Oana-Maria Bogdan, membră în conducerea centrală a PLUS și despre care Dacian Cioloș susține că este ”roata motrice” din spatele partidului, este promotoarea unor idei precum desființarea proprietății private și renunțarea la viața de cuplu în favoarea traiului în grup.
”Cred că un pas important al omenirii va fi cel al renunțării la proprietate. Când nu vor mai exista teritorii care să aparțină unui om, trib, neam sau corporație, vom reuși să conviețuim armonios pe planeta Pământ. Eu am încredere că acest lucru se va întâmpla în timpul vieții mele”, a fost comentariul Oanei-Maria Bogdan la o postare despre Ziua Națională, pe 1 decembrie 2018. Comentariul a fost semnalat de sociologul Andrei Tiut pe pagina de Facebook.
Ideea renunțării la proprietate a fost reluată de Oana Bogdan și într-un interviu acordat unei publicații belgiene și postat pe contul său de Facebook.
”Aș desființa agricultura și nu aș domestici animalele. Cred că am fi oameni mult mai buni dacă, în calitate de descendenți ai vânătorilor și culegătorilor, nu am avea proprietăți și am trăi în grupuri în loc de cupluri”, a fost răspunsul Oanei Bogdan la întrebarea ce ar schimba dacă ar avea puterea să schimbe trecutul.
Ea a fost și taxată pentru ideile pe care le promovează, scrie g4media.ro.
”Mergeți la Sighet și maturizați-vă. Sau la Aiud, Pitești, Periprava. Aveți habar ce a însemnat abolirea proprietății private? Cum s-a făcut fiindcă e unicul mod în care se poate face? Ați aflat ce le făcea torționarul comunist Franț Țandără celor care se opuneau „conviețuirii armonioase”? Nu v-ar fi rușine…”, i-a scris într-un comentariu tot pe Facebook Bogdan Budes.
Oana-Maria Bogdan a fost aleasă membră în Biroul Național al PLUS, partidul condus de Dacian Cioloș. Ea este aproape nelipsită din deplasările pe care Cioloș le face în țară.
Fostul premier consideră că Oana Bogdan ”a fost și este roata motrice în jurul căreia s-a construit echipa executivă care a dat formă și substanță proiectului politic RO+ devenit, mai apoi, PLUS”.
Cum o caracterizează Cioloș pe Oana Bogdan
Oana-Maria Bogdan este genul de femeie de care politica românească are nevoie pentru a căpăta substanță, omenie și justețe.
E persoana cu cea mai mare capacitate de muncă creativă și ordonată pe care o cunosc. În vara lui 2016, venea în guvernul pe care l-am condus ca secretar de stat responsabil cu patrimoniul la Ministerul Culturii. A fost suficientă o oră de discuții despre modul în care patrimoniul material și cel imaterial pot oferi valoare societății și pot contribui la dezvoltare, pentru a înțelege că am de-a face cu o femeie nu doar foarte competentă, care vorbea din propria-i experiență (arhitect consacrat în Bruxelles, membru al Comisiei de experți UNESCO al orașului Bruges), dar și cu o vizionară și o inovatoare pe care nimic nu o poate împiedica să transforme visurile în realitate.
Acea primă impresie s-a transformat în certitudine în 2017, când a decis să fie unul dintre inițiatorii Platformei civice România 100 și apoi, în 2018, unul dintre cei nouă fondatori ai proiectului politic RO+ care s-a concretizat, acum două luni, în PLUS. Iar la începutul anului trecut, a lăsat propriul birou de arhitectură și urbanism din Bruxelles pe mâna salariaților și s-a întors în România.
A fost și este roata motrice în jurul căreia s-a construit echipa executivă care a dat formă și substanță proiectului politic RO+ devenit, mai apoi, PLUS.
Oana are o capacitate înnăscută de a atrage oameni inovatori, entuziaști, determinați, cu spirit de echipă. Și face asta pentru că deține ea însăși aceste calități.
Ea este, acum, membru al Biroului Național al partidului, responsabilă cu inovarea și cu integrarea ideilor care – aparent disparate – capătă coerență și direcție clară atunci când ajung pe mâna ei.
Cu toate că ar fi avut profilul perfect, a decis să nu candideze la europarlamentare, pentru a se dedica în totalitate construirii partidului și, prin asta, proiectului prin care România poate deveni o țară din care nu doar să nu vrei să pleci, dar o țară în care să te întorci – așa cum a făcut-o și ea.
Oana este un arhitect vizionar, pentru care forma lumii construite de om trebuie să reflecte armonia interioară din noi înșine. De aici, și preocuparea sa constantă pentru Om si pentru bunăstarea lui.
Foto: Oana-Maria Bogdan și Dacian Cioloș / Sursa: Facebook
„Comunismul ideologic originar, care stă la baza tuturor variantelor eşuate ulterior, are la bază câteva idei:
– convingerea că ordinea veche a societății nu e bună şi trebuie înlocuită cu una nouă.
– de lucrul acesta e gata să se ocupe minoritatea celor care se autodefinesc a fi cei care au înțeles sensul istoriei, care reprezintă viitorul şi progresul și care trebuie să tracteze restul unei societăți inerte, ce nu înțelege că schimbarea e în interesul ei.
– mijloacele de acţiune pentru dobândirea puterii împlică şi acte ce ies din jocul democratic.
– forțele care se opun progresului sunt credința în Dumnezeu şi instituţia religioasă (Biserica), statul suveran (eventual naţional) şi ataşamentul de patrie, familia burgheză (tradiţională) şi proprietatea privată.
– prin urmare, comunismul declară război religiei şi Bisericiî (ateism şi anticlericalism), statelor suverane (internaţionalism), familiei (eliberarea de sub morala tradiţională) şi proprietăţii private (colectivism şi etatism).
Prin ce s-a caracterizat activitatea USR în cei doi ani şi ceva de când este partid parlamentar? Anticlericalism (atacuri la orice formă de sprijinire de către stat a cultelor – deşi Constituţia prevede această obligație în sarcina statului indiferent de mărime sau motivul contribuției statului), atac la familia tradițională – susținerea diluării instituției sociale a familiei prin sprijinirea formelor alternative de conviețuire, contestarea identitarismului şi susţinerea fără rezerve a proiectelor de tip globalist (noua denumire a internaţionalismului). Deocamdată noul comunism a renunțat la confiscarea proprietății private, dar încet-încet se confiscă viața privată.
