Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Arhivă pentru categoria: Ultimele ştiri

105 ani de la nașterea Elisabetei Rizea, EROINA din Nucșoara, simbol al rezistenței anticomuniste

Miercuri, 28 iunie, se împlinesc 105 ani de la nașterea Elisabetei Rizea, eroină a rezistenței anticomuniste din Munții Făgărașului.

Elisabeta Rizea s-a născut pe 28 iunie 1912, în comuna Domnești, județul Argeș, în familia lui Ion și a Mariei Șuța. În 1950 a fost arestată pentru prima dată și condamnată la 6 ani de închisoare, pentru ajutorul acordat partizanilor din Muscel, fiind eliberată în 1956.
Deși a fost bătută și torturată, nu a divulgat nici un secret, continuând să-i ajute, și după prima eliberare, pe cei care se opuneau comunismului. În 1959, după prinderea fraților Arnăuțoiu, Elisabeta Rizea a fost arestată pentru a doua oară și condamnată la 25 ani muncă silnică pentru favorizarea infracțiunii. A fost eliberată în 1964 prin grațiere. După 12 ani de închisoare petrecuți la penitenciarele din Pitești, Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc și Arad, a fost numită „dușman al poporului”, iar gospodăria i-a fost etichetată drept „casă de bandiți”. Pentru următorii 26 de ania fost ținută sub stricta supraveghere a organelor de anchetă, fiind chemată, împreună cu soțul ei, la interogatorii.
Abia după Revoluție, povestea eroinei Elisabeta Rizea a început să fie cunoscută, fiind vizitată atât de fostul președinte Emil Constantinescu și de Regele Mihai și Regina Ana.
Atârnată de păr, de cârligul din plafon
După ce securiștii au atârnat-o cu părul de pe cap de un cârlig care era agățat de tavan, Elisabeta Rizea a rămas fără niciun fir de păr pe cap… „Au început să mă bată cu un băț până la sânge. Mi-au rupt câteva coaste și am leșinat. Îmi făceam cruce cu limba în cerul gurii și mă rugam la Dumnezeu să mă ajute să nu spun nimic”.
În 1992, Elisabeta Rizea a acordat pentru prima dată un interviu Luciei Hossu-Longin, pentru serialul „Memorialul durerii”, povestea sa cutremurând o țară întreagă.
„Când m-a bătut cel mai rău Cârnu, m-a dus la miliție, într-o cameră. A tras o masă. Avea un cârlig mare la mijloc acolo. (…) Și a tras Cârnu un scaun lângă masă, m-a legat cu mâinile la spate după spătar, cu frânghie, așa, după aia a suit scaunul pe alt scaun și a urcat scaunele pe masă și mi-a legat coada acolo sus în cârlig. Și era un lanț și a băgat lanțul aici, după frânghie, cum eram legată la mâini.
Și mi-a fost frică că atunci eram și eu grăsuță, nu prea tare, dar nu eram slută ca acum, și stam și țipam și spuneam: «Domnule, împușcați-mă, tăiați-mi capu’, scoateți-mi ochii, tăiați-mi limba, nu știu de ei, nu mă întrebați, că nu știu! Nu mă chinuiți, nu mă lăsați fără mâini, mai bine împușcați-mă!.» (…)
Când m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumul la coadă, mi-a dezlegat părul și m-a lăsat numa-n mâini. Da’ păi tot nu i-am vândut… Și după aia m-a dat jos, m-a dezlegat la mâini, era o căldare de apă pă sobă acolo și a muiat un sac în apă, l-a stors, mi-a luat fota aia după mine și-a pus sacul așa, peste mine. Și a băgat pe mâna dreaptă un d-ăla dă cauciuc, așa, cu șnur, și m-a făcut toată numai dungi groase cât mâna. Cum ziceți să-l iert? Nu pot! M-a dus patru soldați acasă. (…) M-a dus și m-a pus în pat. Am stat zece zile acasă. Mai rămăsese la ochi, aici, ca cum dai cu ceva, așa, oleacă de vânătaie. Da aici în jos eram dungi și niagră ca bluza. Și dungi făcută, dungi cât mâna. Ce să fac? Am răbdat. Am răbdat”. („Povestea Elisabetei Rizea”, ediție îngrijită de Irina Nicolau și Theodor Nițu, București, 1993, pag. 53-54)
Cârnu a bătut-o și în spital…
„Cârnu Ioan, căpitan, Nucșoara. L-a bătut pe soțul Elisabetei Rizea de «i-a rupt carnea de pe el». Pe Elisabeta Rizea a agățat-o într-un cui din tavan, de părul împletit în coadă, femeia s-a prăbușit, iar scalpul i-a rămas în tavan. Apoi a bătut-o cu un cauciuc, pe spate. Rănile fiind atât de grave a fost dusă la spital în cele din urmă, însă nu i se putea face nici o injecție, pentru că la orice înțepătură izbucnea sângele. 10 zile Elisabeta Rizea a stat numai în frunte și în genunchi. Cârnu a bătut-o și în spital, într-o rezervă specială” (Arhiva de istorie orală a Centrul International de Studii asupra Comunismului – Cezar Zugravu, „O antologie a crimei”).
via ActiveNews

