Regretatul poet Ioan Alexandru mi-a spus odată că de cînd a venit Hristos pe Pămînt nu mai există atei, ci antihriști. Istoria creștinismului e un șir lung de atacuri și năpaste la adresa Bisericii. Acesta este și motivul pentru care Biserica nu va putea fi înfrîntă niciodată.
Greșeala e a tuturor: tinerii, care și-au depărtat dureros pașii de Biserică, și noi, care nu am fost foarte aproape de tragedia lor. Dar atacurile furibunde asupra Bisericii, mai mari decît asupra pompierilor, doctorilor și administrației, dovedesc că există oameni, văzuți și nevăzuți, care urăsc Biserica. Mila noastră trebuie să-i descopere și rugăciunea noastră trebuie să-i trezească.
Filmul „Căința” se termină cu cuvintele: „Ce sens are un drum care nu duce la biserică?”.
Bănuiesc că majoritatea celor care atacă azi Biserica sînt botezați în numele Sfintei Treimi. Ei au profitat de un eveniment nefast pentru a ataca Biserica, pentru că în pana lor se vede cum curge o cerneală otrăvită, nu una ziditoare.
Biserica se roagă pentru toți oamenii și pentru lumea din afara ei. Nu a fost și nu va fi împiedicată de strigătele barbare, străine ei.
Creștinismul este ultima mare religie a lumii, pentru că este singura care se roagă pentru vrăjmașii ei; de aceea este și ultima, și cea mai mare, pentru că una superioară ei nu are cum să mai apară (Petre Țuțea).
Biserica este veșnică, este sfîntă, este ierarhică, este luminată de pocăința membrilor ei, este capabilă să-și asume vinovățiile întregii umanități.
Nu loviți cu atîta ușurință în Biserică!
Noi o apărăm pentru că, în realitate, ea este marșul care înaintează sigur spre Împărăție și îi poate salva și pe detractorii ei, chiar dacă aceștia nu înțeleg.
de Prof. univ. dr. Pavel Chirilă
via RostOnline
