FOTO. VIDEO. „Rezistența lor, dăinuirea noastră”. Centenar Ion Gavrilă Ogoranu, la Sâmbăta de Sus. Personalități ale lumii românești la Zilele Rezistenței

1 1.798

Articol de Lucia Baki, Monitorul de Făgăraș

,,Zilele Rezistenței – Centenar Ion Gavrilă Ogoranu“, ediția a 13-a, s-a desfășurat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus timp de trei zile, 21, 22, 23 iulie 2023, organizator fiind Fundația ,,Ion Gavrilă Ogoranu“. În aula Academiei s-au organizat simpozioane, lansări de carte, proiecții de filme, dezbateri, iar la Crucea-monument din curtea Mănăstirii s-a oficiat, duminică, slujba de pomenire pentru luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului și sprijinitorii lor din satele făgărășene. Au fost trei zile de istorie vie, de mărturisiri și de evocare pentru ,,cei care nu mai sunt“. La această ediție a fost prezent un public numeros față de alți ani, supraviețuitorii gulagului comunist, puțini câți mai sunt, au fost susținuți de urmașii lor și de tineri veniți din toate colțurile țării dornici să cunoască adevărul istoric al deceniilor trecute. Nu pot să nu amintesc vorbele lui Ion Gavrilă Ogoranu spuse la Cruce, în prima duminică după Sfântul Ilie, la una dintre comemorările de la monument: ,,Pentru noi lupta va fi până ne vor bate cuiele pe sicriu. Să ardem ca o flacără măcar, dacă nu putem învinge. Să nu murim cu o zi înainte de a fi nevoie de noi“.

Legământul de la Înviere

Care este însă temeiul acestei tradiționale comemorări? Ni-l spune însuși Ion Gavrilă Ogoranu, în scrierile sale:

,,Era în anul 1952, în ziua de Paşti şi, de pe unde eram în păduri, ne-am hotărât „să mergem şi noi la biserică”. Ne-am apropiat prin păduri până în coasta de la răsărit de Mănăstirea Sâmbăta, într-un loc de unde puteam vedea slujba ce se ţinea în pădurea rară din apropierea clopotniţei. Era o zi frumoasă de primăvară, când codrul îşi împlinea frunza şi pomii din poiana mănăstirii se aplecau de floare. Se vedea lume în faţa altarului improvizat. Din când în când veneau, aduse de vânt, când mai tare, când mai încet, frânturi din troparul învierii „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Ne gândeam la cei căzuţi dintre noi până atunci: Marcel Cornea, Silviu Socol, Porâmbu, căpitan Monea, Mogoş, Mazilu, Partenie Cozma şi ceilalţi despre a căror soartă nu ştiam nimic. Eram încă sub povara amintirii ultimului căzut, Baciu, fratele lui Ghiţă. Am rămas tăcuţi cât a ţinut slujba. Nu ştiu care a avut părerea, parcă Brâncoveanu, pe care a spus-o cu glas tare: ,,Dacă vreunul dintre noi va supravieţui, să ne legăm ca acela să ne adune oasele de pe unde vor fi fost aruncate şi să le îngroape aici lângă această mănăstire“. În 1990 mi-am adus aminte de acest legământ şi le-am amintit lui Ilioi şi celorlalţi legământul făcut cu 40 de ani în urmă şi am pornit la realizarea lui. Trupurile morţilor nu aveam de unde le lua, noi nu ştim unde sunt, nimeni n-a venit să ne spună, pe ucigaşi nimeni nu i-a deranjat să spună locul unde i-au aruncat. Rămânea doar să ridicăm o cruce seacă undeva ca amintire.”

Ion Gavrilă Ogoranu – Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc

„După doi ani de ezitări, mitropolia Sibiului şi stăreţia s-au învoit“ relata Ion Gavrilă Ogoranu. Cu litere mari în relief, în marmură au fost săpate cuvintele: ,,Ei au murit pentru credinţă, neam şi libertate“. Era 1994. Sub dâmbul pe care au ales să ridice Crucea, noi, cei de astăzi, putem considera a fi mormântul celor ale căror oseminte zac în locuri necunoscute. De la sfințirea Crucii-monument, vreme de 10 ani, Ion Gavrilă Ogoranu a organizat parastasul camarazilor de luptă în fiecare duminică după praznicul Sfântului Ilie. ,,Am ales această sărbătoare pentru că şi Sfîntul Ilie a fost prigonit. Aşa am fost şi noi, luptătorii, de către comunişti”.