Miting pentru normalitate la Cluj

Sâmbătă, 1 iulie, cu începere de la ora 13:00, în Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca, va avea loc un miting pentru protejarea familiei tradiționale. 

Imagine similară

Adunarea de sâmbătă, la care sunt invitați să participe toți clujenii care susțin  familia constituită doar ca uniune între bărbat și femeie, are loc în aceeași zi cu marșul homosexualilor, autorizat pentru prima dată în Cluj.

Ca să înțelegem ce ni se întâmplă. Avertisment și pentru românii de bună credință care s-au lăsat înșelați de sloganul „rezist” al propagandei neo-marxiste. Donald Trump: „Rezist” egal OBSTRUCȚIE!

Devenit simbolul americanilor care protestează în SUA împotriva președintelui Trump, „rezist” a fost preluat rapid și de românii ieșiți în stradă, la începutul anului, împotriva guvernului Grindeanu. Într-un interviu acordat recent postului Fox News, Donald Trump se arată contrariat de sloganul pe care și l-au luat contestatarii săi, afirmând că tema lor, „rezist”,  înseamnă, de fapt, OBSTRUCȚIE.

Trump nu crede că în spatele acestei mișcări de rezistență, condusă de stânga americană, s-ar afla fostul președinte Obama și spune că, în loc să adopte tema ”hai să ne unim”, reprezentanții stângii preferă acest „rezist”.
Într-o postare pe Facebook, președintele Alianței Noastre România, atrage atenția asupra unui pasaj din interviul cu Donald Trump, realizat de Fox News. Mai exact, asupra răspunsului dat de președintele american după ce a fost întrebat cât de frustrant este să știe că unul dintre susținătorii mișcării „rezist” este fostul președinte Obama.
„O temă de reflecție pentru oamenii de bună credință care s-au lăsat / se lasă înșelați de propaganda neo-marxistă (botezată, în România, „dreapta progresistă” !!!) infiltrată viclean sub sloganul „rezist”.
Urmăriți cu atenție min. 1.26-2.36.:
Vorbind despre manipulările din SUA, Președintele Trump spune foarte clar: Tema lor e „rezist” … adică obstrucție !”, scrie Marian Munteanu pe Facebook, publicând și răspunsul integral al liderului de la Casa Albă la întrebarea reporterilor americani.
”D. Trump – Tema lor [notă – a democraților] este ‘Rezist’ – nu am mai auzit despre așa ceva, ‘Rezist’.
Reporter- Cât de frustrant este să știți că unul dintre susținătorii acestora este fostul Președinte Obama, să știți că acesta este liderul așa numitei rezistențe?
D. Trump – Eu nu cred că el este cel ce o conduce în realitate. De altfel, președintele Obama a și dat o scurtă declarație pe această temă. Alții sunt liderii acestei mișcări. Nu uitați că l-am putut vedea pe Schumer [liderul Democrat din Senatul SUA Chuck Schumer] criticând legea, cu două săptămâni în urmă, fără a avea nici o idee cu privire la conținutul acesteia. Făcea declarații cu privire la lege, dar nu știa nimic despre ea. Mai mult, nici senatorii republicani nu știau conținutul legii întrucât acesta nu fusese încă publicat. Foarte puține persoane cunoșteau prevederile acestei legi. Așadar, el critica o lege fără să cunoască nimic despre ea. Asta e ceea ce ei numesc ‘REZISTENȚĂ’ . Dacă vă gândiți puțin veți vedea că însuși cuvântul rezist este o alegere cutremurătoare. Tema lor este ”rezist”,  pe când tema lor ar trebui să fie ”hai să ne unim” să cuprindem toate aspectele unei problematici. Dar tema lor este rezist, este obstrucționare. Și problema este că ei devin obstrucționiști – să ne înțelegem și mie îmi place această temă din poziția candidatului la o demnitate publică însă cred că tema rezist devine una groaznică din poziția în care ne aflăm acum, după alegeri și, mai important, cred că este o temă groaznică pentru cetățenii americani. Rezist, obstrucționare – nu este ceea ce americanii își doresc.”
Reamintim că în SUA mișcarea #resist continuă să scoată în stradă mii de americani, feministele pro avort, și  susținătorii LGBT care îl contestă pe actualul președinte al SUA.
Deși Trump nu crede că în spatele acestei mișcări de protest ar putea fi fostul președinte democrat Obama, ziarul New York Post scria, la începutul anului, la scurt timp de la învestirea lui Trump, că dacă foștii lideri de la Casa Albă care își încheiau mandatul nu se băgau în politica succesorilor lor, Obama nu urmează aceeași cale. Jurnalistul Paul Sperry scria că din noua sa casă, „Obama țese intrigi pentru dinamitarea lui Trump”, aici fiind „centrul de comandă” va putea comanda activitatea uneri armate formate din aproximativ 30.000 de activiști anti-Trump. De altfel, subliniază ziarul american, se poate vedea cum această armată a fost deja implicată în mai multe proteste și revolte care au răsărit ca ciupercile în toată America în ultimele zile.
Imagini pentru rezist soros?
via ActiveNews

