Miscarii Legionare se regaseste in sufletele tuturor romanilor,in mod inconstient,fara ca acstia sa-si dea seama,ea nu a fost distrusa de tortionarii poporului roman,tortionari care musca bestial din nou de cca.26 de ani.Aceasta ideologie reprezinta mantia interioara de rsistenta a neamului romanesc atacat de cateva mii de ani.Corneliu Zelea Codreanu a desgropat-o din ungherele sufletului romanesc,a scos-o la vedere,a organizat-o si apoi cu ea a acoperit,luminand,Romania,mantie de aur,lumina condesata Dumnezeiasca din suflete romanilor.Numai disciplina,educatia,munca,mila si onoarea pot fii bagajele de luat pe CORABIA SALVARII.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php