 „Deşi suntem la vârste înintate, noi nu ne-am terminat încă datoria faţă de ţară, noi nu ieşim la pensie decât atunci când ne vor bate cuiele. Şi avem datoria ca idealurile noastre să le trecem în mâna unor tineri care să ducă mai departe steagul tinerilor de acum 60 de ani. Vrând ca ţara noastră să rămînă apropiată de Dumnezeu în aşa fel încât spiritul creştin să se reverse în toate domeniile de activitate ale ţării, în cultură, în justiţie, în legi, în obiceiuri, artă. Noi nu ne-am terminat misiunea odată cu trecerea comunismului, idealurile sunt permanente pentru toate timpurile. Suntem puţini, dar întotdeauna cei puţini au fost purtători de idealuri înalte şi de biruinţă“ a spus Ion Gavrilă Ogoranu la comemorarea desfăşurată la Crucea de la Mănăstirea Brîncoveanu în iulie 2004. În mai 2006, Ion Gavrilă Ogoranu ne-a părăsit și își doarme somnul de veci în cimitirul din Gâltiu, Alba.  

Este o regulă nescrisă ca în iulie, după Sf. Ilie, ei să-și îndrepte pașii spre poalele Munților Făgăraș, la Mănăstirea Brâncoveanu. Vin oameni din toate colțurile țării pentru a participa la acest eveniment anual. Așa cum la 14 septembrie, de Ziua Crucii, merg la Aiud, la monumentul edificat în memoria eroilor din temuta închisoare Aiud sau așa cum de praznicul Înălțării Mântuitorului se merge la Memorialul Sighet, la fosta închisoare din centrul orașului.

Încă de vineri, 21 iulie, au sosit invitații. În prima parte a zileei s-a organizat o drumeție la cota 1400, la chilia Părintelui Arsenie, iar seara au fost proiectate filme în aula Academiei: ,,Glasul care strigă în pustiu“, regia pr. Ciprian Mega, și ,,Origine nesănătoasă“, regia Claudiu Cristian Prisecaru.  A doua zi a manifestării a început cu vernisajul expoziției dedicate ,,Centenarului Ion Gavrilă Ogoranu“. În holul Academiei au fost expuse fotografii și documente din activitatea și viața eroului Ion Gavrilă Ogoranu.

Simpozion în aula Academiei

Simpozionul Centenar Ion Gavrilă Ogoranu s-a organizat pe tot parcursul zilei de sâmbătă. Au fost comunicări șltiințifice, prezentări de carte intercalate cu momente artistice. Au prezentat comunicări  prof. univ. Corvin Lupu, care an de an aduce noi dovezi și documente despre Poliția politică și reprezentanții ei. Și prof. univ. Tiberiu Costăchescu de la Sibiu a vorbit despre rezultatele cercetării sale legate de lupta anticomunistă. Dr. Galina Rădulean, fost deținut politic, a făcut noi mărturisiri din închisorile comuniste.  Alexandru Costache a vorbit despre Mircea Vulcănescu și despre apărarea memoriei acestui erou în fața tăvălugului de atacuri comandate de anumiți reprezentanți din instituțiile statului. Cazul Mircea Vulcănescu este similar cu cel înregistrat la Tg Ocna,  cu Valeriu Gafencu. Alexandru Costache a învins în instanță conducerea de la  Tg Ocna, iar Valeriu Gafencu este cetățean de onoare al orașului.  Dr. Nicolae Coțoiu a prezentat frânturi din viața filosofului Ion Vulcănescu, liderul grupării de Rezistență „Graiul Sângelui” , ,,o glorie a poporului român“. A surprins comunicarea unui elev de liceu din Ploiești, Cezar Iacob, nepot de preot fost deținut politic, care a prezentat viziunea generației tinere raportată la Ion Gavrilă Ogoranu. ,,Ion Gavrilă Ogoranu este prezent aici prin lupta sa, iar noi trebuie să o ducem mai departe, să o apărăm. Suntem aici toți pentru unitatea neamului nostru“ a spus tânărul, urmaș de fost deținut politic. Horia Baicu de la Brașov a vorbit despre suferința tatălui său, Petre Baicu, fondator al primei rezistențe anticomuniste în zona Brașovului, imediat după ocuparea țării de armatele sovietice (1944-45). În luna septembrie va fi lansat volumul ,,Poezii din temnițe“ scris de Petre Baicu, la Asociația Culturală ,,Aurel A. Mureșianu“ coordonată de președintele Adrian Toth. A participat la eveniment și prof. conf. dr. Ioan Vlad, membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și membru fondator al Asociației Culturale ,,Aurel A. Mureșianu“, cu o comunicare legată de rezistența anticomunistă din Țara Făgărașului. Alături de dânsul s-a aflat dl prof. univ. dr. Lucian Giura, fostul decan an Facultății de Istorie din Sibiu. Tenismenul român de prestigiu mondial, Sever Mureșan, s-a aflat printre participanții la eveniment. Îndrăgita inerpretă de pricesne și muzică populară Rodica Popa-Comaniciu, de la Sibiu, a încântat audiența, și în acest an, cu două pricesne, iar talentatul interpret de muzică folk Adrian Pantazi a interpretat, în duet cu Ioana Dobrescu, compoziția sa recentă, „Flacăra Ogoranilor”.

