Spasiba, dar nu servim! Viitorul relaţiilor româno-ruse în viziunea lui Aleksandr Dughin: România unită cu Basarabia, dar în cadrul noii URSS.

0 778
Александр Дугин 2012 август фото гр

Cu ocazia vizitei lui Titus Corlăţean la Moscova, Vocea Rusiei a pregătit o serie de materiale despre viitorul şi prezentul relaţiilor dintre cele două ţări.

Aleksandr Dughin este un politolog rus şi unul dintre cei mai influenţi gânditori geopolitici ai Rusiei de astăzi. Dughin a creat o teorie geopolitică inedită în care coabitează realpolitik-ul pragmatic şi mesianismul ortodox. Totodată, filozoful rus este liderul Mişcării Eurasiatice şi unul dintre fondatorii Clubului Izborsk, think-tank-ului care uneşte şi sincronizează eforturile ideologilor conservatori din Rusia. Într-un interviu recent acordat postului nostru de radio, Aleksandr Dughin a vorbit despre spaţiul eurasiatic şi despre viitorul României în contextul modificărilor conjuncturii geopolitice:

”Proiectul eurasiatic, Comunitatea Economică Eurasiatică, începe să capete popularitate. Din ce în ce mai multe ţări din spaţiul ex-sovietic devin interesate de acest proiect. La fel, există interes din partea unor ţări din Europa de Est şi ţări cu influenţă la nivel regional, adică Turcia şi Iranul. Grecia se gândeşte la posibilitatea ieşirii din Uniunea Europeană. Despre posibilităţile apropierii de Comunitatea Economică Eurasiatică vorbeşte premierul maghiar Viktor Orban. În fond, proiectul eurasiatic este o stea în ascensiune pe când Uniunea Europeană este o stea căzătoare.

Eu nu am nici un dubiu că după alegerile (posibil, alegeri anticipate) în care un bloc electoral format din comunişti şi patrioţi trebuie să aibă succes, Republica Moldova se va orienta spre integrarea în spaţiul eurasiatic. Transnistria, prin vocea ministrului de externe, deja s-a angajat în această integrare.”

1În viziunea geostrategului rus, viitorul relaţiilor dintre România şi Rusia arată cu totul altfel decât cred majoritatea analiştilor politici: ”Veţi vedea că a treia verigă a lanţului regional al apropierii de noua alianţă va fi România. Mai mult, intrând în această uniune, România s-ar putea uni cu Moldova în care s-a fi reintegrat Transnistria. Toată lumea ar avea de câştigat!”

Din start, mulţi comentatori şi ”experţi” în geopolitică vor interpreta o asemenea prognoză ca fiind ”deplasată”, dar experienţa demonstrează că multe dintre prognozele controversate făcute de Aleksandr Dughin s-au adeverit. În 2000, analiştii pro-occidentali au fost amuzaţi de prognozele referitoare la o ”criză de sistem” ce urma să cuprindă Europa şi SUA. Acum, criza de sistem a devenit realitate şi nu este nimic amuzant în asta. Deseori, Aleksandr Dughin are privilegiul de a lansa în spaţiul public nişte paradigme care ulterior se regăsesc în diverse conversaţii instituţionale, deci ipotezele menţionate de geostrategul rus nu trebuie tratate cu superficialitate.

Este remarcabil faptul că Dughin introduce în discuţiile despre poziţia geopolitică a României două aspecte care până acum nu au avut un loc vizibil în contextul dialogului dintre cele două ţări. Geostrategul rus introduce noi axe de coordonate, adică demnitatea naţională şi valorile ortodoxe:

România se află la periferia Uniunii Europene, este un oaspete nepoftit, tratat mai rău decât ţările care se află în dificultate precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda. În Uniunea Europeană, aceste ţări sunt catalogate peiorativ drept ”Grupul PIIGS”, adică ”grupul porcilor”. Înseamnă că în acest context România este o ţară de mâna a zecea? În Europa există o percepţie negativă şi injustă a românilor. Ei nu sunt bineveniţi ca oaspeţi. Lor nu li se deschide spaţiul Schengen. Un popor întreg este judecat în baza a câtorva cazuri de corupţie. Este o situaţie dizgraţioasă pentru o ţară care posedă o măreaţă cultură ortodoxă, o cultură pe care o consider o veritabilă perlă a culturii europene a secolelor XIX-XX. În realitate, societatea românească este una dintre societăţile europene care sunt cele mai interesante, cele mai intelectuale, cele mai apropiate faţă de noi.

