PE CINE DERANJEAZĂ IMNUL DE STAT „DEȘTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”?

3 141

Înaintea partidei de baschet feminin dintre Sepsi Sfântu Gheorghe și „U” Cluj, imediat după Imnul de Stat al României, s-a intonat imnul Ținutului Secuiesc. Ținut care nu există! Antrenorul bosniac, al echipei oaspete, Dragan Petricevici, le-a făcut semn jucătoarelor să înceapă încălzirea, moment în care un potop de înjurături și huiduieli s-a abătut asupra lui și a echipei.”

Cum s-au petrecut lucrurile? „La Sfântu Gheorghe se pune un steag al Ținutului Secuiesc peste toată tribuna, iar suporterii au pretenția ca echipele care vin în deplasare să stea în picioare, în poziție de drepți, așa cum au stat când s-a intonat Imnul de Stat al României, și să asculte imnul Ținutului Secuiesc. Eu am hotărât ca fetele să își continue încălzirea după intonarea Imnului de Stat al României. În regulamentul Federației Române de Baschet, se spune despre obligația sportivilor și a antrenorilor de asculta Imnul de Stat al României, în poziție de respect. Fetele pe care le antrenez nu sunt obligate să asculte un imn care nu este oficial! Trăiesc în România de 20 de ani, eu sânge de român nu am, dar jumătate din inimă îmi bate pentru România”, a declarat Petricevici pentru ziuadecluj.ro.

Așa simte un bosniac, un prieten al românilor, în România de 20 de ani, care spune: „Eu sânge de român nu am, dar jumătate din inimă îmi bate pentru România!”. Întrebarea e: pentru cine bate, oare, inima acelor derbedei, cetățeni români de etnie maghiară, născuți, crescuți aici, care au mâncat și mănâncă pâine românească, pe pământ românesc, pe meleagul nostru mioritic, al înaintemergătorilor noștri? Din păcate, Neamul românesc, Tricolorul, Imnul Național, simboluri sfinte ale românilor, sunt mereu terfelite de niște nemernici. Acestor jigodii li se permite, la infinit, jignirea, sfidarea, afrontul, macularea a tot ce-i românesc, prin mizerabila umilire a românilor, a simbolurilor noastre naționale, prin continue tendințe separatiste, prin autonomii teritoriale pe criterii etnice, în cele două județe, considerate „pământ natal” de extremiștii, șovinii, iredentiștii, neorevizioniștii locului, adepți ai unui așa-zis Ținut Secuiesc, care, de fapt, nu există! Noi suntem România, nu ei! Noi, cei dintotdeauna aici! Nu cei aduși de caii învolburărilor prin colburile istoriei!

Numai că guvernanții noștri, în fața bătăilor de joc, a sfidării, ca de obicei, sunt surzi și orbi. Sunt orice, dar nu și români! A dovedit-o și doamna ministru al Sportului, Elisabeta Lipă. Doamna ministru, care habar n-are ce se petrece, din 1990 încoace, prin Ardeal, care dă, spectaculos, cu parul în baltă și, fără a se mai întreba pe cine deranjează intonarea Imnului de Stat al României, înjurat, primit cu ostilitate, huiduit, de fiecare dată, prin localitățile județelor Harghita și Covasna, fapt deosebit de grav într-un stat de drept, trimite o adresă, o circulară, după cele petrecute la Sfântu Gheorghe, prin care, de fapt, interzice, de acum încolo, intonarea Imnului de Stat al României, în competițiile interne, el fiind permis doar la întâlnirile internaționale. Cică, „pentru a fi evitate incidentele din interior.” Cine, oare, sunt cei care, de obicei, produc invocatele „incidente din interior”? Cine, oare, sunt cei care, de obicei, produc invocatele „incidente de interior”? Ciudat, doamnă ministru! Faceți concesii, pe placul dușmanilor românilor!

Tot respectul, întreaga considerație pentru cele cinci medalii olimpice (de aur), dobândite de marea sportivă. Jos pălăria! De cinci ori, cum spune, a ascultat, de pe cea mai înaltă poziție a podiumului de premiere, Imnul Național al României. Și, firesc, se mândrește! Însă, ca români, suntem nedumeriți: cu ce o deranjează intonarea acestui imn în cazul competițiilor interne?