Lansări de carte

Nicolae Sorin Olaru de la Sibiu a editat un nou volum de carte, lansarea acestuia având loc la ,,Zilele Rezistenței“.

,,Volumul ,,Horia Sina. Circulări și documente din exil. 1949-1993“ este o carte document despre evenimentele din perioada cuprinsă între 1949 și până în 1993, la moartea comandantului. Când se prezintă exilul românesc se evită exilul legionar, care de fapt este 70% din tot acest exil. Am adus o serie de documente precum Memoriul adresat Majetății Sale Regelui Mihai, Găsirea osemintelor lui Corneliu Georgescu, Căminul Moța-Marin, etc. Este un volum complet care restabilește adevărul exilului legionar“ a spus autorul Sorin Olaru. Acest nou volum urmează alor două  lansate anul trecut  ,,O istorie a Exilului Legionar“.   

Sorin Olariu

Volumul ,,Neînfrânții“ semnat de Ionuț Țene a fost lansat în aceeași zi. ,

,Astăzi trăim o reeducare mai subtilă într-o pușcărie mai mare cu alte metode de reeducare. La Pitești reeducarea a fost dură, violență, unică în țările  din estul Europei, iar la Aiud a fost o reeducare prin reabilitare. Aici a fost adus, în 58,  un comandant noi, pe  Gheorghe Crăciun. Reeducarea a continuat și după 90, dar cu un alt mecanism. Volumul este o temă de gândire și cuprinde documente și memorii. La aniversarea a 75 de ani ai părintelui Anania, în 1996, s-a dat citire unei scrisori semnate de Gheorghe Crăciun. Îi scria: Eu am greșit față de tine, tu ai avut dreptate, îmi cer scuze“.  

La editura Sânziana a ieșit de sub tipar volumul ,,Paradimul neînfrânt“, autor Sorin Lavric, care cuprinde materialele publicate de autor despre Ion Gavrilă Ogoranu, în perioada 2017-2018, în publicația online ActiveNews.

Mărturisiri

În fața audienței a fost prezentă Eugenia Petrișor, sora eroului Ion Gavrilă Ogoranu. A vorbit publicului despre suferința sa și a întregii familii. Cu ochii pătrunzători de un albastru senin, la fel ca Ion Gavrilă Ogoranu, Eugenia Petrișor a depănat câteva dintre cele mai grele clipe din anii tinereții ei, dar n-a omis să prezinte modul în care își ajuta fratele și pe camarazii lui.

,,I-am ajutat cât am putut. Le duceam mâncare, pită slănină, brânză, ce aveam. Aveam un consemn, tot la al cincelea furcoi de fân puneam alimentele. Mergeam a doua zi și verificam dacă le-au luat, erau luate, abia atunci mă bucuram. Odată m-am dus singură la fân și trebuia să-l adun până seara. M-am trezit cu un băiat că mă ajută, era Laurean Hașu. A stat cu mine până am gătat. Mi-a părut rău că n-am avut la mine pită să-i dau să ducă în munte. Nici nu i-am mai spus surorii mele să n-o înspăimânt. Eram numai noi două, mama era arestată“ a relatat printre altele sora lui Ion Gavrilă Ogoranu, acum în vârstă de 85 de ani.