26 iunie – Ziua Drapelului României

Simbol naţional, drapelul care i-a însufleţit pe români în momente grele de luptă, dar şi de bucurie, este sărbătorit în fiecare an în 26 iunie. Data a fost aleasă în amintirea zilei când, în timpul Revoluţiei de la 1848, tricolorul roşu-galben-albastru a fost adoptat ca simbol al naţiunii române. Drapelul României poate fi arborat oricând, fără constrângeri, de persoane fizice la domiciliul sau reşedinţa lor, sau de persoane juridice la sediile acestora.

crucea

 

Care este semnificaţia culorilor drapelului

Roşul semnifică sângele înaintaşilor noştri vărsat pe pământul românesc de-a lungul veacurilor. El îndeamnă ca dragostea faţă de neam şi de ţară să fie la fel de aprinsă ca focul roşului din steag. Galbenul exprimă grandoarea ţării, prestigiul şi virtutea. Albastrul semnifică seninul cerului, al cugetului şi gândirii neamului românesc, credinţa şi puterea cu care suntem legaţi de pământul patriei.

Istoria drapelului naţional

Cele trei culori ale tricolorului s-au regăsit pe steaguri sau stindarde înca din vremea lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul. Un astfel de steag, care avea şi un însemn grafic care îi reprezenta pe arhanghelii Mihail şi Gavriil, a aparţinut lui Tudor Vladimirescu, conducatorul Revoluţiei de la 1821. Steagul a fost ascuns în timpul revoluţiei pentru a nu fi capturat, iar după ce revolta a fost înabuşită, căpitanii lui Tudor Vladimirescu au hotărât arderea lui, şi totuşi, dupa 60 de ani drapelul a fost găsit, recondiţionat şi depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei din Bucureşti.

Istoria Drapelului Naţional începe însă în 1834, când Alexandru Ghica Vodă domnitorul Ţării Româneşti, a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii”. Steagul pentru corăbii avea două culori: galben şi roşu, iar cel al armatei trei: roşu, galben şi albastru şi un vultur la mijloc.

În timpul Revolutiei de la 1848 Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii, iar după abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu şi instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti, a fost promulgat decretul de instituire a Drapelului Naţional. Tricolorul devenea astfel steagul naţional al tuturor românilor. Culorilor li se atribuia pentru prima dată o semnificaţie, roşul semnifică frăţia, galbenul exprimă bogăţia ogoarelor, albastrul semnifică libertatea. Culorile erau împărţite egal pentru a reprezinta principiul egalităţii, iar orientarea în sus semnifica verticalitatea.

sursa: descopera.ro

ŢIGĂNEŞTI. Pelerinaj la mormintele întemeietorilor Legiunii Arhanghelul Mihail.

