Tragedia petrecută vineri seară în Clubul Colectiv din Bucureşti este cutremurătoare. Nu doar prin numărul victimelor, ci şi prin vârstele fragede ale tuturor acestora. Este unul din acele momente în care o naţiune trebuie să fie solidară cu cei decedaţi, cu răniţii şi familiile acestora.
A judeca pe acei tineri, a formula speculaţii cu caracter metafizic este nu doar nepotrivit, dar şi în afara spiritului creştin. Nu pot fi de acord cu condamnarea celor care preferă muzica rock. Cunosc foarte mulţi rockeri care sunt oameni de o calitate deosebită şi nu uit că rockerii au fost printre primii care au întărit protestul anticomunist început în dupăamiaza zilei de 21 decembrie 1989, la Piaţa Universităţii.
Nu avem dreptul să judecăm pe tinerii care se înghesuie la spectacole cu caracterul celui de vineri seara, atâta vreme cât niciunul din noi nu am făcut ceva concret şi eficient pentru a le oferi alternative culturale viabile, care să depăşească în interes ceea ce le oferă cluburile şi formaţiile consacrate. Poate că dacă am fi făcut mai mult şi mai inteligent pentru a le oferi concepte culturale purtătoare de valori şi pliate pe trendurile actuale, mulţi tineri nu ar fi fost vineri în Colectiv, ci la alternative culturale.
Eu îi înţeleg şi sunt solidar cu ei, chiar dacă nu sunt adeptul muzicii practicate de acea formaţie şi nici al genului acela de spectacole. Dar îi înţeleg pentru că am fost şi eu tânăr, şi pentru că sunt şi eu om, ca şi ei. Şi mă simt solidar cu ei şi cu părinţii lor în tragedia care s-a petrecut şi încă se desfăşoară sub ochii noştri.
Trebuie să facem ceva pentru copiii noştri, pentru tinerii acestei ţări, să le oferim ceva. Şi abia apoi vom avea dreptul să-i judecăm.
Dumnezeu să-i ocrotească pe toţi, cei răniţi şi cei răposaţi…
Florin Dobrescu