Procedeele utilizate sunt deseori obstrucționiste şi agresive (#rezist), inclusiv recursul la scandal.
În Vest, comunismul şi marxismul au căpătat forţă în anii hippie; ţineţi minte „Imagine” (John Lennon)? „Imagine there’s no countries (…) and no religion, too”, „Imagine no possessions (…)”etc;…doar că rezultatele au fost de fiecare dată până acum opuse proiectului originar.
La noi, după tranziţie, comunismul revine in forţă nu prin hippies, ci prin urmaşii lor hipsteri; alianţa făcută cu un partid bănuit de a fost moşit de fiul unui fost ofiţer de Securitate nu vine decât să întregească tabloul: atenție la USR!”
ACTUALIZARE 15:13 Președintele PLUS, Dacian Cioloș, a scris pe facebook că valorile lui Avram Fițiu sunt în contradicție cu cele ale formațiunii sale.
„Ieri a fost un moment neplăcut pentru organizația noastră tânără. O organizație gândită pentru oameni buni, onești, responsabili. Sunt convins că cei mai mulți dintre noi suntem așa.
Pe Avram Fițiu îl cunosc de mult timp. I-am apreciat pasiunea pentru agricultură și viața țăranului român. Pozițiile sale publice din ultimii ani sunt în clară contradicție cu valorile noastre și cu principiile expuse în codul nostru etic și în statutul PLUS. Pentru mine, decizia de retragere din Consiliul Național și din partid e fără întoarcere.
Am zis de la început că intrarea în partid este deschisă tuturor celor care respectă statutul și codul de etică. Iar în cazurile neplăcute, când se înscriu oameni care nu le respectă, avem o comisie de integritate și arbitraj, care are mandatul să rezolve astfel de situații.
De aceea, pe oamenii cărora le-am cerut ajutorul să vină în Consiliul Național pentru că am crezut că pot contribui la construirea PLUS consider că este normal să îi rog să renunțe atunci când acțiunile lor aduc deservicii clare organizației.
În ceea ce-l privește pe George Gima, consider că răbdarea și reflexul organizațional de a te consulta cu colegii înainte de ieșirile publice pe subiectele de interes ale partidului sunt calități necesare pentru un membru în Consiliul Național. Avem nevoie de mecanisme funcționale și eficiente, pe lângă pasiune și entuziasm.
Suntem la început de drum, avem de învățat din aceste întâmplări. O să remediem, cu răbdare, toate problemele. Vom face tot ceea ce putem ca România să devină ceea ce ne dorim. Vor fi multe obstacole și nu va fi ușor. Oamenii au așteptări mari de la noi și îmi doresc tare mult să le răspundem pe măsură.”, a spus Cioloș
Știrea inițială
George Gima, unul dintre membrii Consiliului Național al PLUS, formațiunea condusă de Dacian Cioloș, se află în mijlocul unui scandal după ce l-a numit de „extremă dreaptă” pe Avram Fițiu, colegul său de partid.
Printre altele, lui Avram Fițiu i-a fost reproșat că susține viața sau că este împotriva migrației musulmane. Viziunea politică a lui Gima pare să fie una de stânga, după ideile pe care le susține în clipul de prezentare pentru alegerile europarlamentare.
„Dacă mi-ați fi spus ca voi face parte din Consiliul Național al unui partid nou, alături de simpatizanți ai curentelor de extremă dreaptă, nu aș fi crezut. Domnule Avram Fitiu, dragă coleg în Consiliul Național al PLUS:
• Nu cred că dreptul la avort poate fi adus în discuție în Uniunea Europeană în 2019, așa cum considerați dumneavoastră.
• Nu cred că „secularizarea și laicizarea se plătesc cu moartea”, așa cum credeți dumneavoastră.
• Nu cred că putem educa generațiile tinere cu afirmații de genul „imigrația musulmană și romă e putreziciune”, așa cum o faceți dumneavoastră, preluând acestea de la mișcări de extremă dreaptă din Europa.
• Nu cred în retorica blamării refugiaților, care vin să distrugă Europa și nu cred ca „o nouă cruciadă” poate fi soluția.
• Nu cred că tot ce iese din cadrul „familiei normale” (așa cum o definiți dumneavoastră) trebuie blamat sau jignit. Cred cu tărie în respectarea drepturilor fiecărei persoane, indiferent de religie, credință sau alte preferințe.
• Nu cred ca „trebuie să trimitem la abator clasa politică a României”, așa cum îndemnați dumneavoastră.
• Nu cred că educația sexuală în școli ar fi periculoasă, așa cum considerați dumneavoastră.
• Nu cred în conspirații contra agriculturii românești sau contra poporului român.
• Nu cred în produsele tradiționale pe care le promovați ca fiind vindecătoare de boli incurabile pentru moment.
Viziunea identitară, reacționară, bazată pe ură și pe manipulare nu face parte din valorile mele.
Este clar că avem viziuni diferite despre evoluția societății și vă rog, așadar, să explicați aceste opinii ale dumneavoastră și să ne spuneți cum poate ajuta extrema dreaptă societății românești, europene și dezvoltării partidului PLUS”, a scris el.
În urma scandalului iscat, Dacian Cioloș a intervenit și i-a cerut demisia lui Gima. Acesta din urmă refuză să plece din partid.
„În urma postării de ieri (în care anunțam că o persoană de extrema dreaptă a ajuns în conducerea PLUS – iar alți colegi semnalaseră deja asta anterior, fără ca nimic să se întâmple), Dacian Cioloș mi-a solicitat în mod ferm să renunț la a mai fi membru în Consiliul Național al PLUS și să îmi dau demisia și din partid.
Precizez că nu am demisionat. Nu cred că politica altfel se face excluzând colegii care apără valorile organizației și ale societății, în România membră UE în 2019”, a scris bancherul.