La Ţigăneşti, în cimitirul satului, s-a desfăşurat sâmbătă 24 Iunie 2017, un pelerinaj la mormintele lui Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu, înetemeietori ai Legiunii Arhanghelul Mihail, la eveniment participând numeroşi tineri din Bucureşti şi din jud. Dâmboviţa, unii dintre ei îmbrăcaţi în costume naţionale. (mai mult…)

Mesaj emoţionant al familiei lui Radu Gyr la aflarea veştii de la Cluj: “Răul nu poate să triumfe întotdeauna! Mulţumim din suflet miilor de români care s-au mobilizat pentru Poetul Pătimirilor României!”

Vestea de la Cluj-Napoca, privind retragerea iniţiativei Institutului “Elie Wiesel” de a se schimba denumirea străzii Radu Gyr din municipiu, i-a surprins plăcut pe soţii Simona Popa Gyr şi Demostene Popa, fiica şi ginerele marelui poet. “Sincer, nu ne aşteptam – ne-au mărturisit -, dar aceasta este dovada că răul nu poate să triumfe întotdeauna! Le mulţumim din suflet miilor de români care s-au mobilizat peste noapte pentru a-l apăra pe Poetul Pătimirilor României. Dumnezeu să-i răsplătească!”, au transmis cei doi românilor. Iată că şi în această zi de 22 iunie, zi astrală a neamului românesc, ziua declanşării Războiului Sfânt pentru reîntregirea Ţării, Dumnezeu a fost cu noi, pentru Radu Gyr! Doamne, ajută!

Citiţi: DOCUMENT. Ultimul cuvânt al lui Radu Gyr la Tribunalul Poporului: O CREDINŢĂ ADEVĂRATĂ. Sâmbătă, 2 iunie 1945 (Fragment)

Ascultaţi: INEDIT: Radu Gyr recitând din versurile sale împreună cu soţia sa, Flora. AUDIO/VIDEO 

UPDATE: VIDEO DE LA CLUJ:

 

sursa: Roncea.ro

Comunicat al Mişcării Legionare din Exil

Mişcarea Legionară – Consiliul Politic

COMUNICAT VI. Comemorarea înfiinţării Legiunii Arhanghelul Mihail

Unterägeri (Elveţia), 24 iunie 2017

Camarazi,

Astăzi, cu ajutorul Celui de Sus, cei puţini, care am rămas în viaţă, am ajuns să participăm la celebrarea uneia dintre cele mai importante zile, aceea a înfiinţării Mişcării Legionare, în ziua de 24 iunie 1927.

Au trecut 90 de ani de când Căpitanul şi un grup de tineri patrioţi au depus primul legământ la icoana Sf Arhanghel Mihail. Acest legământ a avut o semnificaţie aparte pentru viitorul parcurs al Mişcării. Se născuse prima organizaţie naţionalistă, întemeiată pe credinţă. O mişcare cu un profund caracter mistic. Aşa se explică supravieţuirea sa pe parcursul celor 90 de ani de prigoniri.

Prin acest legământ, Căpitanul a pus bazele unei mişcări care mai târziu a putut să trezească patriotismul românesc adormit. Legământul său a devenit un crez naţional.

Căpitanul a spus să fie urmat doar de cei care cred nelimitat. Prin această mişcare, Căpitanul dorea să restaureze sufletul omului pe baza morale creştine. Să creeze un Om Nou.

Mişcarea Legionară a atras tineretul românesc, iar acesta a trebuit să străbată infernul abătut de duşmanii neamului românesc asupra acestei ţări. În urmă, au rămas zeci de mii de morminte, zeci de mii de eroi sacrificaţi. Prin aceasta însă, ei au dovedit capacitatea de jertfă a celor ce au respectat până la capăt legământul depus.

De aceea, este de datoria celor rămaşi să propovăduiască mai departe acest crez. Spiritul Mişcării Legionare, doctrina sa, trebuie transmise generaţiilor viitoare, cărora deceniile de prigoană nu le-au permis accesul la literature întemeietorilor Legiunii. Doctrina legionară trebuie conservată fără a se pierde nimic din ea şi fără alterări. Avem convingerea că ea va genera impulsul necesar reînvierii sentimentului national pentru generaţiile viitoare.

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!

Dan Boghiu

Comandant legionar, utimul surpavieţuitor al Consiliului Politic al Mişcării Legionare, membru al Comitetului pentru construirea Monumentului Moţa Marin – Majadahonda

Redactat: Sorin Olariu, secretar

24 IUNIE 1927. Înfiinţarea Legiunii Arhanghelul Mihail

Întemeietorii Legiunii Arhanghelul Mihail, cunoscuţi drept „Văcăreştenii” sau „Cei 5 de la Văcăreşti” (de fapt 6, dar Tudose Popescu decedase cu puţin timp înainte de înfiinţarea Legiunii); Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă.