Foarte mulți din rândul marilor sportivi ai României, unii azi în înalte funcții, consideră că Imnul Național trebuie intonat la întâlnirile sportive, atât la cele internaționale, cât și la cele interne. O spune și domnul Alin Petrache, președintele comitetului Olimpic Român, fost mare rugbist, care a activat în Franța și în Anglia: „Imnul și drapelul constituie o mândrie națională! Fac parte din valorile naționale, specifice, care nu trebuie uitate. Imnul de Stat al României trebuie cântat și la întâlnirile sportive din campionatele naționale!” – este de părere domnia sa.

Imnul nostru face parte „din seva națională” – spunea un jurnalist -, din relația românilor cu nația, sentiment venind, prin timp, de la 1848-1877-1918! Să eliminăm, oare, și imnul? Asta vor unii dușmani din umbră?! Și ce ne mai rămâne românesc? Imnul Național trebuie intonat ori de câte ori este nevoie! Cu mâna dreaptă la inimă! Imnul nostru, românesc, nu trebuie pus „în tandem cu un alt imn.” Nu se pune, niciodată, semnul egalității între Imnul Național și un cântecel zonal, secuiesc, un fel de manea! Imnul de Stat are o anume sacralitate. De aceeași părere este și generalul Ilie Năstase, senator, marele tenisman care a dus faima României, a tenisului românesc departe, peste mări și țări, făcând cinste meleagurilor natale: „Trăim în România – spune Ilie Năstase. Singurul imn respectat este Imnul de Stat. Imnurile unei regiuni nicăieri nu sunt admise! Admis este singurul imn, cel al României, Imnul Național. Să ne amintim de americani. Americanul se culcă și se scoală cu imnul țării sale!”. Deci, Imnul de Stat este simbolul nației, nu maneaua secuiască, prin care unii își bat joc de noi!

Doamna ministru Lipă a fost mare, foarte mare sportiv, însă este slab ministru. Cam multe întrebări i s-au pus, fără vreun răspuns mulțumitor. Ea o ține pe a ei, ca gaia mațul, susținând că, prin acea aberantă directivă, în atenția federațiilor sportive din România, prin care se interzice intonarea Imnului Național la competițiile interne, s-a ținut cont de lege! Care lege, doamnă ministru? Cea care încalcă Constituția, Legea fundamentală a țării? De bună seamă, acea buclucașă directivă a fost născută de niște consilieri tâmpiți. A fost doar semnată de doamna ministru. Nefericită măsură! Acum, doamna general face pasul înapoi, afirmând, pe facebook, că „nu se interzice, prin acea directivă, Imnul de Stat al României la competițiile interne.” Ba se interzice! Se interzice, făcând pe placul unor nemernici separatiști, visători la imposibilul așa-zis Ținut Secuiesc! Oare așa se „stinge” un conflict cu nemernicii, interzicând, pentru a le da apă la moară, Imnul de Stat al României? Doamna ministru minte! Așa că, cu tot respectul, demisia!

Deoarece, doamna ministru nu cunoaște, cât de cât măcar, istoria Imnului Național al României, îi oferim noi câteva necesare informații, pe care un membru al Guvernului Cioloș ar trebui să le știe despre un imn (sărbătorit, în fiecare an, la 29 iulie) încărcat de istorie, încă din timpul Revoluției de la 1848.

Primele versuri ale poeziei „Un răsunet”, de Andrei Mureșanu, ale Imnului Național al României de azi, au răsunat într-o zi de joi, 29 iulie, a anului 1848, printre steagurile tricolore fluturând în Parcul „Zăvoi” din Râmnicu Vâlcea. Menit să preamărească o idee înălțătoare, încă din vechime, de la Pindar încoace (primul poet imnic), alături de drapel, stemă și sigiliu, Imnul Național, pentru fiecare națiune, constituie unul dintre simbolurile unității de stat.

