Dacă vom întreba mai mulți oameni „Când începe viața?” vom primi diverse răspunsuri: în momentul concepției, când începe să bată inima, când începe creierul să producă primele impulsuri, la naștere, când organismul se poate auto-susține, ba chiar unele curente utilitariste vor spune că în momentul când persoana respectivă este folositoare pentru cei din jur. Putem astfel să ne imaginăm o axă a timpului, care pornește din momentul concepției și merge până în punctul reprezentat de moartea noastră naturală. Din perspectivă creștină, putem prelungi această axă – pentru că viața noastră va continua în veșnicie.
În domeniul Pro Vita adeseori ajungi să vorbești despre problema avortului, care nu înseamnă altceva decât curmarea unei vieți. În acest context, pentru a putea începe o discuție, ar trebui să vedem prima oară ce înseamnă viața și mai exact, când începe ea? Un simplu ochi curios aruncat în lumea oamenilor de știință ne poate aduce câteva lămuriri în această privință.
Dacă vom întreba mai mulți oameni „Când începe viața?” vom primi diverse răspunsuri: în momentul concepției, când începe să bată inima, când începe creierul să producă primele impulsuri, la naștere, când organismul se poate auto-susține, ba chiar unele curente utilitariste vor spune că în momentul când persoana respectivă este folositoare pentru cei din jur. Putem astfel să ne imaginăm o axă a timpului, care pornește din momentul concepției și merge până în punctul reprezentat de moartea noastră naturală. Din perspectivă creștină, putem prelungi această axă – pentru că viața noastră va continua în veșnicie. Putem aranja toate momentele menționate mai sus, la locul lor, pe această linie.
Doctor Alfred M. Bongioanni, profesor de pediatrie și obstetrică la Universitatea din Pennsylvania, declară faptul că, de la prima sa educație medicală a învățat că „viața umană începe în momentul concepției” și că ea „este prezentă de-a lungul acestei întregi secvențe, de la concepție, până la maturitate și căorice întrerupere, în orice punct de-a lungul acestui timp, constituie o terminare a vieții umane”. Cu alte cuvinte, atât omorârea unei persoane de 40 de ani, spre exemplu, cât și avortul reprezintă„terminarea vieții umane”.
Această afirmație este determinată de formarea structurii noastre genetice unice, încă din momentul concepției, care ne definește calitatea noastră biologică de „om”. Acest fapt îl face pe doctorul Bongioanni să continue ideea: „Nu pot să susțin că aceste stadii timpurii ale dezvoltării în uter reprezintă un om incomplet, în același mod în care nu se poate susține că tânărul, înainte de efectele dramatice ale pubertății, nu este o ființă umană completă.Aceasta este viața umană în fiecare etapă”. Acest lucru înseamnă că nu gradul de dezvoltare ne definește valoarea de ființă umană, ci ea este dată încă din momentul concepției. Dreptul la viață ar trebui să fie același, atât pentru copilașul aflat în a doua săptămână de sarcină, în burtica mamei sale, cât și pentru un tânăr, o persoană adultă sau un bătrân.
Doctor Jérôme Lejeunea fost un renumit medic pediatru și genetician francez. Cu toate că el a descoperit sursa bolilor ce presupun anormalități cromozomiale (ex. Sindromul Down), a fost și un aprig opozant al diagnosticărilor prenatale și al avortului. El afirmă că,„după ce fertilizarea a avut loc, o nouăființă umană a venit la viață și cănu mai este o chestiune de gust sau de opinie […] nici o dispută metafizică, ci sunt dovezi experimentale clare… fiecare individ are un început foarte precis, de la concepție”.
Faptul că știința este foarte clară în acest domeniu și nu se poate lăsa loc interpretărilor o spune și profesorul Micheline Matthews – Roth, de la Universitatea Harvard Medical School: „Este incorect să spunem că datele biologice nu pot fi decisive sau concludente… Este științific corect să spunem că o viață umană individuală începe la concepție. Legile noastre ar trebui să se bazeze pe date științifice exacte”.
Cu alte cuvinte, nu rămâne loc de interpretări. Orice altă idee, cum că viața ar începe în alt moment decât cel al concepției rămâne doar o părere, dintr-o altă perspectivă sociologică, psihologică, filosofică etc., dar nu științifică.
De ce contează, totuși, când începe viața? Pe baza unor argumentații care susțin că viața ar începe mai târziu (4 săptămâni de sarcină, 10 săptămâni, la naștere…) avortul nu mai înseamnă o „terminare a vieții umane”, așa cum doctor Alfred M. Bongioanni afirmă. Pe seama acestei „portițe de scăpare” dintre momentul concepției și orice alt moment ales crește industria avortului sau a contraceptivelor, multe din ele fiind, de fapt, avortive timpurii. Cunoscând toate aceste speculații și interesele ascunse din spatele lor, doctor Watson A. Bowes, de la Universitatea Medicală din Colorado spune: „Începutul vieții unui om este, din punct de vedere biologic, un moment foarte clar. Începutul este concepția.Acest simplu fapt biologic nu ar trebui să fie distorsionat pentru a servi intereselor sociologice, politice sau economice”.
Vedem din toate aceste mărturii că dovezile științifice sunt în perfect acord cu adevărul propovăduit de Biserică: Viața, dar de la Bunul Dumnezeu, începe în momentul zămislirii (concepției). Atunci vorbim deja de o ființă umană care nu trebuie omorâtă, ci salvată și protejată.
În final, vreau să ofer mărturia unui doctor obstetrician-ginecolog, de la Centrul Medical „Columbia Presbyterian Medical Center” din New York. Este vorba de doctorul Shettles Landrum, ale cărui fotografii intrauterine cu copii nenăscuți apar în peste cincizeci de manuale medicale. Acesta mărturisește: „Mă opun avortului. Fac acest lucru, în primul rând, pentru că eu accept ceea ce este biologic evident, că viața umană începe din momentul concepției și în al doilea rând, pentru că eu cred că este greșit să curmi viața umană nevinovată, în orice situație. Poziția mea este științifică, pragmatică și umanitară”.