„În mijlocul acestor frământări şi ceasuri de răscruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit în închisoarea Văcăreşti.
Ne-am hotărât să strângem rândurile şi să continuăm lupta sub protecţia aceleaşi Sfinte Icoane. În acest scop, ea a fost adusă la căminul nostru din Iaşi, din altarul bisericii Sfântul Spiridon, unde o lăsasem cu trei ani în urmă.
La aceste gânduri, grupul “Văcăreşti” s-a alăturat imediat. Peste câteva zile am convocat la Iaşi pentru vineri 24 iunie 1927, ora zece seara, în camera mea din str. Florilor nr. 20, pe Văcăreşteni şi pe puţinii studenţi care mai rămăseseră legaţi de noi.
Într-o condică, cu câteva minute înainte, scrisesem următorul ordin de zi, numerotat cu nr. 1:
“Astăzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ion Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează: LEGIUNEA ARHANGHELULUI MIHAI, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli.
Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici,
Corneliu Zelea Codreanu”.
Această primă şedinţă a durat un minut, adică atât cât am citit ordinul de mai sus, după care cei prezenţi s-au retras, rămânând ca să cugete dacă se simt destul de hotărâţi, şi tari sufleteşte, pentru a păşi într-o asemenea organizaţie unde nu era nici un program, singurul program fiind viaţa mea de lupte de până atunci şi a camarazilor mei de închisoare.”

24 IUNIE 1927

Imagine similară

Au trecut 50 de ani de când simtirea a devenit cuget si cugetul faptã!

O jumãtate de veac prinsã’n cumpãnirea omului între a rãmâne gând nedospit sau a se ridica spre zãrile senine, luminate de preceptele legionare. Rãstimp vertil, plin de prãbusiri si înãltãri, de frãmântãri în desnãdejde, de bucurii în înfrângerea propriei neputinte… Asta a fost dintru început doctrina «omului nou»: aluat statornic în plãmada spiritualã a neamului românesc pentru a-l scoate din îndoialã si a-l ridica în istorie. Nenumãrati au fost eroii si martirii în istoria oropsitã a Valahilor. Din negura epocei lui Buerebista si Decebal si pânã în epoca sumbrã a comunismului distrugãtor de suflete, numele celor ce s’au jertfit pentru aceeasi cauzã sfântã, stau mãrturie în Cartea de Aur a Neamului.

Dar printre ei, ca o luminã nestinsã si vesnicã, strãluce numele lui CORNELIU ZELEA CODREANU! In mijlocul atâtor exemple de mare respect, se desprinde acest fiu al Moldovei care a adus cea mai statornicã contributie întru salvarea sufletului românesc si pregãtirea zilei de mâine a neamului.

Gândirea lui, croitã pe temeliile nesdruncinate ale spiritualitãtii crestine si sprijinitã pe virtutile sufletesti ale strãbunilor Traci, a frânt în douã istoria. Acum 50 de ani, in seara de 24 Iunie 1927, s’a pus piatra unei noi zidiri sociale si politice. Zidire smulsã din apãsarea materiei, a egoismului si-a urei.

Sub semnul credintei legionare, omul si-a înteles menirea si’n adâncul fiintei lui au început sa se limpezeascã cãile împlinirei. Destinul neamului e strãjuit de alte perspective, chiar dacã in aceastã clipã zace sub cãlcâiul unui regim neuman si ateu. In strãfundurile nevãzute ale sufletului, flacãra aprinsã acum 50 de ani de Cãpitan, pãlpâie ca o candelã de veghe. In milioane de inimi românesti ea pãstreazã speranta si încrederea în învierea României, asa cum odinioarã, Bust: Corneliu Codreanuîn vremuri de prigoanã, tot ea a pãstrat demnitatea si curajul zecilor de mii de legionari întemnitati.

Aceasta-i minunea si mãretia celor 50 de ani de existentã a Miscãrii Legionare! S’a pãstrat în istorie pentrucã a rãmas neclintitã în precepte si’n atitudini. Si se pãstreazã în clipã pentrucã e croitã pe simtirea lãuntricã a românului!