Când Ion Gavrilă Ogoranu mai era în viață, vocea i-a fost înregistrată la Radio România. Costin Manoiliu s-a ocupat cu acest gen de activitate pentru istoria Rezistenței Anticomuniste. A fost prezent la Sâmbăta, la eveniment și a prezentat această parte a eroului Ion Gavrilă Ogoranu.

Ca discipol al lui Ion Gavrilă Ogoranu, Lucia Baki Nicoară a prezentat câteva dintre episoadele trăite în compania eroului făgărășean. A vorbit despre întâlnirile emoționante dintre Ion Gavrilă Ogoranu cu Ioan Grecu din Șoarș, cu pr. Ioan Glăjar de la Ucea de Jos, cu Dumitru Moldovan din Lisa, cu Victoria Sofonea din Drăguș, sora lui Remus Sofonea (Brâncoveanu), despre campania electorală la care a participat alături de Ion Gavrilă Ogoranu la alegerile parlamentare din 2000 pentru Partidul „Pentru Patrie”, despre dezamăgirile trăite de Ion Gavrilă Ogoranu și camarazii lui din partea celor care au condus orașul după 1990. N-a lipsit din discurs o altă dezamăgire, Muzeul Rezistenței Anticomuniste care nu s-a realizat în Cetatea Făgărașului.

Dan Puric, la ,,Zilele Rezistenței“

Maestrul Dan Puric a fost invitat la eveniment și a vorbit audienței sâmbătă, începând cu ora 17.00. A evocat, prin materialul prezentat sub titlul ,,Rezistența lor este dăinuirea noastră“ memoria eroilor anticomuniști din Țara Făgărașului și a liderului grupului de partizani din munți, Ion Gavrilă Ogoranu. L-a întâlnit pe Ion Gavrilă Ogoranu doar preț de câteva minute, dar i-a citit memoriile, așa cum a spus, moment în care a înțeles logica și lupta lor. Și-a început prezentarea vorbind despre o altă întâlnire specială a sa, undeva într-un sat din Maramureș, unde și-a explicat sensul jocului din Maramureș. ,

,Din tropăiala lor ieșea toată forța istoriei. Am cunoscut un fel de putere indestructibilă din hora lor. Același lucru  mi s-a întâmplat, undeva prin 1990 și ceva, la un chioșc de ziare și cărți din proximitatea teatrului național. Era un bătrânel care vindea și mi-a spus scurt, ia-o pe asta. Era cartea scrisă de Ion Gavrilă Ogoranu. Mi-am zis cine va mai fi și acest autor. Am luat-o și am citit. Am simțit același duh, duhul puterii care nu ținea contul istoriei și o specie de om cu care nu mă mai întâlnisem. Până atunci nu am știut. Între generația mea și a lor, marii noștri martiri, a fost un hiatus dat de educația comunistă. Chiar și așa, ei au ieșit la suprafață. S-a mai întâmplat aceeași situație cu sfinții de la Niculițel. Omul acoperă și Dumnezeu descoperă! Mă întâlneam atunci cu o altă Românie, o Românie de o demnitate ireproșabilă, de un echilibru interior nemaipomenit. A urmat apoi o succesiune de asemenea cărți care m-au situat pe o altă poziție“ a prezentat maestrul Dan Puric în fața publicului din aula Academiei de la Sâmbăta.

Dan Puric a făcut o incursiune în istoria României.

