19 iunie 1987. Demolarea bisericii Sfânta Vineri. Blestemul familiei Ceaușescu.

By Florin Dobrescu Last updated iun. 19, 2025

Acum 38 de ani, pe 19 iunie 1987, Biserica Sfânta Vineri a fost rasă de pe fața pământului, chiar într-o zi de vineri, sub pretextul sistematizării Bucureștiului.

O placă de marmură reamintește astăzi trecătorilor despre lăcașul de cult și de icoana făcătoare-de-minuni a Cuvioasei Parascheva.

Primul schit al acestei Biserici a fost construit spre sfârșitul secolului 13 de credincioșii locali. Tradiția spune că în acest schit domnitorul Mircea cel Bătrân a adus pentru un scurt timp moaștele Sfintei Parascheva și ale Sfintei Filofteia de la Argeș. Mai târziu, în vremea domnitorului Matei Basarab, Nicolae vel Aga a reconstruit biserica pe aceeași temelie, astfel încât tradiția a început a numi noua biserică „Agănița”, până în anul 1749, când Elena Doamna și fratele său, Udriște Năsturel-Herescu, au preluat obligația sprijinirii materiale a Bisericii, iar credincioșii au început să o numească Biserica Sfânta Vineri-Hereasca. În secolul 18, protecția materială a bisericii a fost asigurată de boierii Băleni, care au și construit noi clădiri pentru săraci și bolnavi, iar celebrul Anton Pann a înființat aici o școală de cântăreți bisericești.

Calvarul… Ceaușeasca: „Jos cu porcăria!”

Părintele Gelu Bogdan este personajul a cărei viață este indusolubil legată de „Sf. Vineri”. Diacon la această biserică, pe 12 februarie 1978 este hirotonit preot de Patriarhul Iustin, pe seama aceleiași Biserici Sf. Vineri, cu ascultarea de a o reconstrui, lăcașul fiind avariat după cutremurul din 4 martie 1977. „Patriarhul Iustin mi-a dat 100.000 de lei și m-a trimis la treabă”, povestește preot Gelu Bogdan. Lucrările, care au durat 8 ani, au costat la acea vreme 2.845.000 de lei! Pe 14 octombrie 1985 Biserica, pictată de celebrul Dimitrie Belizarie, a fost resfințită.

Bucuria părintelui și a credincioșilor nu a durat mult, pentru că în iunie 1987 s-a primit o hârtie de la Primărie în care se cerea Bisericii să cedeze 1450 metri pătrați de jur-împrejur, pentru construcția unui bloc. „Am intuit că vor să pună blocul ca o fațadă, să ascundă biserica, așa cum au făcut la Domnița Bălașa. Patriarhul m-a îndemnat să nu aduc nici un răspuns, să trenez, iar Consiliul Parohial, care era format din oameni de cultură, a refuzat să cedeze. Tragedia acestei biserici a început pe 9 iunie 1987, când au sosit 3 delegați ai Primăriei, conduși de vicele Dumitru Necșoiu, un comunist fără inimă, care m-a amenințat că varianta cu construcția blocului «e cea mai bună soluție». Pe 13 iunie, pe la ora 14.15, m-am trezit cu Elena Ceaușescu. Însoțitoarea îi tot arăta câte ceva cu mâna, iar ea, după câteva secunde, a zis: «Jos porcăria!». Am fost martor și am auzit cu urechile mele. Nu pot să uit: 13 iunie 1987″, spune părintele.
„Pe 14 iunie 1987 am săvârșit ultima Liturghie în Biserica Sf. Vineri”, continuă acesta.

Dezastrul… Pentru prima oară: „Jos comunismul!”

Luni, pe 15 iunie, la ora 4 dimineața, biserica era înconjurată cu panouri înalte de peste doi metri. La 7.00 părintele Gelu Bogdan a fost anunțat de oamenii Primăriei că biserica nu va fi mutată, iar casa parohială demolată. Cu ajutorul studenților teologi și al seminariștilor, părintele salvează tot ce se putea salva din casa parohială, începând cu grandioasa bibliotecă.

„Pe 16 iunie 1987, întreaga casă parohială era distrusă. Pe 17 am fost informat că există trei soluții pentru biserică: mutarea pe banii statului, mutarea pe banii bisericii sau demolarea. Încă mai credeam că pot salva biserica. La 13.30 am fost anunțat însă că se va dărâma. Am fost în audiență la Ilie Ceușescu, la Tamara Dobrin. Mi se răspundea: «Nu se poate face nimic e dispoziția Tovarășei…» Zeci de oameni de cultură au protestat în zadar. Cordoane de milițieni și securiști au înconjurat Biserica. Obiectele de cult au ajuns la Cernica, iar cele cu valoare istorică au ajuns, prin bunăvoința și ajutorul lui Panait I. Panait, la Muzeul Hereștilor.

Demolarea a început la orele 18.00. Pentru prima oară în România oamenii au strigat: „Jos comunismul! Jos Ceaușescu!”. S-au operat arestări, lumea nu ceda. Muncitorii au refuzat să dărâme biserica și au fost aduși pușcăriași, cărora li s-a promis reducerea pedepsei. „La 20.30 pușcăriașul care s-a agățat de turlă a căzut și am aflat că după câteva săptămâni a murit în spital. În genunchi, lumea plângea în hohote, se auzeau blesteme, iar securiștii arestau…”, spunea părintele Gelu Bogdan.

Istoricul Radu Ciuceanu, martor la demolare, își amintește: „Un tânăr înalt, cu o cămașă albă, de cam 24 de ani, s-a aruncat în fața buldozerelor. „Eu nu fug din fața altarului, darâmați biserica peste mine. Va fi cel mai frumos mormânt”.

După demolare, martori oculari ai distrugerii, au aprins lumânări și au vegheat toată noaptea ruinele bisericii.

4 Comments

IO...gerules says 5 ani ago

Placa comemorativa are o doza mare de perversiune.Perioada Ceausescu,in Romania nu a insemnat”represiune comunista”asa cum au scris pe ea incultii in istorie si lichelele care urasc neamul romanesc,cocotate pe cate-o creanga a dictaturii ce se leagana in vant,deasupra suflarii neamului nostru.Vedeti asa se vara dezinformarea perfida pe care o face musiu florin dobrescu,cu privire la istoria mai recenta a Romaniei.El da apa la moara cu iz de putregai a dusmanilor neamului nostru.Intrebarea este dece face acest individ acest lucru?Din prostie sau din ticalosie?

Alexandru Mihail says 4 ani ago

Pe vremea lui Ceausescu s-au demolat biserici, acesta e un fapt. Nu e nicio dezinformare…

Mihai says 4 ani ago

Să sperăm că autoritățile locale din Constanța nu vor face greșeală monumentala de a dărâma acea bisericuță din zona macul roșu, să ia aminte că Ceaușescu a sfârșit tragic nu de alta dar Dumny nu se lasă batjocorit

Alexandru Mihail says 3 ani ago

Slutenia de tip bolșevic neo-coreean sau sovietic a cartierului „Victoria socialismului” nu JUSTIFICA raderea unor cartiere întregi cum s-a întamplat cu cartierul Uranus. Cu atât mai putin demolarea unor biserici. Dumneata inocentezi un sacrilegiu mai ales că se puteau gasi solutii ca aceste biserici să nu fie demolate, în special Biserica Sf. Vineri a fost demolata din capriciul și înversunarea demonica a cabinetului 2… Din punctul meu de vedere legionarii ar fi construit mult mai trainic și într-un stil arhitectonic mai uman și mai românesc decât sinistra arhitectura neosovietica…