Pe siteul oficial al partidului se anunță, însă, că atât Fițiu, cât și Gima, și-au dat demisia din PLUS:
„Biroul Național al PLUS a luat act de decizia domnilor Avram Fițiu și George Gima de a se retrage din pozițiile ocupate în cadrul Consiliului Național al partidului. Dorim să le mulțumim pentru activitatea depusă în cadrul partidului și le dorim succes în continuare.
PLUS este un partid care pune mai presus de orice criteriile de etică și integritate. Ne dorim o organizație deschisă și transparentă, în care să se regăsească toți cei dispuși să pună umărul la construirea unui partid dedicat interesului public. Urmează o perioadă de dezvoltare intensă, în care vom avea nevoie de multă energie și răbdare pentru a duce la bun sfârșit proiectul PLUS. Vom avea parte de multe atacuri și dezinformări. Din acest motiv, e necesar să folosim organismele interne ale partidului pentru a rezolva, în cel mai democratic și transparent mod cu putință, problemele care apar.”
Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, ce reuneşte peste 40 de organizaţii nonguvernamentale din cele trei judeţe, solicită reprezentanţilor statului român să ia măsuri concrete pentru a stopa instaurarea „co-suveranităţii” Ungariei asupra aşa-zisului „Ţinut secuiesc”.
Într-o scrisoare deschisă ce urmează să fie trimisă Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei României, conducerea forumului solicită „reacţii ferme de respingere şi dezaprobare a ingerinţelor anormale ale Guvernului de la Budapesta în problemele interne ale României”, respectarea prevederilor Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Ungaria şi garanţii că autonomia teritorială pe criterii etnice nu va fi niciodată adoptată în România.
De asemenea, liderii forumului cer analizarea consecinţelor obţinerii dublei cetăţenii de către concetăţenii maghiari, ale liberei circulaţii a proprietăţilor funciare, precum şi a „investiţiilor strategice realizate de statul maghiar în cele trei judeţe”. Ei propun adoptarea unei iniţiative legislative, după modelul existent în Slovacia, prin care să nu se mai permită cetăţenilor cu dublă cetăţenie să candideze şi să ocupe funcţii în administraţia publică centrală şi locală din România.
Totodată, se solicită înăsprirea sancţiunilor, inclusiv prin demitere şi privare de libertate, faţă de cei care aduc atingere însemnelor naţionale: imn, drapel şi stemă.
Nu în ultimul rând, Forumul Civic solicită Guvernului României să înfiinţeze, în regim de urgenţă, un departament pentru comunităţile româneşti „numeric” minoritare şi să adopte o strategie de dezvoltare economică şi socială pentru judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, care să asigure o convieţuire interetnică normală.
„Solicităm specialiştilor din Guvernul şi Parlamentul României să asigure definirea şi recunoaşterea politico-juridică a conceptului de minoritate numerică şi punerea acestuia în egalitate formală cu conceptul de minoritate naţională. (…) Reluăm propunerea asigurării prin lege a reprezentării permanente a electoratului românesc din judeţele Covasna şi Harghita în Camera Deputaţilor: în cazul în care aceasta nu se realizează prin redistribuirea mandatelor la nivelul ţării, numărul deputaţilor să fie suplimentat cu câte un mandat acordat candidatului care obţine cele mai multe voturi la nivelul celor două circumscripţii electorale. (…) Totodată, reiterăm sprijinirea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş pentru obţinerea statutului de organizaţie de utilitate publică, în vederea subvenţionării de la bugetul central a proiectelor şi programelor identitare iniţiate de acesta”, se arată în scrisoarea deschisă, prezentată în cadrul adunării reprezentanţilor comunităţilor româneşti din Covasna, Harghita şi Mureş, desfăşurată sâmbătă, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe.
În cadrul întâlnirii organizate de Forumul Civic, s-a făcut o trecere în revistă a stării comunităţii româneşti din cele trei judeţe, au fost inventariate principalele probleme cu care se confruntă aceasta şi au fost identificate direcţiile principale de acţiune în vederea păstrării şi afirmării identităţii naţionale a românilor din această zonă a ţării, în care sunt minoritari din punct de vedere numeric.
Printre participanţi s-au numărat episcopul Covasnei şi Harghitei, Andrei, actuali şi foşti parlamentari, primari şi viceprimari români, clerici, directori ai şcolilor cu predare în limba română, consilieri judeţeni, conducători ai unor instituţii deconcentrate, lideri judeţeni ai principalelor partide politice, directori ai unor instituţii de cultură.
Preşedintele Donald Trump (dr) şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker participă la o conferinţă de presă la Casa Alba, 25 iulie 2018. (Win McNamee/Getty Images)
Vizita lui Juncker la Washington ar trebui să vestească apusul iminent al dominaţiei Partidului Comunist şi al clonelor cuibărite la putere prin diverse democraţii.“Domnule preşedinte, doamnelor şi domnilor, când am fost invitat de preşedinte la Casa Albă am avut o singură intenţie: de a încheia un acord”, a anunţat Jean-Claude Juncker săptămâna trecută în timpul vizitei sale la Washington. “Şi am ajuns la un acord”, a continuat preşedintele Comisiei Europene.
Acum foștii securiști au șepci de baseball cu „Red Bull“ și pentru ei moneda de referință e euro, nu leul
storicul Marius Oprea, autorul celebrei cărți „Moștenitorii Securității”, spune că fiii și fiicele foștilor securiști au preluat sistemul părinților lor și îl duc mai departe.
„ Se vorbește mult despre faptul că vinovăția părinților nu trebuie să cadă asupra copiilor. Perfect de acord, dar aici nu mai vorbim de vinovăție, de legătura cu faptele comise de părinții-torționari, ci de preluarea sistemului de putere și relații, de banii negri realizați de părinții securiști și activiști, și de pozițiile asigurate de aceștia copiilor – de la studiile în străinătate, plătite (ca în cazul secretarului PLUS Adrian Iordache) cu bani rezultați din acțiuni de contrabandă. Și de mușamalizarea unor fapte reprobabile ale copiilor, de către părinții ajunși în sistemul de putere. În cazul familiei Iordache, aceasta pare a fi o practică curentă. De pildă, Iulia Iordache (cofondator/vicepreședinte PLUS și soția lui Adrian Iordache, secretar general PLUS) este fiica lui Bugaru Constantin, fost ofițer de Securitate din Drobeta Turnu Severin.