Astãzi, mai mult ca oricând, toti cei ce-si iubesc neamul îsi îndreaptã privirea cãtre Miscarea Legionarã. Omul cautã o iesire din mlastina comunistã unde l-au dus neprevederea politicienilor si prostia gloatelor. Si numai doctrina legionarã îi poate da aceastã certitudine. Va veni timpul când toti se vor întoarce spre ea, cuprinsi de mãretia întelegerii si de entuziasmul acceptãrii.

Deaceea, cei 50 de ani ai Miscãrii Legionare nu sunt un bilant de încheiere, ci chezãsia unui adevãr ce rãsbate peste vremi si rele. Lupta legionarã se înscrie in vesnicia neamului, ca un nestins rug de sacrificii. Aniversarea de azi, mai mult decât o aducere aminte, e o chemare, un indemn cãtre cei ce asteaptã salvarea patriei.

In ciuda negãrilor si ostracizãrii oficiale, istoria româneascã a ultimilor 50 de ani stã prinsã trainic de firul nevãzut al existentei legionare. Iar viitorul, consecintã fireascã, se va împlini PRIN si SUB INDRUMAREA acestei miscãri nationaliste.

Fericiti cei care-i vor întelege menirea si i se vor apropia cu înflãcãrare si încredere ACUM când, dupã o jumãtate de veac de lupte si jertfe, Miscarea Legionarã a rãmas singura speranta a neamului românesc. Alãturi de cei neclintiti vor simtã retrãind in strãfunduri toate virtutile strãmosilor si tot curajul marilor dãruiri.

Miscarea Legionarã, vie si nestrãmutatã în gând si faptã, sta straje neclintitã în fata puhoaielor comuniste, a inconstientei demo-plutocratice si a tuturor rãmãsitelor oligarhice care au trãdat neamul românesc.

Gândirea politicã si socialã a Cãpitanului se confirmã astãzi ca singura viziune logicã si salvatoare pentru societate si om: 

– revenirea la potentele nationale 

– trãirea în duhul preceptelor armoniei sociale 

– înãltarea în spirit. 

In aceastã rânduialã se ascunde o întreagã filozofie socialã si-un întreg program de justitie si progres. Dupã cinci decade de ostracism, aceastã gândire se dovedeste singura valabilã. Prin ea CORNELIU ZELEA CODREANU ne-a dãruit un viitor înscris în vesnicie!

Cu ocazia acestui semi-centenar:

-ne plecãm respectuosi fruntile in fata marilor nostri înaintasi si intemeietorã, martiri si eroi, care-au cimentat prin sângele lor doctrina «omului nou»;

-privim cu mândrie pe cei ce-au rãmas neclintiti in rândurile legionare, în pofida tuturor amenintãrilor, lingusirilor si desperãrilor ce ne-a fost dat sã îndurãm;

-salutãm cu bucurie pe toti cei noi veniti in rândurile noastre si’n sarcina cãrora va cadea într’o zi rãspunderea viitorului si-a onoarei legionare. 

de Faust BRÃDESCU

Revista Carpatii, Madrid

Director: + Aron Cotrus     Redactor: Traian Popescu
Calle
Conde de Penalver, 82, 4  Madrid, 28006, Spania
Anul X
XIII, Nr. 7, Octombrie-Noembrie 1977

via Miscarea.net

VICTORIE LA CLUJ! RADU GYR rămâne prezent ca nume de stradă. Societatea civilă a câştigat! Consilierii au decis să consulte foruri abilitate…

Victorie a societăţi civile la Cluj! Numele străzii RADU GYR rămâne neschimbat.

Consilierii locali ai municipiului Cluj Napoca au hotărât să retragă hotărârea de modificare a numelui străzii Radu Gyr. Hotărârea fusese propusă ca urmare a unei solicitări a Ministerului Afacerilor Interne, la presiunile Institutului Naţional pentru Studiul Holocaustului în România „Elie Wiesel”, care îl acuzase pe poetul radu Gyr de crime de război.

Problema străzii Radu Gyr a fost luată prima pe ordinea de zi, fiind invocaţi miile de cetăţeni care deja semnaseră petiţia iniţiată de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, zecile de organizaţii civice care protestaseră, precum şi personalităţi ale vieţii publice şi culturale care s-au alăturat acestor demersuri. Toată această mobilizare a societăţii civile a determinat Consiliul Local Cluj Napoca să retragă, cel puţin pentru moment, proiectul de hotărâre luat la presiunile Institutului Elie Wiesel. (mai mult…)

Ultimele articole

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php