Dincolo de geopolitică, strategii şi economie, unul din motivele acţiunilor Rusiei în Ucraina ar putea fi rezervele de gaze din subsolul Mării Negre. John Maxfield scrie pe un blog mai puţin cunoscut pe la noi că:
“But is it possible that the true explanation is even simpler? Could it be, in fact, that Russia’s decision to invade Ukraine had merely to do with a handful of natural gas discoveries off the coasts of Romania and Ukraine?”
I ask this question somewhat rhetorically, because I think the answer may be “yes.” As Bloomberg reported in the middle of last year, the Black Sea remains “almost untouched by the oil industry, with fewer than 100 wells drilled, compared with more than 7,000 in the North Sea.”
Mai este amintit şi faptul că după ce va începe exploatarea gazelor din Marea Neagră s-ar putea ca prin 2018 România să devină independentă din punct de vedere energetic. (Dac-am avea şi nişte guvernanţi capabili să negocieze nişte redevenţe serioase pentru exploatarea resurselor noastre naturale ar fi chiar bine).
Toate astea îmi amintesc de procesul cu Ucraina de la Haga pentru terenurile din jurul Insulei Şerpilor. Unul din argumentele Ucrainei la proces a fost lungimea litoralului său la Marea Neagră. Nu ştiu care sunt uzanţele (cel mai probabil decizia de la Haga ar trebui să rămână valabilă) dar nu mă pot abţine să nu mă întreb ce se va întâmpla în eventualitatea în care Crimeea devine stat independent/ zonă secesionistă nerecunoscută/ parte a Federaţiei Ruse?
P.S. Am aflat de la oameni serioşi că indiferent de modificările din Ucraina delimitarea de la haga din jurul Insulei Şerpilor rămâne valabilă. De George Damian
