OGORANU ÎN PRESA ANULUI 1997. Un interesant interviu cu Ion Gavrilă, de acum 19 ani.
UN INTERESANT INTERVIU CU ION GAVRILĂ OGORANU, DIN ADEVARUL DIN DECEMBRIE 1997.
Pe vremea aceea mass-media mainstream dădea atenţie şi acestui gen de subiecte. Interviul a apărut la scurt timp după adunarea naţională a proaspăt înfiinţatei Fundaţii a Luptătorilor în Rezistenţa Armată Anticomunistă, la care a participat personal şi preşedintele de atunci al României, dl Emil Constantinescu.
Da, Această luptă corespundea idealului lor. Luptătorii erau în general tineri şi trebuia să aibă o încredere desăvârşită unii în altii. De aceea, Frăţiile de Cruce au furnizat mulţi partizani, educaţi în cultul prieteniei şi al sacrificiului. Dar de aici nu trebuie să se tragă obligatoriu nu ştiu ce sancţiuni politice. Partizanii au fost ajutaţi de evrei (un doctor din Făgăraş ne furniza medicamente), de maghiari (cu hrană), de ţigani. Am fost uneori ajutaţi chiar de soldaţi, de săteni, de turişti. Şi ei au contribuit la rezistenţa noastră de aproape opt ani, în condiţii extrem de dure. Ne-a ajutat şi un comunist, prea repede dezamăgit de reforma agrară a noului regim. Mai târziu a făcut şi el puşcărie. Realitatea a fost mai complex şi nuanţată. Procentajul politic al participării schematizează infructuos adevărul.

Atata timp trecut,fara sa li se fi sters condamnarile…O, patrie nerecunoscatoare!…Ce o fi fost in sufletul Mosului.in toti anii dupa 89?Atacat,atacat in continuu,chiar si dupa moarte.Ce ati zice,stimate domnule Florian,daca lucrurile s-ar fi perecut aidoma,in Israel?Nici nu ne putem imagina!Lasati-ne in pace,cu mortii nostri cu tot!
Ion Gavrila Ogoranu a fost intrebat de un potentat al loviturii de stat din’89 „impotriva cui a-ti lumpta voi?Raspunsul era simplu:Impotriva voastra.Deaceia viermii astia de azi isi bat joc in continuare de eroii neamului romanesc,pentruca nu sant romani si fac totul impotriva neamului romanesc ca sa ramana numai ei.Dar viata scoate un adevar obiectiv,viermii ror,rod pana nu mai au ce roade si abia atunci vor disparea,oare nu va fi prea tarziu si nu trebuesc striviti cu talpa piciorului mai devreme?