Academia Română: Mişcarea Legionară NU a fost fascistă!

2 151

xAcademia-Romana-INST-despre-Miscarea-Legionara-01-Iunie-2015-Camera-Deputatilor-Ziaristi-Online-2zggcltu7yvfeiw6npnl6o.jpg.pagespeed.ic.WGy-_X5FQlACADEMIA ROMÂNĂ. INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI

Proiect de lege iniţiat de parlamentarii PNL
Proiect adoptat de Senat la 8 aprilie 2014

Observaţii

Mişcarea Legionară este o organizaţie care aparţine extremei drepte din România, creată la 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu, Ionel Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, sub numele de Legiunea Arhanghelul Mihail (şi NU Arhanghelului).

Ea se încadrează în contextul general al refacerii şi reformării societăţii româneşti după 1918, manifestându-se cu deosebire în marile oraşe, cu aderenţă în rândurile studenţilor, a unei părţi a intelectualităţii, a clerului ortodox şi a micii burghezii.

Întemeietorii Legiunii nu au elaborat o doctrină, un program în sensul deplin al termenului. În lucrarea sa, Pentru legionari (1936), Corneliu Zelea Codreanu arată că piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea este omul, nu programul politic.

Accentul se pune pe crearea elitei politice ca proces de acumulări lente şi pe educarea tineretului în spiritul naţionalismului, al promovării vechilor tradiţii ale poporului român, antibolşevismul, reformarea economică, socială şi politică a societăţii româneşti, avînd o componentă religioasă puternică, aceasta din urmă conferind un caracter original Mişcării Legionare în contextul mişcărilor de extremă dreaptă europene ale vremii.
Prin valorile promovate, Mişcarea Legionară nu poate fi inclusă automat, a priori, în curentul „fascist“, încă nedefinit complet şi perceput astăzi ca „depersonalizat” la scară europeană pentru că se nesocotesc trăsăturile fundamental naţionale.

Aversiunea faţă de bolşevism şi lupta împotriva acestuia apropie Mişcarea Legionară de specificul epocii, de fascismul italian şi de naţional-socialismul german, dar fără a permite înglobarea sa într-una dintre aceste doctrine. Elementele de doctrină legionară apără şi promovează tradiţionalismul, specificul şi realităţile româneşti, apărarea creştinismului ortodox, cerinţa instaurării unui stat autoritar, formarea unei elite disciplinate, naţionaliste, care să educe masele în acelaşi spirit, revoluţia spirituală, care să conducă la formarea „omului nou”, cetăţean având calităţi superioare, devotament şi spirit de jertfă pentru interesul naţional.

Persecutată de la înfiinţare, scoasă în afara legii de mai multe ori pînă la interzicerea din 1937, Mişcarea Legionară a avut, ca membri şi simpatizanţi, parte importantă a elitei intelectualităţii interbelice (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Vladimir Dumitrescu, Vasile Christescu, Constantin Noica, Dan Barbilian, Petre Tuţea, Radu Demetrescu-Gyr etc.). Aceleaşi persecuţii continuă în perioada regimului antonescian şi comunist.

Trebuie reţinut faptul că adevărata măsură a luptei antibolşevice a fost dată de Mişcarea Legionară pe front, prin înrolarea deţinuţilor politici în batalioanele disciplinare destinate primei linii, unde s-au evidenţiat prin fapte de vitejie, apoi în lupta împotriva instaurării regimului comunist.

Componenta majoră a mişcării naţionale de rezistenţă anticomuniste din România a fost legionară, realitate ilustrată prin procentul major al deţinuţilor politici din perioada 1945-1964, apreciat la circa 75%.

Conform declaraţiei publice (2011) a Acad. Dan Berindei, Preşedinte de Onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, Mişcarea Legionară nu poate fi calificată drept „fascistă” întrucât nu întruneşte, prin elementele de doctrină pe care le-a adoptat şi promovat, un caracter ideologic fascist.

*

Credem că, în discuţiile politice şi abordările juridice pe marginea subiectului OUG 31/2002 sunt utile următoarele precizări:

– echitatea politico-juridică prin exagerare a statutului de „legionar” şi extindere la alţi combatanţi ai rezistenţei anticomuniste şi membrii altor partide politice, în contextul propagandei sovietice şi comuniste de „defascizare” după 23 august 1944 şi Convenţia de Armistitiu din 12 septembrie 1944 cu Naţiunile Unite;

– extinderea culpei ab initia de „a fi legionar” în cadrul proceselor politice din anii stalinismului şi dejismului asupra multor condamnaţi din loturile rezistenţei armate anticomuniste;

– culpa de apartenenţă la organizaţii care au promovat crime şi asasinate politice este individuală prin acte întocmite pe un probatoriu corect şi concret, şi nu colectivă, respectându-se drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, aşa cum sunt definite de reglementările internaţionale în materie;

– de asemenea, trebuie avută în vedere necesitatea unei abordări integrate în materie de drept penal asupra rasismului şi xenofobiei „pentru a se garanta că aceleaşi fapte constituie o infracţiune în toate statele membre U.E. şi să se prevadă sancţiuni efective proporţionale pentru persoanele fizice sau juridice care au comis sau sunt răspunzătoare pentru astfel de sancţiuni” (Punctul 5 din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 28 noiembrie 2008).

Director,

Prof. Dr. Radu Ciuceanu

8 iunie 2015

Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului – Academia Română

Str. Arh Grigore Cerchez nr. 16. sector 1 Bucureşti

Tel. 0212305992; fax. 021.230.76.82

E-mail: secretariat©totalitarism.ro

2 Comments
  1. calin eugen says

    Sa speram ca tot mai multi oameni grei vor lua pozitie fata de legea antilegionara.Iar pe cei care tac ii vor judeca.peste ani,chiar copii lor.Cu Dumnezeu,inainte!

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php