Editorial de Alexandru COSTACHE
(Alexandru Costache este cel care, în numele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, în anii 2013-2015, a coordonat procesul prin care instanțele de judecată au obligat Consiliul Local Târgul Ocna (Bacău) să anuleze hotărârea adoptată sub presiunea Institutului Wiesel, a Comunității Evreiești și a forurilor guvernamentale, reacordând titlul de cetățean de onoare lui Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor)
Așa cum ne-am bătut pentru Valeriu Gafencu la Târgu Ocna, ne vom bate și pentru Mircea Vulcănescu la Sectorul 2 și, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom câștiga și acum!
Din resentimente bolnave, specifice luptei de clasă a anilor 50, bolșevicii de la Institutul Elie Wiesel dezinformează constant și abject opinia publică și instituțiile statului afirmând despre Mircea Vulcănescu ca a fost condamnat pentru fapte împotriva evreilor, când, în realitate, el a fost condamnat pentru faptele prevazute de Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 la art. 1, lit a) și art. 2 lit a) (dispoziții legale adoptate după 1945 și care au fost aplicate retroactiv).
Ce presupuneau aceste “infracțiuni”?
Iată:
”Articolul 1 Sînt vinovaţi de dezastrul țării cei care:
a) Militând pentru hitlerism sau fascism şi avînd răspunderea politica efectivă au permis intrarea armatelor germane pe teritoriul tarii;
Articolul 2 Sînt vinovaţi de dezastrul tarii prin săvîrşirea de crime de război cei care:
a) Au hotărît declararea sau continuarea războiului contra Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice şi Naţiunilor Unite;”.
Ce este cu Legea nr. 312 din 24 aprilie 1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul tarii sau de crime de război?
Este o lege adoptată în perioada primei guvernări comuniste (guvernul Petru Groza) prin care se intenționa să se transpună în legislatia internă prevederile Statutului Tribunalului Internațional de la Nürnberg referitoare la crimele de război sau împotriva umanității (tratamente inumane; acte de teroare asupra popolatiei civile; suprimare sau cruzime; represiuni colective; supunerea la munci excesive sau deplasări în scop de exterminare etc.). Problema este că, pe lângă aceste fapte, comuniștii din România au mai inclus în corpul legii o serie de ”crime” formulate extrem de vag, care se refereau exclusiv la confilctul Romaniei cu URSS (adică: militarea pentru hitlerism sau fascism; permiterea, dupa 6 septembrie 1940, armatelor germane sa intre pe teritoriul tarii; declararea sau continuarea războiului contra Uniunii Republicelor Socialiste Sovietice; edictarea de legiuni sau măsuri nedrepte de conceptie hitlerista, legionara sau rasială; punerea în slujba hitlerismului sau fascismului) și care nu pot fi încadrate din punct de vedere al dreptului international la crime de război sau împotriva umanității.
Așadar, pe Mircea Vulcanescu, comuniștii l-au condamnat politic pentru ”lupta” împotriva URSS prin definirea ticăloasă, abuzivă și antijuridică (împotriva logicii dreptului) a acestei activităti politice ca fiind ”crimă privind dezastrul țării” și ”crimă de dezastrul tarii prin săvîrşirea de crime de război” (Decizia nr. 27/06.02.1948 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă, dupa respingerea recursului, prin Decizia nr. 1510/07.08.1948 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia Penală).
