DEPENDENȚA DE INTERNET ȘI VIAȚA DUHOVNICEASCĂ

0 337

Athanásios Koliofoútis 

Articolul de azi, care are ca subiect pericolele pe care le ascunde dependența tinerilor de internet, subliniază legătura strânsă dintre această dependență și numeroase cazuri de sinucidere apărute în ultimul timp și explică motivele pentru care folosirea exagerată a internetului are efecte nocive asupra spiritualității.

Folosirea excesivă și obsesivă a internetului produce anumite modificări în psihicul adolescentului, întrucât cultivă în interiorul acestuia o atmosferă depresivă [1], care îi influențează decisiv viața și care îl poate duce chiar în pragul sinuciderii. Așa cum reiese din dezvăluirile tulburătoare pe care domnul Manólis Sfakianákis, șeful departamentului de combatere a crimelor electronice, le-a făcut în cadrul celui de-al doilea congres organizat în Atena având ca subiect internetul, realitatea este destul de gravă. Conform mărturiei domnului Sfakianákis, «700 de copii au fost salvați în ultimul moment de la sinucidere». Iată un caz aparte relatat de acesta: «Nu voi uita niciodată când a venit la biroul meu tatăl unei fete de 18 ani, pe care o salvaserăm în ultima clipă de la sinucidere. Vădit emoționat, mi-a împărtășit faptul că, la un moment dat, fiica sa i-a spus: Tată, dacă nu era domnul Sfakianákis, eu nu aș mai fi fost aici cu tine» [2].

Orele în șir petrecute de tânăr în compania internetului îl fac nervos, irascibil, iritabil și violent. În consecință, tânărul nu mai poate întâmpina cu luciditate diversele dificultăți ale vieții [3]. Scăderea respectului de sine, stress-ul și frica de societate iau locul capacității creatoare a copilului și împiedică în mod decisiv procesul de socializare a acestuia. Adolescentul devine fricos și incapabil să se confrunte în mod adecvat cu problemele vieții.

Din moment ce crează și încurajează tendințele sinucigașe, e clar că dependența de internet constituie o problemă pastorală majoră, care trebuie rezolvată urgent. Sinuciderea, ca formă de manifestare a disperării și deznădejdii, este, printre altele, dovada certă a necredinței în Dumnezeu, fapt pentru care putem spune că reprezintă un act cu un pronunțat caracter anti-creștin [4]. Intenția de sinucidere a unui creștin constituie un semn clar că conștiința de sine și spiritualitatea sa au fost serios zdruncinate. Dovedește, în mod categoric, că acest om și-a pierdut nădejdea în Hristos, care este cea mai puternică nădejde.

Cititi articolul integral pe pemptousia.ro

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php