Acesta, care din câte știu are certificat de colaborator-agent al Securității de la CNSAS, a fost, rând pe rând, director la Electrica Mehedinți, adjunct la Hidroelectrica și traseist politic PSDR-PDL-PNL-PSD, dar, ca și Iordache senior, a adus prejudicii statului român în sume greu de estimat, prin comisioane încasate de la diferite firme, pentru acordarea de contracte supraevaluate, și este posesorul mai multor apartamente în București și în Timișoara, al unor terenuri pe Clisura Dunării ș.a. Ca și soțul său Adrian, Iulia Iordache, fata securistului Bugaru și vicepreședinta PLUS, a fost în 2002 protagonista unui accident grav, urmat de spitalizare vreme de câteva săptămâni a victimelor. Fostul securist Constantin Bugaru, tatăl vicepreședintei partidului PLUS, a mușamalizat cazul la Poliția Mehedinți și la Spitalul Municipal, plătind daune generoase victimelor, care nu au depus plângere penală. De fapt, despre asta este vorba. Să nu vă închipuiți că sunt cazuri izolate. Copiii securiștilor și ai foștilor activiști care au făcut carieră politică sau în administrație în timpul regimului Iliescu s-au bucurat de aceleași avantaje ca și copiii nomenclaturiștilor de odinioară și, iată-i acum intrând în servicii secrete, în administrație sau politică drept „oameni curați”, deși nu se dovedesc departe de mentalitatea părinților, ale căror averi, dar și mentalitate le moștenesc.
Acum a venit vremea lor. Ei trebuie să-și țină la adăpost părinții și trecutul lor, prin construirea unui „braț de acoperire” politic. Problema nu rezidă în vinovăție, ci în continuitate. Avem de-a face cu o „predare de ștafetă” de la fosta Securitate la noua Securitate, de la părinți către copii, în perpetuarea aceluiași sistem. Și culmea e că tocmai ei, „copiii sistemului”, cu studii în străinătate, „curați și spălați”, au preluat și capitalizat lupta împotriva „ciumei roșii””, a spus Marius Oprea într-un interviu acordat României Libere.
Marius Oprea susține că securiștii sunt principalii beneficiari ai tranziției și au adoptat cu repeziciune ideologia globalistă pentru că moneda lor curentă nu este leul, ci euro.
„Este un numitor comun aici, o predare de ștafetă, cum am mai spus. Acum foștii securiști au șepci de baseball cu „Red Bull” și pentru ei moneda curentă nu e leul, ci euro. Sunt primii beneficiari ai acestei lungi și tulburi tranziții și au avut întotdeauna instinctul de a se înclina după cum bate vântul. Ei nu au avut, prin natura meseriei, convingeri morale puternice. Când te-ai decis să intri în Securitate, l-ai lăsat la ușă pe Dumnezeu. Și prin asta, adevărul, binele, dreptatea. Ce să le mai ceri tocmai constanță, lor ori odraslelor, în privința convingerilor politice?”, s-a întrebat Oprea.
Istoricul Marius Oprea spune că „eminenţa cenuşie” din spatele PLUS, unul din fondatorii partidului, este fiul unui anchetator al Securităţii.
Istoricul Marius Oprea, cunoscut ca „vânătorul de securiști”, a publicat vineri un articol în care susține că în spatele înregistrării la tribunal al Partidului Libertății, Unității și Solidarității (PLUS), condus de Dacian Cioloș, se află Alexandru Iordache, fondatorul firmei de avocatură „Iordache & Partners”, fost maior de Securitate înainte de 1989 și chiar anchetatorul care s-a ocupat de ancheta care l-a vizat pe el în 1988.
„<<Eminența cenușie>> din spatele partidului condus de Dacian Cioloș este de fapt o mai veche cunoștință: anchetatorul meu de la Securitate, fostul maior de la Direcția de cercetări penale, Alexandru Iordache”, scrie Oprea în materialul său.
„Toți fondatorii, aşa cum apar pe site-ul Tribunalului Bucureşti sunt de la Casa de avocatură „Iordache & Partners”, fondată în 1992 de Alexandru Iordache, personaj care mi-e mai cunoscut mie, lui Caius Dobrescu și Sorin Matei drept ”maiorul Alexandru” de la Securitate, coordonatorul anchetei penale la care am fost supuși în vara anului 1988. Secretarul general al partidului condus de Dacian Cioloș este Iordache Adrian Alexandru (”managing partner” la „Iordache Partners”) și fiul fostului nostru anchetator, ”maiorul Alexandru”, de la Serviciul de anchete penale al Securității Municipiului București. Preşedintele partidului este o anume Daneş Raluca Florina (senior associate la firmă) și vicepreşedinte este Iordache Iulia (soţia secretarului general și nora lui Alexandru Iordache). Partidul Libertății, Unității și Solidarității condus de Dacian Cioloș a fost înființat, așadar, ca partid de familie al fostului meu anchetator de la Securitate”, continuă el.
Amintim că, potrivit datelor de la Registrul Partidelor Politice, Partidul Libertate, Unitate şi Solidaritate, denumirea prescurtată: PLUS, a fost înregistrat în urma deciziei pronunțate de Tribunalul Bucureşti în data de 26 octombrie 2018, decizie rămasă definitivă prin neapelare.
În decizia Tribunalului București sunt menționați membrii fondatori ai partidului, denumirea și logo-ul acestuia, precum și sediul formațiunii:
„Art. 1 – Membrii fondatori:
1. Daneş Raluca Florina, cu domiciliul […] – preşedinte
2. Iordache Iulia, cu domiciliul […] – vicepreşedinte
3. Iordache Adrian Alexandru, cu domiciliul […] – secretar general
Potrivit site-ului casei de avocatură, Adrian Iordache este managing partner, iar Raluca Daneș, senior associate.