În condiţiile în care Uniunea Europeană calcă în picioare valorile tradiţionale şi demnitatea naţională, transformându-se într-un amalgam ciudat în care se îmbină Babilonul şi Sodoma, există propuneri pentru un proiect civilizaţional bazat pe alte valori şi alte principii:

”Cred că integrarea României în spaţiul eurasiatic poate avea loc sub zodia identităţii culturale ortodoxe. În cadrul Comunităţii Eurasiatice această ţară îşi va putea rezolva problemele economice şi teritoriale, dar mai mult, va fi acceptată cu bucurie, va fi apreciată la justa valoare şi va fi tratată ca un partener egal, ca un partener apropiat din punct de vedere civilizaţional. Acest aspect este foarte important pentru conştiinţa naţională.”, subliniază Aleksandr Dughin.

Desigur, există cei care cred că relaţia dintre România şi Rusia nu poate fi îmbunătăţită, dar geostrategul priveşte viitorul cu optimism:

”Faptul că am fost divizaţi de o terţă forţă, de atlantişti, şi-a jucat rolul. Ei încearcă să ne învrăjbească, comit mici acte de sabotaj şi creează o atmosferă de ostilitate, dar aceste lucruri se vor termina. Rusia şi România au prea multe în comun! Pe noi ne aşteaptă o reîntâlnire şi o redescoperire reciprocă în contextul unei civilizaţii comune. Deja se fac primii paşi în această direcţie. Nu le supraestimez valoarea, dar interpretez pozitiv aceşti paşi. Are loc un schimb de vizite. Bucureștiul a fost vizitat de secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, fapt care a fost interpretat drept ”o spargere a gheţii” de către presa locală. La Moscova este aşteptată vizita ministrului de externe al României, Titus Corlăţean. Toate acestea sunt semne ale apropierii în care eu aloc rolul principal nu atât politicienilor şi reprezentanţilor puterii, ci elitei intelectuale. Intelectualitatea poate schimba atmosfera, poate crea un climat de înţelegere reciprocă. Avem nevoie de un dialog intercultural, de un schimb literar. Noi ştim prea puţin despre fabuloasa literatură română şi este păcat. La fel, românii nu cunosc literatura rusească contemporană. Sunt mândru de faptul că printre puţinele cărţi ale autorilor ruşi care au apărut la Bucureşti în ultimii ani se numără şi lucrarea mea, ”Bazele politologiei” prefaţată de un mare filozof şi director al Institutului de Sociologie al Academie Române, Ilie Bădescu. Paradigma apropierii inevitabile este determinată de o multitudine de factori. Ruşii, românii, moldovenii, transnistrenii – toţi sunt ortodocşi, sunt legaţi de acelaşi spaţiu regional care poate deveni şi un spaţiu economic comun şi o platformă eurasiatică comună în care fiecare îşi va găsi un loc onorabil.”

Până acum, discuţiile dintre Rusia şi România s-au concentrat asupra aspectelor economice, aspectelor pragmatice, fără a implica şi o dimensiune politică sau civilizaţională. Mesajul unui influent strateg rus deschide calea unui dialog civilizaţional, bazat pe valorile comune. În fond, societatea şi elita românească trebuie să aleagă un viitor. Românii trebuie să ştie că vânzarea a ce a mai rămas din industria şi economia naţională nu este inevitabilă. Cei care sunt ultragiaţi de perspectiva legalizării căsătoriilor gay şi de perspectiva impunerii propagandei homosexuale în şcolile de stat trebuie să ştie că poate exista şi un alt viitor. Cei care sunt deranjaţi de faptul că ambasada ”aliatului strategic” se ocupă de atât gestionarea privatizărilor impuse de FMI cât şi de organizarea marţurilor homosexualilor în Bucureşti, trebuie să vadă că există şi alte opţiuni civilizaţionale, deschise pentru România.

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php