13-15 iunie 1990 nu e despre trecut, e despre azi (3). Actorul Dragoș Pâslaru, adus pe marginea morții de mineri. Drumul spre Hristos, prin suferință, al părintelui Valerian

1 403

Protestul-maraton din Piața Universității, desfășurat din aprilie până îunie 1990, atrăsese atenția asupra întregii lumi civilizate către România, țara din Europa de Est care se rupsese de comunism cu vărsare de sânge, și unde o grupare de vechi aparatciki ai regimului, ajunși la putere prin diversiune, căutau să conserve structurile vechiului regim și să mențină țara în sfera de influență a Rusiei Sovietice. În zorii zilei de 13 iunie, puterea declanșase represiune împotriva ultimelor grupări care ocupau centrul Bucureștiului, reactivând ostilitatea dintre opoziție și guvern, pe care aveau s-o coboare în stradă, în forme violente. În seara zilei de 13 iunie, Armata scoasă din cazărmi de comandantul suprem, președintele Iliescu, reconfirmat prin scrutin electoral, primise ordin și înăbușise revolta trăgând în protestatari. Căzuseră morți și răniți, ca pe 21 decembrie 1989. Tensiunile mocneau, departe de a se fi liniștit.

În zorii zilei de 14 iunie, peste 10.000 de mineri aveau să se reverse, într-un tropot sinistru de cizme, pe bulevardele centrale ale Capitalei. Ei răspunseseră chemării lui Iliescu, fiind aduși în mod organizat, cu garnituri de tren, iar în București fiind alimentați și cazați de Armată, și dirijați prin oraș de agenți, în uniformă și civil, ai Ministerului de Interne. Sediile partidelor anticomuniste și redacțiile ziarelor de opoziție aveau să fie devastate și jefuite. Tinerii care erau sau păreau a fi studenți, ca și intelectualii, erau principalii suspecți, fiind capturați și stâlciți în bătaie. Clădirile Universității din București și ale Facultății de Arhitectură au fost devastate, studenții bătuți cumplit, iar multe dintre studente violate de bestiile care aduseseră întunericul epocii cavernelor în capitala României. Mulți au murit în acele zile sau în zilele următoare, ca urmare a traumatismelor căpătate. Medicii au tratat mii de persoane fără a le înregistra, de teama unei ulterioare represiuni, iar ei sunt astăzi martori în dosarul penal care investighează evenimentele. Peste 1200 de  oameni au fost arestați și deținuți mai bine de o lună într-un lagăr improvizat într-o unitate militară de la Măgurele. În zilele următoare, peste 100 de morminte noi aveau să apară la Cimitirul Străulești, pe cruci fiind înscris: iunie 1990.

Legionarul din film, obiectivul hoardelor de mineri

Pe lângă “golani” și “studenți”, o categorie vânată de haitele de mineri era cea a “legionarilor”. Nu spusese, cu o seară înainte, Iliescu la TV că avem de-a face cu o “rebeliune legionară”?

Printre cei care se perindaseră, adresându-se mulțimii, prin balconul Pieței Universității, era și tânărul actor Dragoș Pâslaru, de la Teatrul Nottara. Înalt, impetuos și hotărât, el făcuse recent un rol memorabil într-un film regizat de Constantin Vaeni. Îl jucase pe comandantul legionarilor, Horia Sima. Securiștii și vechile cadre MAI, revitalizați sub pulpana noilor instituții gen UM 0215 (Unitatea Doi ș-un Sfert), SRI sau noul Minister de Interne, au conceput cele mai macabre diversiuni pentru a instiga minerii. Ziariștii independenți au surprins în acea zi imagini cu mineri care aveau în mână foi A4 pe care era printată fotografia lui Dragoș Pâslaru în rolul lui Horia Sima, așa cum apărea el în filmul lui Vaeni. Aceleași postere, cu actorul îmbrăcat în uniformă legionară, erau lipite și pe unele mașini care îi transportau pe sălbatici prin București. Totul a era gândit pentru a susține teoria lui Ion Iliescu că Piața Universității era organizată de legionari, care instigau tineretul împotriva puterii populare.

„Am căzut sub lovituri, dar sufletul vedea de deasupra totul”

Întâmplarea fatidică a făcut ca Dragoș Pâslaru să fie reperat pe stradă de mineri. A fost bătut groaznic. A intrat în comă și numai priceperea medicilor și pronia lui Dumnezeu l-au readus la viață.

„Nu m-au bătut, m-au torturat! Fusesem în Piața Universității. Acolo mă limpezisem, cunoscusem oameni care erau și sunt stâlpi ai societății!”, relata fostul actor Dragoș Pâslaru, devenit Părintele Valerian, într-un interviu. „Cu puțin timp înainte, Marian Munteanu mi-a zis că eram urmăriți și condamnați la moarte! Cine putea asta pe atunci? Au vrut să mă omoare. M-au lovit cu o bâtă cu țepi ascuțiți la cap”, continuă cel care, după această experiență a cunoscut un drum al apropierii de Dumnezeu. “Am căzut, dar vedeam de deasupra. Sufletul meu a strigat: ‘Am murit! În sfârșit, am murit!’. Am fost foarte fericit. N-am mai întâlnit starea aia! M-au tot lovit și nu muream…”

Dragoș Pâslaru a părăsit lumea, desi era căsătorit, avea un copil și deja era un actor cu o carieră prestigioasă în spate. A devenit monah la mănăstirea Frăsinei, surpanumită Athosul României, după care a fost pustic mulți ani, la Pătrunsa.  “Eu spun că Dumnezeu a trimis lucrul acela ca să pot plăti o parte din păcatele grele pe care le-aveam, şi atunci mi-a dat o astfel de trăire. Personal, mie mi-a servit această experienţă extraordinar de mult. De ce? În primul rând, pentru că nu am fugit în faţa primejdiei, am stat să o primesc… Doar mi-am înălţat ochii… şi-atunci am văzut crucea de pe bisericuţa „Sfânta Ana“ de la Colţea. (…) A fost ceva fără gând, fără cuvânt. Am văzut crucea şi m-am bucurat enorm, atât! Ceea ce s-a declanşat în fiinţa mea … nu poate fi redat în cuvinte”.”

Părintele Valerian Pâslaru ctitorește, de câțiva ani, o mănăstire, la Golești, județul Vâlcea, într-un cătun depopulat. El spunea, cu ani în urmă, într-un interviu: „Acum ceva vreme m-am trezit la Frăsinei cu doi procurori. Vroiau să mă facă să intru în proces împotriva lui Iliescu. Eu le-am spus că nu mai am nimic, cu nimeni!”

În aceeași zi, actorul Ernest Matfei, și el o prezență obișnuită în balconul de la Universitate, a fost ridicat de acasă și zdrobit, adus în comă, iar apoi abandonat pe taluzul râului Dâmbovița. Ca și în cazul lui Marian Munteanu, și el zdrobit și la un pas să i se taie capul cu un topor, niciun procuror, niciun polițist nu s-au obosit să îi identifice pe cei care l-au adus în vecinătatea morții pe actorul Dragoș Pâslaru. Nimeni nu a răspuns pentru această faptă, încadrabilă la tentativă de omor.

1 Comment
  1. ion gerulea says

    Doamne…Doamne…/

Leave A Reply

Your email address will not be published.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More

css.php