„La ancheta din 1988, prietenii mei, Caius Dobrescu şi Sorin Matei, au fost bătuţi serios de anchetatori, conduşi de Alexandru Iordache, care se recomanda „maiorul Alexandru”, venit pentru această anchetă de la Bucureşti, şi de căpitanul Gheorghe Moldoveanu din Serviciul de Anchete Penale al Inspectoratului de Securitate Braşov (acesta se prezenta tăios „Moldovan”, copiindu‑l cumva comic pe comisarul din filmele lui Sergiu Nicolaescu). Eu am avut mai mult noroc. Securitatea m-a găsit la Sarmisegetuza, de unde am fost fost ”săltat” chiar de pe șantierul arheologic. În mașina care m-a dus la sediul Miliției din comună, maiorul Iordache ședea în față, lîngă șeful de post, plutonierul Rusu. Eu eram încadrat de doi securiști, un anchetator de la Brașov și șeful biroului Securității din Hațeg, căpitanul Jurconi. Cei trei conversau între ei, făcînd pronosticuri asupra viitorului meu. Toate sumbre. Atît am mai apucat să le spun, ”dacă mă bateți, îi spun englezului și află BBC-ul” (lucram pe șantier cu un arheolog britanic, Mike Dawson), la care maiorul Iordache s-a întors către mine, cumva neliniștit, spunîndu-mi ”băiete, noi nu procedăm așa”. E drept, în vreme ce și-a petrecut amiaza jucînd table cu directorul muzeului pe treptele Miliției din Sarmisegetuza, maiorul Iordache mai lua o pauză și venea la anchetă, spre a domoli zelul căpitanului Moldoveanu” povestește Oprea în materialul publica pe Podul.ro.
Acesta mai susține că „<<maiorul Alexandru>>, după ce coordonase <<cercetarea arestaților>> duși la Jilava în noaptea de 21 decembrie 1989 a intrat, pentru scurtă vreme, în Serviciul Român de Informații. De unde a plecat, pentru a se lansa în afaceri, alături de fiul său mai mare, notarul Mircea Constantin”.
Răspuns bizar al lui Dacian Cioloș
Cioloș a reacționat la articolul lui Oprea, spunând că „asocierea numelui meu cu oameni pe care nu îi cunosc, un lucru mizerabil. Având în vedere cât de mulți români au colaborat sau au lucrat cu Securitatea, sigur se poate <<demonstra>> că există cel puțin o legătură între oricare dintre noi și Securitate”.
Ceremonia de preluare a Președinției Consiliului UE de la Ateneul Român a fost umbrită de un fapt fără precedent. Cel mai puternic simbol românesc, imnul României, a fost intonat ciuntit de către Corul Madrigal. Astfel, conform Legii nr.75 din 16 iulie 1994, intonarea în variantă scurtă a imnului național prevede intonarea strofelor 1, 2,4 și 11.
Strofa a 11-a are următoarele versuri:
„Preoți, cu crucea-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’pământ!”.
Așa cum s-a observat în direct Corul „Madrigal” intonează doar strofele 1,2 și 4 din imnul de stat. În acest moment, nu este clar dacă a fost o gafă sau un act deliberat din partea organizatorilor. Având în vedere politica secularistă promovată de Consiliul European, jurnalistul Ștefan Paraschiv susține că motivul ciuntirii imnul este „pentru a nu supăra distinsele oficialități ale Uniunii (a cărei ideologie este vestită și a mai aparținut unor alte uniuni, în trecutul nu prea îndepărtat)”.
Momentul imnului poate fi urmărit în videoul de mai jos. Nu este prima oară când se trunchiază imnul de stat din motive politice. În 2011, Federația Română de Fotbal și cântărețul Marcel Pavel au fost amendați pentru că la meciul România – Franța de la București, s-a eliminat versul referitor la „numele de Traian” din strofa a doua.
În 1997, istoricul Lucian Boia publica la Editura Humanitas, într-o serie coordonată de Sorin Antohi (profesor la Universitatea Central Europeană, centrul de colonizare culturală realizat de Soros la Budapesta.
S. Antohi s-a dovedit după mai mulți ani drept un asiduu colaborator al Securității și un impostor – fals doctor în istorie) o lucrare editată cu sprijinul… Fundației Soros pentru o Societate Deschisă, după cum stă scris pe contracopertă. „Istorie și mit în conștiința românească“ era prima ieșire consistentă a universitarului împotriva „miturilor“ istoriei românești, cum ar fi, între altele, conform autorului, continuitatea poporului român în spațiul carpato-dunăreano-pontic, rolul de prim unificator al lui Mihai Viteazul sau chiar și Marea Unire de la 1918.
Reputatul istoric Ioan Scurtu consideră însă că volumul în cauză este „o carte de duzină, care nu se bazează pe niciun fel de documente“, și care „a fost tradusă în diverse limbi străine, lăudată, circulată şi scoasă în nu ştiu câte ediţii, în timp ce replica pe care academicianul Ion Aurel Pop – «Istoria, adevărurile şi miturile» – care este o replică substanţială, mai masivă, din punct de vedere al numărului de pagini, chiar decât cartea lui Boia – nu s-a bucurat de aceeaşi popularizare, deşi Ion Aurel Pop analizează, pagină cu pagină, aberaţiile promovate de Boia în cartea lui“.
La fel de interesant este și faptul, aproape deloc cunoscut sau comentat, că timp de peste 30 de ani istoricul Lucian Boia a fost un vector înfocat al ceea ce prietenul său de azi, Vladimir Tismăneanu, ar numi „naționalism-comunism deșănțat“. Și nu oriunde, ci la Paris, Londra sau New York. De fapt, „național-comunismul“ său a fost remarcat încă de acum fix 50 de ani, când Facultatea de Istorie a aniversat, între 15 și 17 noiembrie 1968, 50 de ani de la Marea Unire. La doar 24 de ani, împins de la spate de Zoe Petre și agreat de editorul revistei „Studii“ a Academiei RSR Eugen Fischel Stănescu, Lucian Boia, deja asistent universitar, publică despre „mărețul eveniment al unirii Transilvaniei cu România“ și „unitatea geto-dacă“ într-o relatare asupra manifestării, notând că autorii, între care se număra și el, „au subliniat caracterul unitar al istoriei noastre, din cele mai vechi timpuri, desăvârșirea unității politice apare astfel nu un fenomen izolat, ci o încununare a unui proces multimilenar“ („Studii“, Tom 22, 2, 1969).
