Adevărul despre 23 august 1944

Propaganda comunistă ne-a învățat că 23 august 1944 a reprezentat „momentul de eliberare de sub jugul fascist odată cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste alături de trupele sovietice eliberatoare”. Ca de obicei, comuniștii mințeau.

23 august 1944 a reprezentat data la care România a capitulat necondiționat fără să semneze nici un fel de acord prealabil deși avea destule atuuri, cel mai important fiind lanțul Carpaților, o fortăreață naturală care ar fi încetinit mult înaintarea trupelor sovietice. Chiar și Stalin a recunoscut că rezultatul războiului era încă incert în momentul la care România a întors armele împotriva Germaniei. Acordul de armistițiu a fost semnat 20 de zile mai tîrziu, abia pe 13 septembrie 1944, la Moscova.

23 august 1944 a reprezentat momentul în care România a cedat Uniunii Sovietice controlul asupra teritoriului propriu, a reprezentat momentul în care rușii au început jaful și crimele împotriva populației autohtone în timp ce armata româna lupta împotriva trupelor germane. Sînt mărturii numeroase din zilele respective, a intrat în folclorul românesc expresia „Davai ceas”, expresie folosită de soldații ruși pentru a cere ceasurile românilor.

Faptul că România s-a predat fără condiții și fără să semneze vreun act a permis rușilor să trateze trupele românești ca inamice deși acestea nu mai opuneau rezistență. Este edificator faptul că doar în primele 24 de ore dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, 130.000 de soldați și ofițeri ai armatei române au fost luați prizonieri de trupele sovietice  în Moldova. Ca și termen de comparație, în primii trei ani de război 147.000 de soldați și ofițeri români au căzut prizonieri.

Armistițiul semnat cu Rusia prevedea, printre altele:

• Plata a 300 milioane de dolari ca despăgubiri de război în decurs de șase ani sub formă de mărfuri, produse petroliere, lemn, vapoare maritime și fluviale, mașini, etc.
• Permitea Uniunii Sovietice să emită monedă pe teritoriul românesc, practic să tipărească bani, fără să specifice nici o limită și se obliga să-i și răscumpere: „Guvernul român va răscumpăra în timpul și în termenele pe care Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) le va decide,toți banii emiși de către Înaltul Comandament Aliat pe teritoriul românesc” (Anexa 10 a Convenției de la Moscova).
• România se obliga să întrețină toate trupele rusești aflate pe teritoriul României fără să stabilească vreo limită și vreo durată a șederi acestora pe teritoriul românesc.

Cînd s-au aflat la București condițiile armistițiului semnat la Moscova Iuliu Maniu a spus: „Mai bine n-am fi semnat nimic, rezultatul ar fi fost același” iar Ion Mihalache, vicepreședinte PNȚ, a completat: „Mai bine și-ar fi tăiat mîna decît să semneze„.

Și acesta a fost doar începutul, jefuirea României de către Uniunea Sovietică a continuat pîna în 1958, anul în care trupele armatei roșii, „eliberatoare”, au părăsit teritoriul țării noastre.

În concluzie, 23 august 1944 reprezintă un moment negru în istoria României. Este rușinos pentru clasa politică de atunci, în frunte cu regele, că nu au fost în stare să profite de atuurile pe care încă le avea România și au capitulat fără condiții în fața barbarilor de la Răsărit.

de Tudor Marincu RostOnline