,,În istoria noastră sunt un soi de înfrângeri: Ștefan a trebuit să pună sabia jos  și să facă pact cu turcii, a urmat Mihai Viteazu, apoi Brâncoveanu. Păi cum să faci istorie cu un neam care a fost înfrânt? Acesta este marele paradox! Un paradox cutremurător pe care l-am sesizat la Ion Gavrilă Ogoranu, un anume fel de a fi. Ce moștenire ne-a fost dată nouă de acest concentrat de neam românesc prin sfinții martiri partizani, o mână de oameni? Nu ne-au lăsat o victorie că nu aveau cum să o câștige, ne-au lăsat o atitudine sufletească indestructibilă. Urmărind mărturisirile lui Ion Gavrilă Ogoranu și a altor martiri partizani, ei nu au luptat pentru beneficii personale, nu au luptat pentru funcții, ei au luptat pentru neam. De o parte era Securitatea, mii de oameni care aveau în buzunar directivele PCR, iar partizanii aveau în buzunar biblia. Raportul a rămas și astăzi la fel, dar sunt alte directive. Te întrebi care a fost efectul unui asemenea demers, a fost degeaba? În materie de istorie, victoria este aici. Ce l-a făcut pe Nicolae Iorga să spună: ,,Dacă suntem astăzi ceea ce suntem, nu suntem datorită victoriilor strămoșilor noștri, ci datorită suferințelor lor“. Suferința este un capital, ea trece dreaptă prin istorie. Brâncoveanu a fost decapitat în 1714 și a fost declarat sfânt abia în 1992. Dar ce facem cu acest popor care l-a canonizat în inimă, pe dedesupt, ce facem cu acest duh care se rupe de gravitație și care lucrează în timp? Prin Brâncoveanu ni s-a întărit credința, prin Mihai Viteazu am văzut Dacia Mare. Dar dacă nu aveam aceste evenimente seism? Realizați că ceea cefacem noi aici, sub o indiferență totală a autorităților statului, a istoricilor, a Ministerelor Culturii, Educației, sub o anestezie a populației, are efect aici între noi, dar în timp? În timp se lucrează fantastic! Iisus a fost crucificat, nu a fost împărat, dar efectele crucificării sunt  mari. A mers în veșnicie indestructibil! Cum să te duci în munți, aici, când este o armată întreagă acolo? Care era logica, sensul? Cum să te pui cu o omenire întreagă? Este o forță care nu ascultă de legimitățile istoriei. Sufletul acestui neam este durere, după durere, după durere. Partizanii au mai scris încă o ,,după durere“ a neamului românesc. Dacă vă uitați astăzi la ce vine peste noi, e o lume satanică. Este exact situația partizanilor. Rezistența lor este dăinuirea noastră. Rezistența este de tip armat, este în planul istoric, în planul politic, dăinuirea este în planul duhului, în planul spiritului. Dacă vă apropiați de sufletul lor, de ceea ce au făcut, vă simțiți puternici și indestructibili. Este un capitol de demnitate. Partizanii au transmis demnitatea unui neam și libertatea, numai un om liber poate fi demn, iar libertatea este capitolul adevărului. Această succesiune de la adevăr la libertate și demnitate a purtat-o poporul roman de la subteranul istoriei. Cum ar fi ca un om ca Ion Gavrilă Ogoranu să aibă frâiele conducerii? Sau Toma Arnăuțoiu, sau maiorul Dabija, sau frații Motrescu sau Paragină sau Elisabeta Rizea sau Gavriil Vatamaniuc? Ei au fost martiri până la capăt! Când m-am întâlnit cu Gheorghe Jijie nu era în Rolls Roice, era într-un costum modest. O singură dată m-am întâlnit cu Ion Gavrilă Ogoranu, la librăria Mihai Eminescu, era cu niște bocanci vechi, într-un costum de o simplitate și niște ochi de vultur care te pătrundeau. Avea o asprime blândă. Sunt două mari icoane ale deznădedii românești, Mihai Eminescu și Avram Iancu înainte să moară, aveau o privire hristică. România ce se vrea educată astăzi este de fapt o reeducare mai teribilă decât Pitești, este parșivă și perversă. Ogoranu spunea după 1990 că ne-au distrus economic, iar spiritual și mai tare. Ideea de sacrificiu și de dragoste de țară a dispărut. Au devenit valori deviațiile sexuale. Nici în manualele de istorie nu mai există cuvântul jertfă. Pomenindu-i astăzi pe partizanii martiri facem un fel de transfuzie de sânge sufletesc, care te întărește. Partizanii au făcut parte din corpul imunitar al neamului românesc. Lumea întreagă este supusă astăzi la un proces de patologizare. Plutonul care a tras în partizani a fost format tot din romîni, dar cu ,,î“. Astăzi sunt mai mulți trădători, intelectuali, academicieni, medici, conducători, etc. Dorul partizanilor era să-și vadă națiunea fericită, este testamentul lor“ a încheiat Dan Puric, făcând o biografie a luptătorilor anticomuniști.