Peste alți 10 ani, în preambulul unui mare eveniment organizat de Republica Socialistă România, pentru care Partidul și Securitatea au conlucrat excepțional, Lucian Boia, la numai 35 de ani, înființa la Paris, în 1979, o „Comisie de istoriografie“ pentru a o lansa oficial la București în cadrul celui de-al XV-lea Congres Internațional de Științe Istorice, care a beneficiat de participarea a 2715 invitați din 67 de țări ale lumii. Congresul istoricilor din 1980 a fost considerat un succes epocal atât pentru lumea științifică românească dar și, în egală măsură, pentru regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu, care a și deschis de altfel lucrările prin cuvântul său adresat participanților.
În pregătirea Congresului pe plan mondial, Lucian Boia pare să fi fost însărcinat să popularizeze realizările „frontului istoric“ din România socialistă. Și nu oriunde, ci chiar în Statele Unite ale Americii. În „International Handbook of Historical Studies. Contemporary Research and Theory“, editori Georg G. Iggers și Harold T. Parker, publicată în SUA, în 1979 (Greenwood Press, Inc, Connecticut), și în Marea Britanie în 1980 (Methuen & Co Ltd, London), Lucian Boia aduce o binemeritată odă românilor, României și istoriografiei românești, fără a omite și notele propagandistice marxiste.
Lucian Boia, în SUA: „Marxismul a îmbogățit istoriografia românească fără să dilueze accentul său național și patriotic“
„Situați în cea mai tumultoasă zonă a Europei, românii au fost obligați să se lupte secole de-a rândul pentru a-și prezerva identitatea națională, unitatea și independența“, scrie Lucian Boia în primele rânduri. „Interesul lor în Istorie, care subliniază originea lor latină (i.e. un specific al spiritului național), continuitatea lor neîntreruptă pe aceleași meleaguri, și unitatea esențială a întregii civilizații românești (în ciuda dividerii sale îndelungate în trei state separate Valahia, Moldova și Transilvania) reprezintă o trăsătură fundamentală a culturii românești, a ideologiei și vieții politice. Prin Istorie, conștiința națională proprie a fost consolidată și unitatea spirituală a românilor a fost împlinită chiar înainte ca statul național unitar să se creeze“.
Apoi, pe teren american, Lucian Boia se lansează într-o muncă de lămurire a istoricului capitalist cu privire la marile realizări ale „socialismului științific“: „Desigur, cercetarea actuală se desfășoară în noul climat politic, social și cultural instaurat după 23 august 1944, care a marcat începutul evoluției României socialiste. Astfel, concepția marxistă a istoriei, care deja produsese rezultate interesante chiar și înainte de 1944 (prin lucrările lui Dobrogeanu-Gherea, Lucrețiu Pătrășcanu ș.a.) s-a generalizat în istoriografia românească. Concepția materialist-dialectică nu numai că a stabilit un nou sistem de interpretare, dar, totodată, a lărgit aria de investigare prin aplecarea asupra unor subiecte mai puțin studiate în trecut“, mai scrie Boia arătând și că „s-au dezvoltat studiile privind clasa muncitoare și mișcările socialiste și comuniste“. „În același timp – ca o caracteristică a acestor ani – istoricii români subliniază caracterul specific, național, al trecutului românesc, care pornește de la ideea că fiecare națiune se dezvoltă conform propriilor condiții. Marxismul a îmbogățit istoriografia românească fără să dilueze accentul său național și patriotic.“, încerca Boia să convingă specialistul occidental, cu o notă răzbită de propagandă.
Boia, susținând continuitatea de necontestat a poporului român: „Națiunile reprezintă centrul gravitațional al Istoriei“
Însă poate cel mai interesant pasaj din materialul în limba engleză al profesorului de istorie este cel legat de ceea ce Boia cel de astăzi contestă cu aceeași convingere cu care Boia cel de ieri explica pentru publicul străin cu privire la originea și continuitatea poporului român. Iată pasajul:
„Mia de ani care a urmat retragerii administrației romane din Dacia (din secolul al treilea până în al treisprezecelea) a fost considerată mult timp o perioadă total obscură din istoria României, în principal din cauza lipsei de documente. Din motive politice, unii istorici străini (nu prea mulți și nici dintre cei mai competenți) au încercat să nege continuitatea românească, continuitatea vieții și culturii poporului român pe teritoriul actual. Asemenea teorii au fost întotdeauna contestate de specialiștii români (susținuți de asemenea și de mulți istorici străini). (…) Dovezile materiale demonstrează deplina continuitate a populației daco-române (care apoi a devenit poporul român) după retragerea romană din AD 271.“, scrie cu hotărâre Lucian Boia, cel din 1979. Una dintre concluziile cu privire la direcțiile „noii Românii socialiste“ este că istoricii români „au aplicat doctrina marxistă fără dogmatism și fără să minimalizeze importanța factorilor specifici naționali în dezvoltarea Istoriei României“. Iar o altă concluzie a profesorului Boia cel din anii ‘80 ar putea părea de-a dreptul curat naționalistă: „Asemenea lucrării istoricilor precedenți, școala românească de azi consideră că națiunile, cu evoluția, idealurile și caracteristicile lor specifice proprii, reprezintă centrul gravitațional al Istoriei“.