Moment istoric marcant, acesta a fost atestat în documentele vremii, printre acestea fiind și o inscripție a Academiei Române, privind acea dată de 29 iulie 1848, când, așa cum aminteam, la o adunare populară, la Râmnicu Vâlcea, a fost depus jurământul și au fost sfințite steagurile Revoluției pașoptiste, iar „un grup de cântăreți, conduși de Anton Pann, a cântat Imnul revoluționar «Deșteaptă-te, române!»”, de fapt, versurile poeziei

„Un răsunet”, de Andrei Mureșanu.

Doar peste mulți, foarte mulți ani, la 24 ianuarie 1990, tocmai de Ziua Unirii Principatelor, prin Decretul nr. 40 al Adunării Constituante, Imnul de Stat al României – „Deșteaptă-te, române!” – a fost adoptat, dobândindu-și consacrarea juridică, după ce, în perioada proletcultistă și stalinistă, au existat mai multe încercări, în privința imnului, o variantă de împrumut, sub presiunea cizmei bolșevice, fiind și „Zdrobite cătușe, în urmă rămân”.

Având rol însuflețitor, cel al independenței și al unității naționale în conștiința neamului, în învolburările vremurilor și ale bătăliilor, versurile răsunau și îmbărbătau, fiind în gândul ostașilor la Plevna și Grivița, la Mărășești, Mărăști și Oituz, la Odessa, în Stepa Calmucă, la Cotul Donului – Stalingrad, dar și la Oarba de Mureș, până în Munții Tatra și la porțile Vienei. Cu aceste versuri însuflețitoare în gând au luptat ostașii români ca să repună „bornele pe adevărata graniță de vest a României Mari”, după ce tâlharii de hotare ne-au hărtănit harta și țara, și în est, și în nord, și în sud, și în vest, când, prin rapt, nordul Ardealului ne era furat și dat, prin Diktatul de la Viena, Ungariei fasciste și horthyste. Îmbărbătați de versurile lui Andrei Mureșanu, au luptat românii să întoarcă la sânul Patriei-Mame, Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herței, răpite de bolșevismul sovietic. Iar versurile Imnului Național ne spun că România de azi nu este încă întreagă!

Destule sunt argumentele care, din păcate, azi ne dau de gândit. La Ziua Imnului Național, ca și în multe alte dăți, lipsesc „marii patrioți”, șefii de partide, parlamentarii, conducătorii instituțiilor statului din județe, cu rol definitoriu în fruntea maselor. Este un aspect al nepăsării, acela de a întoarce spatele istoriei, dar și suferințelor înaintașilor. Să ne mai mirăm, oare, că Legea 75/1994, privind imnul, drapelul, simbolurile naționale, este desconsiderată, prin județele Harghita, Covasna și Mureș, că neprietenii tradiționali, adepți ai autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a așa-zisului Ținut Secuiesc, cer eliminarea din Constituție a articolului 1, privind statul național, unitar și indivizibil român, că refuză să arboreze Tricolorul și să cânte Imnul Național?

Se impune mai mult respect și loialitate față de statul și neamul românesc, față de însemnele, de simbolurile naționale, pentru recâștigarea necesarei demnități și a așteptatei verticalități!

Totul, sub îndemnul lui Mureșanu din Imnul de Stat al României: „Deșteaptă-te, române!”.

Cuvinte valabile și pentru doamna ministru Elisabeta Lipă!

de Lazăr Lădariu Cuvântul Liber

3 Comments
  1. dec says

    „La Ziua Imnului Național, ca și în multe alte dăți, lipsesc „marii patrioți”, șefii de partide, parlamentarii, conducătorii instituțiilor statului din județe, cu rol definitoriu în fruntea maselor. ”

    Ati auzit de „MRU”? Nu? „Mihai” „Razvan” Ungureanu!, seful SIE („Serviciul de Informatii Externe”)!!! Adicatelea un „birou” CIA-MOSSAD (sau MOSSAD-CIA), care controleaza si DNA si TOT!

  2. calin eugen says

    Deja faptele au depasit mult o limita de bun simt…Nu se anunta vremuri bune…

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php