Prarastasul de la Cruce

Duminică, 23 iulie, ne-am întâlnit la Cruce pentru parastasul eroilor anticomuniști din Țara Făgărașului. După liturghia de la Mănăstire, episcopul Ilarion Făgărășanul a oficiat slujba de parastas în fața supraviețuitorilor Rezistenței, a urmașilor lor și a participanților veniți din toate colțurile țării. ,,Veșnica pomenire“ și ,,Hristos a Înviat“ s-au auzit departe, peste culmite înalte ale Făgărașilor. A fost organizat un moment de depunere de croane în memoria eroilor făgărășeni prezentat de Lucia Baki Nicoară, membru fondator al fundației ,,Ion Gavrilă Ogoranu“. Au depus coroane: Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Anticomuniști prin Cosmin Dincu, Asociația Foștilor Deținuți Politic Brașov prin Alexandru Chistol, Toosch Rudolf și Ioan Bucelea, Consiliul Județean Brașov prin președintele Șerban Todorică, Prefectura Brașov prin prefectul Mihai Văsii, Urmașii foștilor deținuți politic din Ileni prin Greblea Gheorghe și Silviu Coman, Asociația Camarazii.   

,,Să reveniți aici în fiecare an!“

,,Respectăm ceea ce a spus Ion Gavrilă Ogoranu ca această comemorare de la Cruce, în prima duminică după Sf. Ilie, să continue atâta timp cât va exista neamul românesc. Suntem bucuroși că alături de noi sunt martirii și urmașii lor, alăturându-ni-se autorități publice locale și centrale. Sunt alături de noi Octav Bjoza, președintele AFDPR și fostul secretar de stat în Guvernul României pentru problemele luptătorilor anticomuniști, Șerban Todorică, președintele CJ Brașov, Mihai Văsii, prefectul Județului Brașov, din partea Secretariatului  de Stat pentru Meritele Luptătorilor Anticomuniști Cosmin Dincu și Irina Leulescu, ne închinăm în fața surorii lui Ion Gavrilă Ogoranu, Eugenia Petrișor, mulțumim primarului comunei Recea, Gheorghe Lazea, nepotul lui Ion Gavrilă Ogoranu, deputatul de Țara Făgărașului, Dumitru Flucuș, mulțumim pentru prezență maestrului Dan Puric, fostului mare tenismen al României, Sever Mureșan, prof. universitar Corvin Lupu, Otilia Tunaru, fondatoarea ,,Școlii Junimea Română“ din Montreal, Canada, Ion Comoran, venit în fiecare an din Banatul sârbesc, primar al comunei Straja“ a spus Florin Dobrescu, secretarul fundației ,,Ion Gavrilă Ogoranu“.    

 ,,În veci pomenirea lor! Unii spun centenar, alții veac, alții secol, atâta timp s-a împlinit în acest an de când pe lume a venit Ion Gavrilă Ogoranu, copil al unei familii destul de necăjite din Țara Făgărașului, crescut într-o gospodărie românească în anii grei de sărăcie. Călit în lupta națională, din primii ani de liceu de la ,,Radu Negru“ din Făgăraș a fost luptător pentru neam și cruce, supraviețuitor al unei epopei cum rar s-a întâlnit în istoriile țărilor ocupate de regimul bolșevic. Dacă acum, la un secol de la nașterea lui, suntem aici și reușim să-l pomenim împreună cu toți acești eroi de pe Cruce și mulți alții, mulți neștiuți, le închinăm deferența noastră pentru jertfa și lupta lor, pentru a găsi acel dram de demnitate, de a păstra un loc de libertate atunci când țara a fost ocupată, atunci când represiunile  au afectat majoritatea familiilor românești. A lăsat Ion Gavrilă să ne întâlnim aici, locuitori ai Țării Făgărașului, cei din familiile celor căzuți, cei din familiile celor pedepsiți pentru ajutorul dat luptătorilor din munți, toți care simțim românește. Dacă ne revedem  la un secol de la nașterea lui, suntem în măsură să-i transmitem gândul de dragoste, gândul de prețuire pentru acest neam, pentru această țară, înseamnă  că această țară are un viitor. Să reveniți aici în fiecare an“ a spus Coriolan Baciu, președintele Fundației ,,Ion Gavrilă Ogoranu“.

Tânărul Alexandru Costache, triplu licențiat, în economie, istorie și drept, coordonatorul Departamentului Juridic al Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, a vorbit despre centenarul marelui erou în contextul politicilor memoricide prin care se ridică un nou tip de persecuție împotriva însăși amintirii celor ce au luptat împotriva comunismului.