Partidul, Ceaușescu și istoricii
„Noi repere privind rolul istoricului și a istoriei în societate au fost trasate cu ocazia organizării, la București, în 1980, a celui de-al XV-lea Congres Internațional de Științe Istorice“, scrie istoricul clujean Daniela Mârza cu privire la acest eveniment. În lucrarea acesteia, „Reviste româneşti de istorie publicate în limbi de circulație internațională“ (Editura Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2012), Daniela Mârza trece în revistă cadrul general în care a activat și Lucian Boia: „Pentru pregătirea acestuia, a avut loc o întâlnire a «tovarășului» Nicolae Ceaușescu cu «oamenii de știință din domeniul istoriei». În cadrul acesteia, așa cum se proceda de obicei la acest gen de manifestări, «vorbitorii au evidențiat rolul deosebit pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu l-a avut în mod constant în orientarea cercetărilor istorice, în dezvoltarea studiului istoriei în învățământul de toate gradele, în stabilirea liniilor directoare ale activității frontului istoric în ansamblul său» A fost subliniat, o dată în plus, rolul istoriei ca parte importantă a întregii activități politice și ideologice, în vederea «edificării noii orânduiri, a formării omului nou, cu o înaltă conștiință patriotică, revoluționară».“ Amintind că „în anii unui regim totalitar, toate deplasările peste hotare erau atent monitorizate“, autoarea ne mai informează că „tot în contextul pregătirilor pentru acest Congres, și în același spirit, au fost întreprinse demersuri pentru constituirea unei comisii internaționale de istoriografie, concepută ca o comisie internă a Comitetului internațional de Științe istorice. Inițiativa i-a aparținut lui Mihai Berza, alături de care a mai participat, la reuniunea preliminară desfășurată la Paris, și Lucian Boia“. Istoricul Mihai Berza moare, însă, înainte de Congres, așa că tânărul istoric Lucian Boia este ales în cadrul Congresului întâi secretar general, apoi vicepreședinte al Comisiei în cauză, până la finele lui 1989.
„Discuțiile începute la Paris s-au prelungit la Toulouse“
Într-o dare de seamă asupra manifestării de la Paris, Lucian Boia scrie despre el însuși la persoana a III-a, în Revista de Istorie a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice de sub îndrumarea Comitetului Central al Partidului Comunist Român (fosta „Studii“, Tom 33, Nr. 6, 1980):
„La 11 februarie 1980 s-a desfășurat la Paris o reuniune preliminară consacrată constituirii unei comisii internaționale de istoriografie (…) Lucrările reuniunii au fost conduse de prof. Michel François, secretar general al Comitetului internațional de științe istorice. Au participat istorici din mai multe țări, dovadă a interesului cu care este urmărit acest proiect. Din partea românească a fost prezent lector dr. Lucian Boia, titularul cursului de istoriografie la Facultatea de istorie-filozofie din București. La întrunirea de la Paris s-a subliniat rolul inițiator pe care l-a avut România în procesul constituirii noii comisii. (…) Întrunirea care a avut loc acum, la Paris, s-a soldat cu alegerea unui birou provizoriu și cu discutarea câtorva proiecte de activitate pentru viitor. În birou au fost aleși trei istorici: Lucian Boia (România), Charles-Olivier Carbonell (Franța) și Georg G. Iggers (S.U.A., – refugiat cu întreaga familie din Germania nazistă și unul dintre cei doi editori ai lucrării din 1979 în care a fost publicat și Boia – n.n. ). (…) Autorul prezentei note a discutat în detaliu problemele legate de înființarea comisiei, atît cu profesorul Michel François care, în calitatea oficială pe care o are, a oferit, în ultimii ani, un sprijin esențial eforturilor întreprinse, precum și cu prof. Charles-Olivier Carbonell. Cu ultimul, discuțiile începute la Paris, s-au prelungit în zilele următoare la Toulouse. Concluziile ce se pot desprinde deocamdată nu pot fi decît optimiste (…)”. (LUCIAN BOIA). Conform unei alte Note a lui Lucian Boia din aceeași revistă (Tom 34, Nr. 3, 1981), la sfârșitul Congresului de la București, Comisia avea 106 istorici din 26 de țări, Lucian Boia fiind confirmat în funcția de secretar general al ei.
Göttingen, Paris, Montpellier, Londra, Milano
1982 îl găsește pe Boia în „vizite de lucru“ în Republica Federală Germania, la Göttingen, și apoi, din nou, la Paris. „Biroul Comisiei internaționale de istorie a istoriografiei, ales la București, în august 1980, și-a desfășurat lucrările anul acesta la Göttingen, în zilele de 27-28 iulie 1982, cu participarea a cinci din cei șapte membri ai săi (Charles-Olivier Carbonell, Georg G. Iggers, Lucian Boia, Hans Schleier, Bianca Valota), continuîndu-se apoi discuțiile la Paris, în vederea pregătirii colocviului internațional de istoriografie care va avea loc la Montpellier în 1983“, scrie chiar Lucian Boia în Revista de Istorie, Tom 35, 12, 1982.
Într-un alt număr al publicației Academiei RSR, Lucian Boia povestește și cum a mers în vizită la casa lui Jules Verne de la Amiens „la începutul lunii august“ a aceluiași an (Tom 36, 2, 1983).
Între 25 și 28 iulie 1983 s-a desfășurat la Montpellier primul Congres al asociației, ocazie cu care Lucian Boia devine vicepreședinte. „Se poate considera că participarea românească a constituit un succes științific important, contribuind la o mai bună cunoaștere, în cercurile de specialitate, a valorilor istoriografiei românești“, scrie Boia introducând și o pată de culoare: „Excursia organizată în ultima zi a adus o notă în plus de frumusețe și optimism: s-au vizitat regiunea Camargue (Delta Rhônului), cu centrul acesteia Saintes-Maries de la Mer, moderna stațiune La Grande Motte, cetatea medievală Aigues-Mortes, orașul Nimes cu celebrele sale monumente romane“. Concluzia autorului despre Comisie: „organizația este extrem de dinamică, cu remarcabile perspective de viitor.“ (Revista de Istorie, Tom 36, 12, 1983).
În iulie 1984, Boia s-a aflat cu Comisia la Londra, pentru a pregăti congresul de la Stuttgart, apoi a mers din nou la Paris, cu treburi de serviciu, conform unui articol informativ apărut în ianuarie 1985 în aceeași publicație.
În iulie 1987, Boia se deplasează la Milano și Manarola, în apropierea graniței italo-elvețiene, pentru a aprofunda problematicile cu care s-a înhămat. Se propune ca următorul congres să aibă loc la Paris. „Prin Comisia de istoriografie, cît și prin contribuțiile individuale ale membrilor ei, știința istorică românească și istoria noastră în general devin astfel tot mai bine cunoscute în lume“, dă raportul, consecvent, Boia, în Tomul 40 al lunii decembrie 1987, apărut imediat după revolta muncitorilor de la Brașov, volum de specialitate care se deschide cu articolul „științific“ „Conferința Națională a Partidului Comunist Român, eveniment remarcabil în viața țării“.
