Cum se dă în stambă scriitorul român Mircea Cărtărescu – mesaj către cititorii săi, către juriul Premiului Nobel sau către ICR?
Mircea Cărtărescu a fost fotografiat cu acceptul său făcând un gest obscen, potrivit prietenului său Tudor Jebeleanu.
Tudor Jebeleanu, expert vizual la Institutul Cultural Român, a explicat atitudinea lui Cărtărescu: “Poza a fost făcută “on purpose”: am avut acceptul scriitorului și n-aș fi făcut-o publică, dacă n-ar fi fost așa, credeți-mă! Ea este adresată, în special, oamenilor cu umor, dar și celor care, de decenii, îi tot pun bețe-n roate lui Mircea, cu ură, cu venin și pe nedrept! Știți ce scandal a iscat, pe vremuri, fotografia cu Einstein, scoțând limba (posterității)? “Cum, vai, oh, ah, Einstein scoate limba, oh Dear!”. Einstein scotea limba, pentru că O AVEA!”, a spus Tudor Jebeleanu potrivit realitatea.net.
Cine este expertul de imagine al ICR Tudor Jebeleanu, fiul poetului comunist din anii 1950 și mai apoi marele consumator de fonduri de la USR Eugen Jebeleanu?
Pentru cititori, explică Vladimiri Tismăneanu, din care reproducem: „Soarta a facut sa fiu prieten apropiat, din copilarie si pana astazi, cu Tudor si Florica, fiul si fiica lui Eugen Jebeleanu. Locuiam pe aceeasi strada (Grigore Mora), ei la numarul 36 (o casa proiectata de Marcel Iancu), noi la 22. Am fost coleg de clasa cu Florica la Liceul „Petru Groza” din clasa intaia pana intr-a sasea, cand, la indemnul directorului, profesorul de geografie Burcescu, m-am mutat la recent infiintatul liceu nr 24 (actualul „Jean Monnet”) de pe strada Gradina Bordei, in spatele Salii Floreasca, alaturi de vechea televiziune. Stiam evident cine este Jebeleanu, auzisem in casa despre el, „Surasul Hiroshimei” era una din cartile cele mai laudate ale acelor timpuri. Mai tarziu, eram in ultima clasa de liceu, am scris o compunere despre acel poem, imi vin si-acum in minte versurile „Ce noapte deasa,vai ce noapte deasa/Unde-i cararea care duce catre casa?/Ce noapte mare, vai, ce noapte mare/Unde-i cararea doamna ‘nvatatoare?” Nu mai vorbesc de „Lidice”, piesa de rezistenta, probabil cea mai sincera, a poeziei antifasciste romanesti”. (Vladimir Tismaneanu)
sursa: Cotidianul