,,În spate nu este Crucea mormântului lor, ci Crucea învierii noastre.  Toți cei care au murit aici, au murit ca acest popor să aibă o dăinuire. Înfrânții noștri din istorie, toți sunt adunați sub Crucea aceasta. Noi nu avem eroi și martiri, noi avem eroi-martiri, care în același timp au luptat pentru pământul țării și pentru credință, pământul sufletesc. Astăzi, România este o corabie într-un cumplit naufragiu, într-o furtună cutremurătoare. Și ei s-au aflat într-o furtună cutremurătoare, dar nu s-au temut, au urcat  pe Cruce și au avut acea privire hristică. Cum a spus Petre Țuțea, alt martir al neamului: energii mari pe suprafețe mici. Aici în fața Crucii lor poate fi centrul de refacere a neamului românesc. Azi, oamenii vor mântuirea numai în drepturi, ei n-au avut niciun drept, decât sfântul drept să moară, în rest numai datorii față de popor și față de Dumnezeu. Poporul român astăzi, nu populația, are dreptul să urmeze acest suflu. Sfinții nu stau lipiți pe pereții bisericii, sfinții lucrează și vin aici și acum. Astăzi se încearcă să se schimbe sinea, ei au rămas drepți, un fel de daci liberi. Ion Gavrilă Ogoranu a și scris că este un voievod român, care avea  credința fermă de nestrămutat“ a vorbit în fața Crucii, printre altele, maestrul Dan Puric.

La Crucea-monument a fost o atmosferă pioasă, de reculegere în memoria celor care s-au jertfit pentru dreptate, adevăr, neam și credința în Dumnezeu. Au fluturat steagurile României în adierea vântului venit de pe culmile munților, iar la baza monumentului a fost așezat drapelul național în semn de recunoștință pentru lupta eroilor făgărășeni. Tinerii prezenți la comemorare au îmbrăcat portul național, cel care ne identifică neamul românesc, iar lândă Cruce s-a făcut de strajă cu drapelele în mâini. Și cei mai mici, strănepoții luptătorilor, au stat drepți în fața monumentului fluturând steagul țării. Asociațiile creștine venite de la Sibiu, București, Ploiești, Făgăraș au desfășurat bannere cu simboluri creștine și steaguri cu chipul eroului Ion Gavrilă Ogoranu.

A fost strigat Apelul luptătorilor căzuți în luptă cu regimentele Securității, morți în temnițe și lagăre, ori chinuiți în deceniile de represiune pentru susținerea Rezistenței. Un șir mult prea lung de nume de martiri, de eroi, sute și sute de oameni care și aici, în Țara Făgărașului, au arătat, prin jertfa lor și a familiilor lor, că Regatul României nu s-a plecat în fața comunismului.

La sfârşit, din toate piepturile a izbucnit Imnul fratelui de cruce căzut, pe care, spre mirarea unora, îl ştia toată lumea. Cântecul se-mpletea cu adierea vântului prin cetina brazilor, cu vuietul apelor repezi de munte, cu ecoul văilor şi stâncilor. Este cântecul pe care îl intonau partizanii din munți   ori de câte ori cădea unul dintre ei. ,,Plânge printre ramuri luna/Nopțile-s pusti/ Căci te-ai dus  pe totdeauna/Și n-ai să mai vii. Bate vântul peste ape/Trece timpul greu/Noi mereu te plângem frate/ Și tu dormi mereu“ (Simion Lefter). Manifestarea s-a încheiat cu dorința și speranța ca în anul viitor, în prima duminică după praznicul Sf. Ilie, să ne reîntâlnim la Cruce, pomenindu-i ,,pe cei care nu mai sunt“, cum spun versurile lui Nichifor Crainic.

La comemorare au participat numeroși reprezentanți ai organizațiilor Noua Dreaptă, NOI, Camarazii, Honor et Patria, Uniți dub Tricolor, Straja Carpaților, Fundația Redarea Istoriei. Dorim să mulțumim și pe această cale Asociației Culturale „Aurel A. Mureșianu”, din Brașov, și președintelui său, dl Adrian Toth, pentru suportul deosebit acordat organzării acestei comemorări.

1 Comment
  1. preot Marius Vișovan says

    Ar mai trebui precizata calitatea sa de militant de elită al Mișcării Legionare si admirabil fiu al Bisericii Greco Catolice.
    Ion Gavrilă Ogoranu – Prezent !

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php