Ioan Scurtu: „Noul Roller“ Lucian Boia a fost propagandist PCR și călătorea cu avizul Securității
„Noul Roller a apărut în persoana lui Lucian Boia, lector la Facultatea de Istorie a Universității din București“, scrie istoricul Ioan Scurtu în lucrarea sa „Istoria Românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu“ (Editura Mica Valahie). „Încă din anii ’70, L. Boia călătorea an de an în străinătate, mai ales în Franța, evident cu avizul Securității. La vremea respectivă nu se putea face măcar o excursie până la Ruse (Bulgaria), fără aprobarea Securității. În același timp, el era unul dintre cei mai conștiincioși membri ai PCR, drept care a fost ales și reales în Biroul Organizației de Partid de la Facultatea de Istorie. Cu titlu de exemplu menționez că la Adunarea Generală P.C.R. din 26 septembrie 1989, L. Boia a fost reales în BOP, iar după prima ședință a acestuia a devenit Secretar cu Propaganda. Atunci, principalul obiectiv al muncii de propagandă, în realizarea căruia s-a angajat L. Boia, era realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general la Congresul al XIV-lea al P.C.R. în noiembrie 1989“, dezvăluie Scurtu. „Acesta era omul desemnat de «societatea civilă» să rescrie istoria României, așa cum bolșevicii îl desemnaseră pe Roller, un personaj obscur, să dea directive «frontului istoric»“, conchide istoricul.
Planurile Alfa și Atlas: „Nici pasărea nu ieșea din țară fără avizul Securității“
Într-o recenzie a volumului istoricului Stejărel Olaru „STASI și Securitatea“, istoricul George Damian arată că, potrivit unor planuri ale DSS denumite „Alfa“ și „Atlas“, după fuga generalului securist I.M. Pacepa, cetățenii români nu mai puteau ieși din țară, mai ales în interes profesional, fără să treacă înainte și după pe la ofițerii de Securitate specializați în spațiul extern și propaganda României socialiste. „Nici pasărea nu ieșea din țară fără avizul Securității“, se afirmă în recenzie. Stejărel Olaru completează documentele de arhivă privind cele două planuri secrete cu informații obținute de la foști ofițeri de Securitate de către istoricul Alex. Mihai Stoenescu.
Olaru arată în volumul său că în cele mai multe cazuri, pentru cei care întreprindeau vizite profesionale în străinătate, în special în Occident, „măsura luată de Securitate era extrem de perversă, forțându-i pe aceștia să devină în marea lor majoritate informatori sau agenți ai poliției politice din România“. În principiu, conform planului Atlas, Securitatea putea recruta ca informator pe orice cetățean român care urma să se deplaseze în străinatate în interes de serviciu sau la burse, care erau avizate tot de Securitate. Înainte de plecare, respectivul primea un nume conspirativ și o parolă, devenind colaborator oficial al Securității.
„Am descris acest mecanism perfid și corupt al Securității pentru a arăta că începând din anii ’80, aproape fără excepție, cetățenii români care lucrau în străinătate sau erau reprezentanți ai companiilor românești de stat în exterior, colaborau cu o ritmicitate clară cu Securitatea, cei mai mulți dintre ei fiind informatori, puțini fiind recompensați cu grade de Departamentul Securității Statului. În alte condiții, activitatea lor în străinătate nu ar fi fost posibilă pentru că pur și simplu nu era permisă de autorități“, mai afirmă Stejărel Olaru în lucrarea sa.
Planurile Alfa si Atlas au fost extinse în 1987 prin intermediul unor „Norme privind competențele, atribuțiile și sistemul de lucru referitoare la avizarea persoanelor care se deplasează în străinătate, în interes de serviciu sau personal“ – publicate integral de istoricul Marius Oprea în volumul său „Banalitatea răului – O istorie a Securității în documente 1949-1989“. „La baza elaborării acestor norme au stat orientările și indicațiile date de secretarul general al PCR, tovarășul Nicolae Ceaușescu“, se scrie în document. Practic, afirmă Oprea, Securitatea concentra în mâinile sale avizarea tuturor călătoriilor în străinătate în interes de serviciu. Nimeni nu scăpa, dar mulți dintre „navetiștii“ privilegiați își ofereau oricum serviciile benevol, din slugărnicie față de sistemul securist și comunist.
„ „Europa valorilor comune – mă refer la stimularea coeziunii europene prin raportare permanentă la valorile comune pe care se bazează Uniunea. Doar în acest mod putem combate eficient POPULISMUL (…) și descuraja discursul bazat pe ură, pe care-l vedem din ce în ce mai frecvent in ultima perioadă. Doar în acest fel putem să contribuim la asigurarea egalității de tratament la care aspiră toate statele membre și toți cetățenii europeni. (…) Vom descuraja discursul bazat pe ură, pe care-l vedem din ce în ce mai des în ultima perioadă. Vom susține inițiativele legislative legate de participarea cetățenilor europeni la procesul legislativ. Vom acționa pentru combaterea rasismului, intoleranței și a discursului bazat pe ură. Toate aceste inițiative vor contribui la asigurarea unei coeziuni sporite.”
Nu, nu este dna Angela Merkel. Nu este nici dl Klaus Iohannis. Este dna Viorica Dăncilă, în Parlamentul României, azi.
Nu mă număr printre cei care vânează greșelile de gramatică ale politicienilor, și care filtrează țânțarul (un dezacord, o pronunție mai ciudată) și lasă să treacă elefantul (enormitățile la nivel de conținut – sau lipsa totală de conținut). Problema, însă, cu acest text este că nu are greșeli de gramatică (aș fi preferat poate să aibă) – este un text foarte corect. Un text foarte CORECT POLITIC. Pe cât de gol de conținut și exasperant, pe atât de corect și dogmatic.
Oare prin ce se diferențiază dna Dăncilă de dl Iohannis, și PSD de Opoziție? Că Pactul UE pentru Migrație (acela din care s-au retras SUA, Israel, Australia, Austria, etc, etc) l-au semnat fără dezbatere publică și fără să consulte măcar Parlamentul – nici măcar o tentativă de diferențiere, aici…
